„Cele două noi cursuri I.N.P.P.A. de specializare în arbitraj comercial deschid participanților oportunități nebănuite”

Interviu cu dl. av. dr. Cosmin Vasile, managing partner Zamfirescu Racoți Vasile & Partners, arbitru și membru al Colegiului al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, arbitru al Curții ICC YAF, formator I.N.P.P.A.

Cristian Pavel – Bună ziua doamnelor, domnișoarelor și domnilor! Ne face plăcere să avem acum interlocutor pe dl. avocat Cosmin Vasile. Domnia sa este Managing Partner al Societății de Avocatură Zamfirescu, Racoți, Vasile și Partenerii, coordonatorul Departamentului de Arbitraj Comercial al societății, arbitru al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, dar și membru al Colegiului Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă aceeași Cameră de Comerț și Industrie a României. Vă mulțumim pentru oportunitatea de a dialoga cu dvs.!

Cosmin Vasile – Bună ziua și mulțumesc pentru invitație!

Cristian Pavel – Vom începe scurta noastră discuție legată de ultima perioadă în care arbitrajul a devenit o metodă preferată de rezolvare a disputelor de tip „management and operations”. În timp ce piața globală prezintă semne constante de redresare, deși ne confruntăm în continuare cu criza, arbitrajul este considerat un mijloc eficient de soluționare a litigiilor, care implică tranzacții într-o gamă largă de sectoare, precum sunt cele financiare, sănătate, educație, energie și tehnologie. Cum a evoluat acest domeniu în ultima perioadă?

Cosmin Vasile – Întrebarea este foarte complexă, prin generalitatea ei, și cred că mai adecvat ar fi să mă refer mai degrabă la România decât la contextul general, care necesită mai mult timp și o viziune din mai multe unghiuri. 

România a avut dintotdeauna, sau de când arbitrajul comercial a devenit realmente utilizat și de succes, o tradiție în această materie. Inclusiv pe vremea regimului communist, societățile de comerț exterior foloseau arbitrajul. Ce este relevant, să zicem, pentru ultimii 20 de ani? O stabilizare și un soi de maturizare a modului în care arbitrajul a ajuns să fie folosit. Ceea ce se întâmplă este că anumite industrii ajung să folosească constant și chiar preponderent arbitrajul, în comparație cu instanțele de judecată, și cel mai bun exemplu îl constituie industria construcțiilor. 

Există statistici conform cărora peste 50% din arbitrajele domestice și internaționale, cu societăți românești, între societăți românești sau care originează din România, supuse dreptului român, sunt în domeniul construcțiilor, și asta este grăitor, nu mai este nevoie de alte detalii.

Pe de altă parte, există, că vorbim de tradiția în materie de privatizări, că vorbim de domeniul energiei, chiar publicitate, IT, M&A, în care arbitrajul începe să fie din ce în ce mai des întâlnit, mai vizibil în contracte și, sigur, în disputele care apar în anumite situații. Deci, asta ar fi tendința ultimilor ani, o așezare. Începe să fie o specializare, începe să fie o stabilizare a modului în care arbitrajul ajunge să fie prezent în diverse industrii.

Cristian Pavel – Este foarte interesant ce spuneți, deși este un domeniu, probabil, puțin specios pentru publicul din România. Voiam să vă întreb care sunt cele mai dificile probleme de arbitraj în acest moment? Ce a schimbat pandemia la nivel european, mondial, local, cum a schimbat această pandemie datele problemei?

Cosmin Vasile – Sunt două trăsături esențiale. Aici am pretenția că ele sunt universale, nu doar în România, ambele foarte, foarte interesante și ambele în favoarea arbitrajului. În momentul martie 2020, în care lumea a stat în loc, instanțele de judecată în toată Europa (n-are sens să ne uităm mai departe), au avut momente de blocaj cvasitotal, cum a fost și în România. Singura metodă de soluționare a disputelor care a funcționat – cel puțin nu s-a oprit – ca un moment de răscruce și un răgaz pentru a se adapta noii realități a fost și în materie de arbitraj. Dar, când lumea a stat în loc și instanțele s-au închis, arbitrajul a putut să funcționeze în continuare, ceea ce cred că este un plus și este ilustrarea flexibilității și avantajelor pe care le are arbitrajul, pe care multă lume nu o va uita, pentru că, Doamne ferește, vom fi nevoiți să mai trecem prin alte situații de acest tip. Lecția oferită de acest episod este că arbitrajul rămâne funcțional și în contextul respectiv.

Cristian Pavel – Interesant ce spuneți! Cum a fost posibil?

Cosmin Vasile – Prin flexibilitatea regulilor și dorința părților de a se adapta regulilor, dar și cu ajutorul tehnologiei. În secunda doi s-au organizat online hearing-uri, s-a putut decala calendarul într-o manieră în care s-au mai făcut anumiți pași, să se stea în loc și să nu se întâmple nimic, ș.a.m.d. Cuvintele cheie sunt flexibilitatea și, în același timp, flexibilitatea regulilor, reguli care să permită acest lucru, dar și o mentalitate și o dorință a părților care odată ce au apelat la arbitraj nu au avut acel obstrucționism și fixism care uneori caracterizează justiția. Ci, dimpotrivă, o atitudine de cooperare, la capitolul cum organizăm ringul de bătălie, ca să mă exprim metaforic.

Cristian Pavel – Un plus l-a reprezentat adoptarea tehnologiilor emergente!

Cosmin Vasile – Ele erau la îndemână. A trebuit doar ca acestea să fie adaptate contextului și să fie folosite. Nu s-a inventat nimic pentru arbitraj! Că vorbim de platformele de comunicare, la camerele care filmează la 360⁰, ele existau, nu s-a inventat nimic în plus. 

A doua trăsătură, o consecință de fapt, dar care vine să completeze modul în care arbitrajul a reacționat în contextul acestei crize sanitare, este fenomenul cvasigeneral de adaptare a regulilor la noua realitate. Și iau un singur exemplu, care este în continuare cel mai fierbinte subiect. Problema care s-a pus este, prin dreptul părților la o audiere, la termenul de judecată, un termen fizic? Sau se înțelege și un termen virtual, acolo unde este adecvat? 

Și regulile instituțiilor internaționale de arbitraj – cele mai reputate au venit la mai puțin de un an de când a apărut această problemă – au tranșat fără echivoc, de acum înainte, faptul că prin dreptul la audiere și dreptul la termen se înțelege nu neapărat termen fizic, ci și un termen virtual, în condiții și cu respectarea tuturor exigențelor și principiilor care guvernează procedura arbitrală. Deci, o dată, arbitrajul a trecut bine, rămânând în picioare, și a doua oară, mult mai repede decât orice sistem judiciar, s-a adaptat deja, astfel încât această poveste continuă 10 ani. Singurul fapt în legătură cu care nu am niciun dubiu că funcționează adecvat este arbitrajul, și nu sistemul instanțelor judecătorești, care are alte constrângeri. Nu este neapărat o comparație fericită, din punctul ăsta de vedere.

Cristian Pavel – Ceea ce spuneți reprezintă o surpriză pentru majoritatea celor care ne privesc și ne ascultă. Care sunt, de fapt, concret, modalitățile de formare profesională în branșă, în materia arbitrajului comercial, pe plan domestic, pe plan internațional și practic, cum se pregătește concret un arbitru, un avocat, pentru a putea practica această profesie cu succes la un nivel profesional adecvat?

Cosmin Vasile – Prima parte a răspunsului ar trebui să fie aceea că, în România, și cred că situația este similară în majoritatea statelor, cel puțin din Europa, arbitrajul nu se învață în facultate, sau reprezintă cel puțin un curs opțional, care este mai degrabă un curs introductiv. 

Cu alte cuvinte, absolventul perfect de facultate de drept nu are cum să fie pregătit sau să aibă tot ce-i trebuie pentru un start în forță în materie de arbitraj. Asta înseamnă că arbitrajul se învață obligatoriu la locul de muncă, văzând și făcând, adică în practică. 

Separat de o asemenea oportunitate pe care trebuie să o ai ca să poți să înveți arbitraj există destule maniere specifice prin care se realizează formarea profesională în materie de arbitraj, masterate și cursuri de specialitate. 

Avem un masterat de foarte bună calitate și foarte căutat de absolvenți la Facultatea de Drept a Universității din București, de arbitraj internațional, în limba engleză. Afară (vorbim despre Franța, Elveția, Anglia etc.) există mult mai multe, numeric, astfel de opțiuni. În afară de masterate sau cursuri postuniversitare, există cursuri propriu-zise organizate de curs de arbitraj. 

De exemplu, Curtea e Arbitraj Internațional (ICC) face din când în când workshop-uri, training-uri și astfel de cursuri. Și există conferințele de specialitate, organizate de ceea ce se numește, în cel mai generic mod, Comunitatea Arbitrajului. Curtea oferă informații actualizate, are acces la informație și, pe lângă, așa, ca un bonus care vine la pachet, și un networking profesional în lumea respectivă. Iar dacă este oricum adevărat pentru orice avocat că formarea profesională nu se termină niciodată, nu există cineva, indiferent cât de pregătit, indiferent cât de capabil, să spună oricând, după 10, 20, sau 50 de ani de profesie, „Acum știu tot, nu îmi mai trebuie nimic, urmează să mă ocup de spețe cu succes”. Asta este general valabil pentru orice avocat. Dar, dacă asta este general valabil, la arbitraj aș adăuga un 20-30% ca efort permanent pentru că tipul de informație, jurisprudența, realitățile și noutățile cu care trebuie să fii în temă vin de peste tot și de nicăieri, ca să spun așa, ceea ce face ca efortul să fie unul și mai intens, în sensul că nu este vorba de a citi Monitorul Oficial sau o revistă de drept în care-ți apare ce te interesează pe tine, ci de a fi atent din mai multe părți și la mai multe surse. 

Cristian Pavel – În acest context, cu siguranță, este clar că și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, cunoscut ca I.N.P.P.A, al cărui formator sunteți, printre altele, are atribuții și se preocupă în mod constant și continuu și de formarea în această direcție. Care sunt noutățile pe această linie? Când ar fi bine ca un specialist, un jurist, un absolvent de drept să se pregătească pentru ucenicie și cum ar trebui, unde ar putea să găsească șanse de a se perfecționa și a învăța?

Cosmin Vasile – Încep cu ultima parte, care este mai simplă, și, după aceea, trec la întrebările legate de I.N.P.P.A. Există în ultima vreme – ultima vreme însemnând cel puțin 10 ani – un vizibil interes, chiar uimitor până la un punct, prin intensitate sau volum, al tinerilor absolvenți de drept pentru materia arbitrajul internațional. Cred că la un punct acesta devine un miraj. Este o lume atât de spectaculoasă din exterior, ca și imaginea Vegas-ului. „Toată lumea este atrasă, chiar dacă nu știe neapărat ce-i acolo. Este în trend, e cool”. În acest context, există cred că cel mai important vector care cultivă acest apetit, este competiția în materie, care a căpătat o anvergură incredibilă la nivel mondial. 

Participă sute de facultăți de drept, mii de studenți antrenați de specialiști și se deschide acest apetit. Sfatul meu pentru cei care sunt interesați și vor să facă o carieră în materia arbitrajului internațional este să fie realiști. Realismul înseamnă să înceapă eforturile teoretice, oricare ar fi ele, în momentul în care există măcar un indiciu, dacă nu certitudinea, că, practic, ai cum să profesezi. Pentru că, altfel, la un moment dat, viața arată că eforturile pur teoretice, sau disponibilitatea pentru asemenea eforturi se epuizează, poate să apară frustrare, pot să apară alte genuri de neîmpliniri, dacă acumulezi cunoștințe teoretice fără posibilitatea să le pui în practică. 

Și acum, pe acest fundal, al unui număr crescut de tineri interesați de arbitraj și, pe de altă parte, al unui număr semnificativ și constant de arbitraje domestice și internaționale în care, inevitabil, sunt implicați avocați români, I.N.P.P.A., la capitolul formare profesională continuă, trebuie să livreze cadrul instituțional și adecvat pentru ca avocații să învețe permanent și continuu, în domeniile în care sunt interesați… Partea interesantă este că cursurile de formare profesională continuă sunt pe bază de voluntariat. Trebuie să vrea avocatul care înscrie, nu este o chestiune obligatorie. Există obligația de a te forma continuu, dar te formezi acolo unde ești interesat! 

Acum, închizând cercul, prof. univ. dr. Dan Oancea, care este de ceva vreme directorul I.N.P.P.A. și care face o treabă remarcabilă la cârma institutului, a avut anul trecut această inițiativă, pentru prima oară după știința mea: „Haideți să vedem, haideți să facem și un curs de arbitraj la I.N.P.P.A.!”. Surpriza plăcută a fost că numărul celor interesați a fost spectaculos de mare; după așteptările mele au fost peste 40 de cursanți care s-au înscris.

În altă perioadă nici n-au existat aceste inițiative, deci n-avem cu ce să comparăm. Vorbim despre o premieră, este un semnal corect că a venit momentul în care I.N.P.P.A. a trebuit să ofere un astfel de curs pentru că numărul celor interesați – vorbim de avocații care vor să facă un asemenea efort – crește, iar această cerere trebuie să se întâlnească cu oferta I.N.P.P.A. în acest sens. Suntem, practic, la a doua ediție a cursului de arbitraj organizat de I.N.P.P.A. după experiența de anul trecut și, desigur, sper că interesul va fi același, astfel încât acest tip de inițiativă să se permanentizeze și să contribuie la creșterea avocaților care capătă nu numai o cultură generală corespunzătoare, dar realmente devin specializați corespunzător în materia arbitrajului. 

Cristian Pavel – Este foarte util pentru cei care ne urmăresc să afle câteva amănunte despre cursurile pe care urmează să le țineți în calitate de lector și poate că este bine să precizați cui se adresează, ce anume oferă, ce așteptați dvs., Institutul și comunitatea juridică, de la viitorii cursanți.

Cosmin Vasile – Eu, personal, aștept un singur lucru. Acela ca acești cursanți să găsească util cursul, interacțiunea, experiența respectivă. Scopul meu este unul singur – a fi util prin cunoștințele, informațiile și modul în care le prezint celor care vin acolo. Dacă nu se întrunește premisa aceasta, într-un fel sau altul, experiența este una nereușită sau trebuie înbunătățit ceva la ea. 

Din experiența de anul trecut am învățat un lucru: ne găsim și noi în situația celor care toată viața trebuie să învețe și să îmbunătățească ceea ce fac. Concluzia esențială a fost următoarea: cursanții foarte interesați și dornici să aprofundeze cunoștințele se puteau împărți în două mari categorii. Unii, care aveau mai multă sau mai puțină experiență, erau implicați deja în câteva dosare de arbitraj, aveau experiență mai mare ca avocați. Iar alții, care nu aveau, cu sau fără experiență, în general ca avocați, care nu aveau deloc cunoștințe și deloc experiență în materie de arbitraj. 

Această eterogenitate a grupului m-a învățat pe mine că trebuie să avem în acest an două cursuri. Un curs pentru începători, la care nivelul cunoștințelor, discursul, pleacă de la premisa asumată că nu știi nimic sau nu trebuie să știi nimic despre arbitraj și scopul este să afli instituțiile fundamentale ale arbitrajului, ce este o curte de arbitraj, ce este convenția arbitrală, care sunt efectele ei, ce este sentința arbitrală, ce efecte are ea. 

Din acest punct de vedere, cursul respectiv se adresează oricărui tânăr avocat stagiar care a dobândit această calitate în urmă cu trei săptămâni sau oricărui avocat care are 5 sau 10 ani vechime și care vrea să-și deschidă acest univers al arbitrajului pentru experiențele viitoare pe care le anticipează. Scopul este o trecere în revistă a instituțiilor fundamentale, astfel încât, la sfârșitul celor 5 ateliere, ele să fie fixate într-o manieră care permite acumularea de cunoștințe suplimentare ulterior. 

Un al doilea curs este, de această dată, destinat celor avansați. Aici, din acest punct de vedere, este esențial ca cei care optează pentru unul sau altul să facă alegerea corectă, pentru că altfel va exista o ruptură a dialogului. Dacă cel neexperimentat vine la cursul pentru avansați, va avea o dificultate în a înțelege toate noțiunile. Vom discuta spețe practice, vom explica modul în care instanțele au interpretat tribunalul arbitral, pe de o parte, de ce s-a anulat o sentință arbitrală, ce înseamnă arbitrabilitatea raportată la o clauză concretă ș.a.m.d. 

Invers, dacă cineva care are experiență participă la cursul pentru începători, li se va putea părea banal și plictisitor, pentru că se presupune că are acele cunoștințe și discursul este modulat și targetat într-o manieră adecvată. Sunt convins că această diferențiere, dublat de alegerea corectă a cursanților, va face mult mai valoros întreg dialogul care va avea loc, pentru că altfel e atunci când în sală ai pe cineva care vrea să știe tot pentru că nu știe nimic, și pe altcineva care are cunoștințe avansate. 

Inevitabil, există o dublare a modului de comunicare a informației, care face să existe niște timpi pierduți pentru fiecare dintre cele două categorii. Din acest an nu va mai exista această problemă. Cursul pentru avansați – lăsând la o parte că nu am cunoștințe despre existența unui curs similar în România – va fi realmente o excursie palpitantă, practică, în ceea ce înseamnă o privire din toate unghiurile problemei și întotdeauna cu un pronunțat accent practic pe convenția arbitrală, efectele ei, nulitatea ei, nearbitrabilitate, desființarea hotărârii arbitrale pentru probleme în legătură cu convenția arbitrală.

Cristian Pavel – Extrem de interesante toate aceste informații noi și, cu siguranță, ele vor avea ecou în rândul celor interesați. Iată că lucrurile avansează într-un mod salutar și lucrul ăsta nu poate decât să ne bucure pe toți. Cred că am putea încheia dialogul nostru cu o proiecție personală a dvs. legată de perspectivele, viitorul sau evoluția arbitrajului pe termen scurt. 

Cosmin Vasile – Pe de o parte, cred că pe măsură ce timpul trece într-un mod lent, dar sigur și constant, numărul de cazuri de arbitraj românesc va crește. Există numeroase argumente. Putem discuta altă dată despre argumentele care sprijină acest optimism al meu. Și lucrul acesta este foarte important, pentru că piața arbitrajului, cu tot ce presaupune ea, de la societățile care apelează la el, de la beneficiari, până la bazinul de arbitri care sunt numiți în mod constant de părți, până la suficiența unui număr mare de avocați care să fie specializați, depinde de constanță și de volum. 

Nu ai cum să ai o piață veritabilă dacă vorbim de spețe sporadice sau de un număr insuficient de mare încât să configureze ceea ce înseamnă o piață. Iar, pe de altă parte, ceea ce sper și sunt convins că se va întâmpla este că în 5-10 ani numărul avocaților și arbitrilor specializați în arbitraj va crește. Acest număr va spori, și ceea ce se cheamă comunitatea românească a specialiștilor în arbitraj internațional va înregistra o creștere spectaculoasă a numărului personajelor care o alcătuiesc. Sunt convins că ambele se vor realiza!

Cristian Pavel – Dle. avocat Cosmin Vasile, vă mulțumim foarte mult pentru toată informația și update-ul făcut cu această ocazie. Vă dorim mult succes în demersul dvs. de lector al I.N.P.P.A. și de formare a specialiștilor de care piața românească are atâta nevoie. Vă mulțumim și vă așteptăm în continuare alături de Universul Juridic cu multă plăcere în ocaziile care vor urma!

Cosmin Vasile – Și eu vă mulțumesc pentru interviu și pentru tot ceea ce face Universul Juridic pentru I.N.P.P.A., pentru avocatură și ce înseamnă formarea profesională a avocaților!