Modificări aduse Codului fiscal și Codului de procedură fiscală

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Legea nr. 30/2019 pentru aprobarea O.U.G. nr. 25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare (*intrare in vigoare: 20 ianuarie 2019, cu excepțiile menționate în text; M. Of. nr. 44 din 17 ianuarie 2019)

A. Modificare Cod fiscal

I. Titlul II – Impozitul pe profit

1.1. Tichete culturale. Cheltuielile cu tichetele culturale se includ în categoria cheltuielilor sociale și au deductibilitate limitată, în limita unei cote de până la 5% aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului [referință: art. 25 alin. (3) lit. b) pct. 3 C. fisc.].

1.2. Condiții noi pentru deducerea sponsorizării. Sumele aferente sponsorizărilor efectuate către persoane juridice fără scop lucrativ (inclusiv unități de cult) se scad din impozitul pe profit datorat în limitele prevăzute de lege (minimul dintre 0,5% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit datorat), numai dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la data încheierii contractului, în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale [referință: art. 25 alin. (4) lit. I și art. 25 alin. (4^1) C. fisc.; n.n. – prevederile se aplică de la 1 aprilie 2019].

Registrul este organizat de ANAF, este public și este afișat pe website-ul ANAF. Înscrierea în Registru se face în baza solicitării entității/unității de cult prin îndeplinirea cumulativă a unor condiții:

– activitatea se desfășoară în domeniul pentru care a fost constituită entitatea/unitatea de cult (declarație pe proprie răspundere);

– sunt îndeplinite toate obligațiile fiscale declarative;

– nu există obligații fiscale restante la bugetul general consolidat mai vechi de 90 zile;

– s-au depus situațiile financiare anuale;

– nu este declarată inactivă.

1.3. Plafon de deducere a dobânzilor și altor cheltuieli legate de împrumuturi (costul excesiv al îndatorării). Se modifică (majorează) plafonul deductibil pentru costurile excedentare ale îndatorării de la 200.000 euro la 1.000.000 euro (echivalent lei). Limita de deducere se majorează la 30% (față de 10%) pentru diferența dintre costurile excedentare ale îndatorării și plafonul deductibil prevăzut de lege (1.000.000 euro). Diferența este nedeductibilă în perioada de referință dacă baza de calcul (EBITDA ajustată) este mai mică sau egală cu zero și se reportează fără limită de timp, în anii fiscali următori, în aceleași condiții de deducere.

Dreptul de reportare a diferenței:

a) în cazul contribuabililor care își încetează existența prin fuziune sau divizare – se transferă contribuabililor nouînfințați/ celor care preiau patrimoniul societății absorbite sau divizate proporțional cu activele transferate, conform proiectului de fuziune/divizare.

b) în cazul contribuabililor care nu își încetează existența prin desprinderea unei părți din patrimoniu, transferată ca întreg – se împarte între acești contribuabili și cei care preiau parțial patrimoniul societății cedente, proporțional cu activele transferate., conform proiectului de divizare (referință: art. 40^2 C. fisc.; n.n. – prevederile se aplică de la 20 ianuarie 2019 sau de la ultima zi a anului fiscal modificat, după caz].

1.4. Impozitarea societăților străine controlate. În cazul unei societăți străine controlate rezidentă fiscal într-un stat membru (sau stat terț, parte a Acordului SEE) și care desfășoară activitate economică semnificativă, nu se aplică prevederile privind includerea în baza impozabilă de către plătitorul de impozit pe profit care controlează societatea a veniturilor nedistribuite ale acesteia provenite din dobânzi, redevențe, dividende, venituri din leasing financiar, din activități de asigurare, activități bancare [art. 40^5 alin. (4) C. fisc.; n.n. – prevederile se aplică de la 20 ianuarie 2019 sau de la ultima zi a anului fiscal modificat, după caz].

1.5. Plăți anticipate instituții de credit. Instituțiile de credit (persoane juridice române sau sucursale din România ale acestor instituții) care, în anul precedent, au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor efectuează plăți anticipate în contul impozitului pe profit [referință: art. 41 alin. (7) C. fisc.].

II. Titlul III – Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

2.1. Baza de calcul. Pentru calculul bazei impozabile a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, se scad și veniturile din ajustări pentru pierderi așteptate aferente activelor financiare constituite de persoanele juridice române din domeniul bancar, asigurări și reasigurări, piața de capital care au constituit cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil ori au fost constituite în perioada în care persoana juridică era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor [referință: art. 53 alin. (1) lit. e^1) C. fisc.].

2.2. Sponsorizare – deducere. Microîntreprinderile care efectuează sponsorizări deduc sumele de până la 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor dacă susțin entități nonprofit sau unități de cult înscrise în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale. Se elimină condiția ca entitățile sponsorizate să fie furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat, ele trebuie să fie înscrise în Registrul menționat mai sus [referință: art. 56 alin. 1^1 C. fisc.; n.n. – prevederile se aplică de la 1 aprilie 2019].

2.3. Declarația informativă privind sponsorizările acordate. Microîntreprinderile care (i) au subscris un capital social de cel puțin 45.000 lei, au cel puțin 2 salariați și optează pentru aplicarea Titlului II C. fisc. sau (ii) microîntreprinderile care au realizat venituri mai mari de 1.000.000 euro, vor depune Declarația informativă privind beneficiarii sponsorizărilor (formular 107) până la data de 25 inclusiv a lunii următoare primului trimestru pentru care datorează impozit pe profit.

Dacă opțiunea de mai sus sau depășirea plafonului de venituri se realizează în primul trimestru al anului fiscal, aceste microîntreprinderi nu au obligația depunerii formularului 107 [referință: art. 56 alin. (1^4) lit. b) C. fisc.].

III. Titlul IV – Impozitul pe venit

3.1. Sponsorizări acordate de contribuabili. Contribuabilii care obțin:

a) venituri pentru care depun Declarația unică (din activități independente, drepturi de proprietate intelectuală, cedarea folosinței bunurilor, agricultură, silvicultură, piscicultură, din investiții);

b) venituri din activități independente realizate în baza contractelor de activitate sportive, drepturi de proprietate intelectuală plătite de persoane juridice sau entități care au obligația de a conduce evidența contabilă, din salarii și asimilate salariilor, din pensii;

c) venituri pentru care nu depun Declarația unică (din activități independente, drepturi de proprietate intelectuală, cedarea folosinței bunurilor, agricultură, silvicultură, piscicultură);

pot dispune asupra destinației unei sume de maxim 3,5% din impozitul pe venit pentru susținerea entităților nonprofit, a unităților de cult sau acordarea de burse private. Practic, se elimină cotele alternative de 2% sau 3,5% (n.n. – prevederile se aplică începând cu veniturile lunii aprilie 2019).

Se abrogă prevederile privind calcularea, reținerea și plata acestor sume de către plătitorii de venituri [referință: art. 68^1 alin. (7), alin. (8)-(11), art. 72 alin. (8), art. 78 alin. (6) nou, art. 79 alin. (2), (3), (5), art. 82 alin. (6), (7), art. 123 alin. (3) și (4), (5), (6) C. fisc.; n.n. – prevederile se abrogă de la 1 aprilie 2019].

3.2. Reguli noi privind sponsorizările. Se introduc reguli noi privind acordarea dreptului contribuabilului de a dispune asupra destinației unei sume din impozitul pe venit. Astfel:

a) pot fi susținute entități nonprofit (înființate și care funcționează în condițiile legii) sau unități de cult dacă acestea sunt înscrise în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale;

b) suma poate fi distribuită aceluiași beneficiar, pe bază de cerere, numai pentru maxim 2 ani și se poate reînnoi după expirarea acestei perioade;

c) obligația calculării și plății sumei de până la 3,5% din impozit revine organului fiscal competent, pe bază de cerere depusă de contribuabil până la 15 martie a anului următor celui de realizare a venitului:

– pentru contribuabilii care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor, activități agricole, transferul titlurilor de valoare, obligația calculării și plății sumei de până la 3,5% din impozit revine organului fiscal competent, pe baza Declarației unice;

– prin excepție, contribuabilii pentru care impozitul pe venit se reține la sursă pot opta pentru reținerea, declararea și plata sumei, cu acordul angajatorului/plătitorului de venit, printr-un înscris încheiat cu acesta [referință: art. 123^1 C. fisc.; n.n. – prevederile se aplică de la 1 aprilie 2019].

3.3. Sponsorizări din impozitul pentru veniturile din străinătate. Contribuabilii care obțin venituri din străinătate de aceeași natură cu cele obținute din România pentru care există dreptul de a dispune de maxim 3,5% din impozitul pe venit datorat, pot dispune și asupra destinației sumei de până la 3,5% din impozitul realizat în străinătate, datorat în România, după deducerea creditului fiscal. Opțiunea se poate exercita pentru entitățile înscrise în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Obligația calculării și plății revine organului fiscal, pe baza declarației unice [referință: art. 130 alin. (7)-(10) C. fisc.; n.n. – prevederile se aplică începând impozitul pe venit datorat pentru veniturile anului 2019].

3.4. Impozitarea tranzacțiilor cu monede virtuale (criptomonede). Veniturile din transferul de monedă virtuală se consideră venituri din alte surse. Pentru aceste venituri se depune obligatoriu Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 martie a anului următor celui de realizare a venitului.

Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra câștigului din transferul de monedă virtuală care reprezintă diferența pozitivă dintre prețul de vânzare și prețul de achiziție, inclusiv costurile directe aferente tranzacției. Nu se impozitează câștigul sub 200 lei/tranzacție cu condiția ca totalul câștigurilor într-un an fiscal să nu depășească 600 lei [referință: art. 114 alin. (2) lit. m) nou, art. 116 alin. (1), art. 116 alin. (2) lit. c) C. fisc.; n.n. – prevederile se aplică începând impozitul pe venit datorat pentru veniturile anului 2019].

IV. Titlul VII – TVA

4.1. Ajustarea bazei de impozitare în cazul falimentului beneficiarului. În cazul falimentului beneficiarului, ajustarea bazei de impozitare este permisă începând cu data sentinței sau a încheierii prin care s-a decis intrarea în faliment, potrivit legislației privind insolvența (anterior, începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești de închidere a procedurii prevăzute de legislația insolvenței).

Dacă intrarea în faliment a avut loc înainte de 1 ianuarie 2019 și nu a fost pronunțată până la acest moment hotărârea judecătorească definitivă/definitivă și irevocabilă de închidere a procedurii prevăzute de legislația insolvenței, ajustarea se face în 5 ani de la data de 1 ianuarie 2019 (referință: art. 287 alin. D C. fisc).

4.2. Simplificare condițiilor de aplicare a cotei reduse de TVA (5%) pentru livrarea de locuințe. Se aplică cota redusă de 5% pentru livrarea de locuințe, ca parte a politicii sociale, cu suprafață de maxim 120 m2, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare (exclusiv TVA) nu depășește 450.000 lei, achiziționate de persoane fizice. Au fost eliminate celelalte condiții și limitări pentru acordarea cotei reduse de TVA: livrări către persoane necăsătorite sau familii, o singură livrare, suprafața maximă de 250 m2 a terenului, etc. [referință: art. 291 alin. (3) lit. c) C. fisc.].

V. Titlul VIII – Accize și taxe speciale

5.1. Garanții pentru plata accizelor. Garanția constituită pentru a asigura plata accizelor ce pot deveni exigibile poate fi sub forma:

– consemnare de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei;

– scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție emisă de o instituție de credit/societate de asigurare înregistrată în UE și SEE, autorizată să își desfășoare activitatea în România, în favoarea autorității fiscale teritoriale la care operatorul economic este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe [referință: art. 348 alin. (1) C. fisc.].

B. Modificare Cod de procedură fiscală

I. Titlul I – Dispoziții generale

1.1. Riscul fiscal. Procedurile de administrare de către organul fiscal central se realizează în funcție de clasa/subclasa de risc fiscal în care se încadrează contribuabilii. Clasele principale de risc sunt:

– contribuabili cu risc fiscal mic;

– contribuabili cu risc fiscal mediu;

– contribuabili cu risc fiscal ridicat.

Clasele/subclasele de risc se stabilesc în funcție de următoarele criterii generale referitoare la: înregistrarea fiscală, depunerea declarațiilor fiscale, nivelul de declarare, realizarea obligațiilor de plată către bugetul consolidat. Dezvoltarea claselor de risc în subclase, dezvoltarea criteriilor generale în subcriterii, procedurile de stabilire a subclaselor și subcriteriilor, procedurile de administrare pentru fiecare clasă/subclasă se stabilesc prin OPANAF care se elaborează în 90 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 30/2019.

Clasele/subclasele de risc se stabilesc în urma analizei de risc efectuată periodic. Contribuabilul nu poate face obiecții cu privire la încadrarea în clasa/subclasa de risc. Soluționarea contestațiilor nu se realizează în funcție de clasa/subclasa de risc [referință: art. 7 alin. (5)-(13) C. pr. fisc.].

II. Titlul III – Dispoziții procedurale generale

2.1. Acte transmise prin mijloace electronice. Actele administrativ fiscale emise de organul fiscal central care se transmit prin mijloace electronice de transmitere la distanță se vor stabili prin OMFP [referință: art. 47 alin. (16) C. pr. fisc.].

2.2. Înregistrarea din oficiu a contribuabililor pentru comunicarea electronică a actelor. Organul fiscal central poate înregistra din oficiu contribuabilii/plătitorii în sistemul de comunicare electronică prin mijloace electronice de transmitere la distanță în vederea transmiterii actelor administrative-fiscale.

În cazul contribuabililor/plătitorilor care nu au accesat sistemul de comunicare electronică în 15 zile de la comunicarea datelor privind înregistrarea în sistem, comunicarea actelor administrative se face numai prin publicitate [referință: art. 47 alin. (16^1) și alin. (16^2) C. pr. fisc.].

III. Titlul VII – Colectarea creanțelor fiscale

3.1. Obligații fiscale restante. Obligațiile fiscale stabilite în acte administrative-fiscale contestate potrivit legii care sunt garantate conform art. 210-211 sau art. 235 C. pr. fisc nu sunt considerate obligații fiscale restante [referință: art. 157 alin. (2) lit. b^1) C. pr. fisc.].

Un contribuabil nu înregistrează obligații fiscale restante dacă suma obligațiilor fiscale datorate este mai mică sau egală cu suma de rambursat/restituit pentru care există cerere în curs de soluționare și cu sumele certe, lichide și exigibile pe care contribuabilul le are de încasat de la autoritățile contractante [referință: art. 157 alin. (3) C. pr. fisc.].

3.2. Publicarea debitorilor persoane fizice. Organele fiscale nu mai publică pe pagina proprie de internet lista debitorilor persoane fizice care au obligații fiscale restante [referință: art. 162 alin. (1) C. pr. fisc.].

3.3. Suspendarea executării silite. Executarea silită se suspendă sau nu începe pentru creanțele fiscale stabilite în acte administrativ-fiscale contestate potrivit legii și garantate conform art. 210-211 C. pr. fisc. Nu se emit și nu se comunică decizii referitoare la obligații fiscale accesorii pe perioada suspendării executării silite. Executarea silită continuă sau începe după ce actele administrativ-fiscale au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare [referință: art. 233 alin. (2^1), art. 235 alin. (6) C. pr. fisc.].

Pe perioada executării silite, actele de executare efectuate anterior, orice alte măsuri de executare, inclusiv indisponibilizare a bunurilor, veniturilor, sumelor din conturile bancare nu rămân în ființă dacă executarea silită a fost dispusă conform art. 235 C. pr. fisc. (prin depunerea unei scrisori de garanție/poliță de asigurare de garanție). În acest caz, măsurile de executare silită se ridică prin decizie întocmită în maxim 2 zile de la data când intervine suspendarea [referință: art. 233 alin. (3) C. pr. fisc.].

3.4. Procedura de mediere. Se introduc prevederi privind procedura de mediere: noțiune, etape, rezultat. Măsurile de executare silită se continuă dacă contribuabilul nu notifică organul fiscal privind intenția de a demara procedura de mediere. Mențiunea privind posibilitatea aplicării procedurii de mediere este element obligatoriu al somației [referință: art. 230 alin. (1) și (2), art. 230^1 C. pr. fisc.].

Organul fiscal suspendă executarea silită dacă contribuabilul notifică constituirea unei garanții conform art. 233 alin. (2^1) C. pr. fisc. [referință: art. 210 lit. a) C. pr. fisc.].