Infracțiunea de evidenţiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Respingerea recursului în casație ca fiind nefondat

• Legea 241/2005: art. 9 alin. (3)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 12
• NCPP: art. 447
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

A fost condamnată inculpata A. cetățean român, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evidențiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă săvârșită la data de 25.11.2014).

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv dreptul de a ocupa funcția de asociat sau administrator al vreunei societăți comerciale, pe o durată de 5 ani, pedeapsă care se va executa în condițiile art. 68 din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 65 alin. (3) din C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv dreptul de a ocupa funcția de asociat sau administrator al vreunei societăți comerciale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 19 și art. 25 din C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1386 alin. (1) din C. civ., art. 174 din Codul de procedură fiscală, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, și a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 14.367.863,92 RON (3.273.327,96 euro), din care taxa pe valoare adăugată în cuantum de 3.939.546 RON și impozit pe profit în cuantum de 10.428.317,92, la care s-a adăugat dobânda legală fiscală prevăzută de legislația fiscală în vigoare, dobândă ce se va calcula pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

În baza disp. art. 11 din Legea nr. 241 din 2005, cu referire la prevederile art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 249 din C. proc. pen., a fost menținută măsura asigurătorie dispusă prin ordonanța procurorului din data de 08.08.2018 față de inculpata A. asupra cotei corespunzătoare inculpatei A. din imobilul casă cu suprafața desfășurată de 75 m.p. cu valoare de impunere de 47.750 RON – fără acte de proprietate, situate în sat Lunca Cetățuii, str. x, comuna Ciurea, județul Iași, înscrisă în evidențele Primăriei com. Ciurea la nr. rol x, pusă în aplicare prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurator din data de 09.08.2018.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 87/RC din 2 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat de inculpata A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

De altfel, cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea reținerii sau cenzurarea omisiunii reținerii unei cauze de reducere/agravare a pedepsei ori a unei circumstanțe prin decizia din apel, ci permite doar evaluarea stabilirii sancțiunii în limitele de lege, ca urmare a efectelor cauzei sau circumstanței doar dacă acestea au fost reținute de instanța de apel.

În motivarea cazului de recurs întemeiat pe art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., în esență, inculpata A. a menționat că nu se justifică reținerea agravantei prevăzută de art. 9 alin. (3) din Legea 241/2005, aceasta având consecințe asupra limitei de pedeapsă.

Înalta Curte constată că, instanța de fond și de apel au reținut, în fapt, că inculpata A., în calitate de administrator al S.C. L. S.R.L. în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în perioada 04.05.2012 (data primei declarații D394) – 25.11.2014 (data ultimei declarații D394), a evidențiat în 19 declarații informative D394 depuse la organele fiscale abilitate, operațiuni fictive de achiziție presupus efectuate în intervalul 05.07.2011 – 31.10.2014 de la S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L. și S.C. J. S.R.L., operațiuni evidențiate și în declarațiile D 300 de decont TVA aferente perioadei, micșorându-și astfel, în mod ilegal, obligațiile de plată la bugetul de stat privind TVA-ul și impozitul pe profit, cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma de 14.367.863,92 RON (3.273.327,96 euro), din care taxa pe valoare adăugată în cuantum de 3.939.546 RON și impozit pe profit în cuantum de 10.428.317,92 RON.

Prin sentința penală nr. 452 pronunțată la data de 26.10.2021 de Tribunalul Iași, menținută prin decizia penală nr. 626 din 17 august 2022 a Curții de Apel Iași noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evidențiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă săvârșită la data de 25.11.2014).

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005:

„Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive”.

Conform art. 9 alin. (3) din Legea 241/2005: „Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani”.

Înalta Curte constată că, în cauză, așa cum s-a reținut la fond și la apel, prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă de 14.367.863,92 RON (3.273.327,96 euro) iar întinderea acestuia ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală produce consecințe asupra încadrării juridice a faptei, astfel că aplicarea agravantei prevăzută de art. 9 alin. (3) din Legea 241/2005 devine obligatorie în cazul în care prejudiciul produs este mai mare de 500.000 euro.

De altfel, în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 433 din C. proc. pen., care limitează scopul recursului în casație la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, schimbarea încadrării juridice este o operațiune ce excedează acestei căi de atac.

Prin urmare, Înalta Curte observă că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 este închisoare de la 2 la 8 ani, iar limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani dacă se reține și art. 9 alin. (3) din Legea 241/2005.

În acest context, având în vedere că inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare, Înalta Curte reține că pedeapsa aplicată inculpatei este în limitele prevăzute de lege.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 626 din 17 august 2022 a Curții de Apel Iași noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta – inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta – inculpată A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.