Hotărârea CEDO din 1 martie 2022 în Cauza S. împotriva României (Cererea nr. 23.126/16)

7 apr. 2023
Vizualizari: 3738

Hotărârea CEDO din 1 martie 2022 în Cauza S. împotriva României (Cererea nr. 23.126/16)

În M. Of. nr. 288 din data de 6 aprilie 2023 s-a publicat Hotărârea CEDO din 1 martie 2022 în Cauza S. împotriva României.

Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.

„1. Reclamantul s-a plâns că redeschiderea urmăririi penale față de el și condamnarea lui ulterioară au încălcat dreptul său la apărare, principiul egalității armelor, dreptul de a nu fi judecat și pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune, dreptul la o cale de atac efectivă, precum și principiul securității juridice. Acesta a invocat art. 6 și 13 din Convenție și art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

(…)

5. La 3 aprilie 2013, reclamantul conducea un autovehicul pe un drum public și a fost oprit de poliție pentru un control de rutină. Atunci când agenții de poliție i-au cerut documentele autoturismului, reclamantul a recunoscut că nu posedă permis de conducere.

6. La 26 aprilie 2013, agenții din cadrul Postului de Poliție Comunal Târnova au început urmărirea penală față de reclamant, în temeiul articolului 86 alineatul (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice pentru conducerea unui autovehicul fără deținerea unui permis de conducere.

7. La 4 noiembrie 2013, un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu («procurorul») a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului, pe motiv că fapta acestuia era lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, având în vedere atingerea minimă adusă valorilor apărate de legea penală și faptul că reclamantul și-a recunoscut faptele și le-a regretat, precum și faptul că a cooperat cu anchetatorii. Procurorul a considerat că era necesar să se aplice reclamantului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 500 lei [113 euro (EUR)], care era suficientă pentru reeducarea acestuia.

9. La 13 august 2014, un procuror ierarhic superior de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara («procurorul ierarhic superior») a infirmat ca nelegală ordonanța din 4 noiembrie 2013 și a dispus redeschiderea urmăririi penale față de reclamant. Acesta a invocat articolul 335 alineatul (1) din Codul penal, care intrase în vigoare la 1 februarie 2014 și abrogase articolul 86 alineatul (1) din Ordonanță. În plus, procurorul ierarhic superior a trimis dosarul cauzei la un judecător de cameră preliminară pentru a examina legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, în conformitate cu articolul 335 alineatul (4) din Codul de procedură penală.

(…)

40. Dispozițiile relevante din vechiul Cod de procedură penală, care a fost în vigoare până la 1 februarie 2014, referitoare la ordonanțele emise de procurori prin care s-au dispus scoaterea de sub urmărire penală, pe motiv că fapta cercetată nu prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii sunt prezentate în Hotărârea în Cauza Mihalache.

41. Art. 335 din Codul de procedură penală, astfel cum era în vigoare la momentul faptelor, are următorul cuprins:

Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale

«(1) Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția [de clasare] constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale […]

(2) În cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale.

(3) Când constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite conform art. 318 alin. (3), procurorul revocă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale.

(4) Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale».

(…)

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

46. Reclamantul s-a plâns că redeschiderea urmăririi penale și condamnarea acestuia au încălcat dreptul său la apărare și principiul egalității armelor, întrucât (i) legalitatea ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale fusese examinată de un judecător de cameră preliminară în absența lui și fără ca acesta să fi fost citat să participe la proces și (ii) instanțele de judecată au refuzat să examineze argumentele sale referitoare la nelegalitatea ordonanței în cauză, deși CCR recunoscuse inechitatea unei asemenea proceduri de judecată în camera preliminară și o declarase neconstituțională, înainte de încheierea procesului acestuia. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că ordonanța de redeschidere a urmăririi penale a încălcat principiul securității juridice, întrucât a fost pronunțată după nouă luni de la încetarea acțiunii împotriva sa, în lipsa apariției unor fapte sau probe noi în cauză.

Reclamantul a invocat art. 6 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele:

«1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil […] a cauzei sale, de către o instanță […], care va hotărî […] asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

(c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el».

(…)

53. Curtea subliniază de la început că plângerile reclamantului cuprind două aspecte. Pe de o parte, acestea privesc pretinsa încălcare a dreptului său la apărare, a principiului egalității armelor și a principiului securității juridice în cadrul procedurii de judecată în camera preliminară, în care a fost examinată legalitatea ordonanței procurorului ierarhic superior de a redeschide urmărirea penală față de acesta. Pe de altă parte, acestea privesc pretinsa încălcare a dreptului său la apărare și a principiului egalității armelor în cursul procedurii de judecată. Prin urmare, Curtea va examina mai întâi primul capăt de cerere formulat de reclamant și apoi pe cel de-al doilea.

(…)

55. Curtea reiterează faptul că dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 6 § 1 este un drept absolut. Cu toate acestea, un proces echitabil nu poate fi obiectul unei singure reguli invariabile, ci trebuie să depindă de circumstanțele fiecărei cauze în parte. Preocuparea principală a Curții, în temeiul art. 6 § 1, este să aprecieze caracterul echitabil al procesului penal în ansamblu. Curtea reiterează că garanțiile prevăzute la art. 6 se aplică de la momentul la care o «acuzație în materie penală» există în sensul jurisprudenței Curții și pot fi prin urmare relevante în cadrul procedurilor premergătoare judecății dacă și în măsura în care este posibil să se aducă atingere caracterului echitabil al procesului printr-o omisiune inițială a respectării acestora. Faza de urmărire penală poate prezenta o importanță deosebită pentru pregătirea procesului penal. De exemplu, probele obținute în această fază determină deseori cadrul în care infracțiunea imputată va fi analizată în proces. Totuși, modul în care art. 6 urmează să fie aplicat în faza de urmărire penală depinde de particularitățile procedurii respective și de împrejurările cauzei.

(…)

71. Curtea consideră, așadar, că nemulțumirea reclamantului privește mai degrabă calitatea motivelor prezentate de instanțele de judecată pentru respingerea argumentelor sale, în special modul de interpretare a cadrului juridic relevant aplicabil în cauza sa, decât absența unor astfel de motive.

72. Din jurisprudența Curții reiese că o hotărâre judecătorească internă poate fi caracterizată ca fiind «arbitrară» într-o măsură care prejudiciază caracterul echitabil al procesului numai dacă este lipsită de motivare sau dacă motivarea se bazează pe o vădită eroare de fapt sau de drept săvârșită de instanța națională, având ca rezultat o «denegare de dreptate».

73. Având în vedere probele de care dispune, inclusiv dispozițiile interne relevante aplicabile în speță și constatările sale de mai sus, Curtea nu poate identifica niciun element în motivarea hotărârilor instanțelor de judecată care să indice că acestea s-au bazat pe erori vădite, care ar face ca ordonanțele în cauză să fie arbitrare într-o măsură care prejudiciază caracterul echitabil al procedurii în cauza reclamantului.

(…)

91. Curtea observă că Guvernul a recunoscut, de asemenea, că ordonanța prin care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului a implicat o «condamnare» în sensul material al termenului. Curtea consideră că nu există niciun motiv pentru a adopta o poziție diferită.

92. În plus, în pofida argumentelor contrare invocate de Guvern, Curtea a stabilit deja că ordonanța menționată mai sus rămăsese definitivă, în sensul Convenției, la 13 august 2014, dată la care procurorul ierarhic superior și-a exercitat puterea discreționară de a redeschide urmărirea penală față de reclamant.

93. Potrivit jurisprudenței Curții, ordonanța prin care un procuror ierarhic superior a dispus redeschiderea unei proceduri încheiate printr-o condamnare definitivă, ordonanță care este rezultatul unei simple reexaminări a faptelor în lumina legislației aplicabile, în lipsa unor fapte sau probe noi ori recent descoperite și fără să fi fost identificat un viciu fundamental în cadrul acestei proceduri, nu este inclusă în circumstanțele excepționale menționate la art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7, care justifică o posibilă redeschidere a procedurii.

(…)

98. Simpla apreciere că ancheta desfășurată în cauza reclamantului a condus la o scoatere «eronată» de sub urmărire penală nu poate, în sine, în lipsa unor erori judiciare sau a unor încălcări grave ale procedurii judiciare, a unui abuz de putere, a unor erori vădite în aplicarea dreptului material sau a altor motive importante legate de interesele justiției, să indice existența unui viciu fundamental în procedura anterioară. În caz contrar, povara consecințelor lipsei de diligență a organelor de urmărire penală în cursul cercetării preliminare ar fi transferată în întregime către reclamant și, mai important, o simplă alegație privind existența unei deficiențe sau a unei erori în cadrul anchetei, oricât de minoră și nesemnificativă ar fi, ar crea posibilitatea nelimitată ca acuzarea să comită un abuz de procedură, solicitând redeschiderea unei proceduri încheiate.

99. Prin urmare, Curtea nu poate fi de acord cu afirmația Guvernului potrivit căreia redeschiderea urmăririi penale față de reclamant a fost justificată de un viciu fundamental în procedura anterioară”.

Hotărârea Curții:

1. declară cererea admisibilă în ceea ce privește capătul de cerere formulat în temeiul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție și inadmisibilă în ceea ce privește celelalte capete de cerere;

2. hotărăște că a fost încălcat art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție;

3. hotărăște:

(a) că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:

(i) 5.000 EUR (cinci mii de euro) pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;

(ii) 408 EUR (patru sute opt euro) pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit;

(b) că, de la expirarea termenului de trei luni menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată anuală egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.

 

Hotărârea CEDO din 1 martie 2022 în Cauza S. împotriva României (Cererea nr. 23.126/16) was last modified: aprilie 7th, 2023 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.