Critici referitoare la greşita soluţionare pe fond acţiunii fără citarea persoanei reclamate. Respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat, admiterea recursului pârât, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acţiunii formulată de reclamantă

• Legea nr. 554/2004: art. 16
• Legea nr. 554/2004: art. 161
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 496 alin. (1)
• O.G. nr. 137/2000: art. 2 alin. (1)
• O.G. nr. 137/2000: art. 20 alin. (3)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta, A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii CNCD nr. 465/05.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018. De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților la cheltuieli de judecată și daune morale.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1716 din 23 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte reține că, prin Hotărârea nr. 465/05.12.2018 emisă în dosarul nr. x/2018, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a dispus următoarele:

„1.prevederile O.G: nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu sunt incidente capătului de cerere privind cele sesizate către D.N.A.;

2.prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu sunt incidente capătului de cerere privind eventuale presiuni exercitate asupra unor judecători;

3.admite excepția lipsei obiectului raportat la capătul de cerere privind refuzul emiterii autorizației de construcție, conform art: 33-37 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor;

4.admite excepția de necompetență materială conform Deciziei Curții Constituționale nr. 997/2008 privind legislația care stabilește acordarea de sporuri;

5.neacordarea unui nou spor de doctorat, după ce acest spor a fost inclus în salariul de bază, nu reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare”.

Înalta Curte constată că recurenta reclamantă s-a plâns de discriminarea la care a fost supusă de Primăria Pantelimon prin neemiterea unei autorizații și de Ministerul Fondurilor Europene prin „anularea sporului de doctor”, dar și de discriminarea la care a fost supusă de însuși pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea emisă și pentru care solicită daune materiale și morale de la acesta.

Cum recurenta reclamantă nu a înțeles să cheme în judecată și persoanele reclamate, respectiv, Primăria Pantelimon și Ministerul Fondurilor Europene, instanța nu poate verifica decât temeinicia acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul CNCD, respectiv legalitatea pct. 1, 2, 4 din hotărârea contestată, iar nu și pct. 3 și pct. 5 ce puteau fi examinate doar dacă reclamanta ar fi chemat în judecată și Primăria Pantelimon și, respectiv, Ministerul Fondurilor Europene.

Or, verificându-și cu prioritate competența materială de soluționare a sesizării cu privire la fiecare punct din aceasta, recurentul pârât CNCD a stabilit în mod temeinic și legal la pct. 1 și 2 din hotărâre, faptul că nu se poate substitui altor autorități, respectiv Direcției Naționale Anticorupție în ceea ce privește plângerea privind corupția fucncționarilor primăriei sau CSM și Inspecția Judiciară pentru pretinsele presiuni ce s-ar exercita asupra unor judecători.

Tot astfel, a fost admisă corect excepția necompetenței materiale a Consiliului prin valorizarea considerentelor Deciziei nr. 997/2008 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că „dacă s-ar admite că, pe calea controlului jurisdicțional întemeiat pe art. 20 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării poate să constate existența unor situații discriminatorii ce își au izvorul direct în conținutul unor norme legale, hotărârea Consiliului ar putea avea ca efect încetarea aplicabilității acestor dispoziții și chiar aplicarea prin analogie a unor alte texte de lege, care nu se referă la persoana sau grupul social discriminate. Într-o atare împrejurare, se pune în discuție legitimitatea acestui organ de a interfera în competențele legislativului, prin înlăturarea aplicabilității unor acte normative și instituirea aplicabilității altora (…)”.

Prin urmare, câtă vreme din probatoriul administrat în fața instanței de fond a rezultat că recurenta reclamantă a obținut o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a reținut că reclamanta nu a beneficiat în perioada de referință a litigiului respectiv, de sporul de doctorat, nici distinct, nici inclus în salariul de bază, iar ulterior acestei hotărâri judecătorești a Curții de Apel București, în aplicarea unor noi dispoziții legale, angajatorul a emis acte din care reiese că sporul de doctor al recurentei a fost inclus în salariul de bază, nu se poate reține ca nelegal per se nici pct. 4 din hotărâre, astfel că acțiunea reclamantei în ceea ce privește aspectele menționate și cererea subsecventă de daune formulate în contradictoriu cu pârâtul CNCD este neîntemeiată.

Toate celelalte alegații ale recurentei reclamante din cuprinsul recursului nu pot fi examinate de instanța de control judiciar (și nu trebuiau analizate în fond nici de prima instanță, în lipsa cadrului procesual pasiv adecvat) întrucât vizează fondul raporturilor juridice cu Primăria Pantelimon și Ministerul Fodurilor Europene, care nu sunt părți în cauză.

În ceea ce privește recursul recurentului pârât CNCD, Înalta Curte constată că acesta este fondat.

Astfel, judecătorul fondului face confuzie, în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Președintelui CNCD, pe de o parte, între persoana fizică care ocupă la un moment dat funcția de președinte al consiliului și instituția Președintelui Consiliului, iar pe de altă parte, între calitatea procesuală pasivă și aceea de reprezentant al pârâtului care justifică o astfel de calitate.

În realitate, Consiliul are calitate procesuală pasivă în cauză ca emitent al actului administrativ contestat în timp ce președintele consiliului este doar reprezentant legal al pârâtului persoană juridică.

Se constată o greșită aplicare în cauză a prevederilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, deși acestea nu sunt incidente.

Astfel, reprezentantul legal al Consiliului nu poate fi considerat – în sensul acestei dispoziții legale – persoană „care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim”, câtă vreme în discuție este o petiție pentru soluționarea căreia se derulează o procedură și se pronunță o hotărâre de către un organ colegial.

Înalta Curte apreciază ca fiind fondată și critica recurentului pârât referitoare la greșita soluționare pe fond acțiunii fără citarea persoanei reclamate.

Într-adevăr, procedura din fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a declanșat la sesizarea reclamantei A., care a susținut faptul că angajatorul său, Ministerul Fondurilor Europene, prin adresa nr. x/24.07.2017 și, respectiv, Referatul de aprobare nr. DRU 5454/26.07.2017, a dispus anularea sporului său de doctor în economie, pe motivul neîndeplinirii condițiilor de acordare a sporului de doctor, încălcându-se astfel legislația în vigoare și aducându-i-se prejudicii materiale.

Contrar susținerilor recurentei reclamante, Înalta Curte constată că în mod eronat judecătorul fondului a considerat decisivă pentru a putea proceda la judecata în fond împrejurarea că reclamanta a înțeles să nu cheme în judecată și persoana reclamată, a cărei faptă pretins discriminatorie se discută în cauză.

Deși a făcut referire expresă la dispzițiile legale care consacră principiul disponibilității părților în procesul civil, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a acestora, considerând fără temei că se poate constata eventuala faptă de discriminare în sarcina persoanei reclamate, fără participarea acesteia în proces doar pentru că reclamantul nu înțelege să solicite acest lucru.

Înalta Curte arată că, potrivit art. 16^1 din Legea nr. 554/2004, care face tocmai aplicarea principiului mai sus menționat în materia contenciosului administrativ, într-o astfel de situație cum este cea din prezentul litigiu, instanța are obligația să pună în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual prin cooptarea în proces și a altor persoane, iar în cazul opoziției reclamantului nu are decât posibilitatea de a respinge acțiunea, iar nu de a o soluționa/admite în fond.

Procedând altfel prima instanță a pronunțat o hotărâre vădit nelegală.

În concluzie, Înalta Curte constată că – prin soluția dată capătului principal de cerere – instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, motiv pentru care se impune admiterea recursului pârâtului CNCD și casarea sentinței recurate, iar – în rejudecare – respingerea în întregime a acțiunii reclamantei.

II.2. Soluția instanței de recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. și va admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantă.

Sursa informației: www.scj.ro.