Îndeplinirea condiţiilor privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate

• Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (11)
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 86 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (1) pct. 18
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (2) lit. i)
• NCP: art. 228 alin. (1)
• NCP: art. 229 alin. (1) lit. b) şi d)
• NCP: art. 77 lit. a)
• NCP: art. 78
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Autoritățile judiciare din Germania au emis în data de 06.03.2023 mandatul european de arestare cu nr. de referință x. Acesta are în vedere săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la furt calificat, prev. de art. 242, art. 243, art. 244, art. 303, art. 52, art. 53 și art. 25 din C. pen. german.

S-a procedat la identificarea și, ulterior, la audierea persoanei solicitate A. de către procuror.

Prin ordonanța din data de 18.04.2023, în temeiul art. 101 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 18 aprilie 2023, ora 16:50, până la data de 19 aprilie 2023, ora 16:50.

Prin încheierea penală nr. 9 din data de 18.04.2023 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate A., , formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza Semnalării din Sistemul Informatic Schengen, SIS: x, din 13 aprilie 2023, transmisă de IGPR, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național SIRENE și, în consecință, s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 de zile, începând cu data de 19 aprilie 2023 și până la data de 03 mai 2023, față de persoana solicitată A..

S-a constatat că sesizarea are la bază mandatul european de arestare nr. x emis la data de 06.03.2023 de către judecătorul din cadrul B..

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 412 din 29 mai 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Din actele dosarului rezultă că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul european de arestare de Judecătoria Deggendorf – Germania, la data de 06.03.2023, în vederea efectuării urmăririi penale.

S-a reținut că persoana solicitată s-ar fi asociat cu alte persoane (D., E. și F., etc.) în vederea comiterii mai multor furturi prin efracție din diferite obiective de producție, urmărind scule de mare valoare pe care să le înstrăineze și să împartă câștigul astfel realizat.

În aplicarea planului infracțional, față de persoana solicitată s-a reținut că în perioada 09.04.2020- 11.04.2020 din cadrul tâmplăriei Sheiebl din Hunderdorf ar fi sustras prin efracție scule, aparate și agregate în valoare totală de 12.446 euro, provocând distrugeri în valoare de 10.580 euro, din cadrul tâmplăriei Hartengerger din Hunderdorf ar fi sustras scule, aparate și agregate în valoare de 7.369,10 euro, provocând distrugeri în valoare de 1.300 euro și din cadrul firmei G. ar fi sustras scule, aparate și agregate în valoare de 12.057,59 euro, provocând distrugeri de 4.500 euro.

Ca încadrare juridică s-a reținut furt calificat comis în grup infracțional organizat în trei cazuri, de fiecare dată în concurs format cu infracțiuni de deteriorare de bunuri, prevăzute de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) teza I cifrele 1 și 3, art. 244a alin. (1), art. 303 alin. (1), art. 303c, art. 52, art. 53, art. 25 alin. (2) din C. pen. german.

Curtea de Apel Cluj a constatat că faptele descrise se încadrează în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. a) și a) art. 78 din C. pen. român, infracțiune menționată în dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, faptele pentru care se efectuează cercetări fiind pedepsite cu închisoarea de peste 3 ani.

Înalta Curte constată că persoana solicitată a fost audiată de instanța de fond, iar din declarația dată s-a reținut că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Germania și că nu renunță la beneficiul regulii specialității. Totodată identitatea persoanei solicitate a fost verificată de către instanța de fond și nu au fost ridicate obiecțiuni cu privire la aceasta.

În acord cu instanța de fond Înalta Curte constată că, sub aspectul condițiilor de formă, mandatul european de arestare cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată infracțiunile pentru care se solicită predarea au corespondent în legislația penală încadrându-se în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. a) și a) art. 78 din C. pen. român.

Persoana solicitată, prin apărător, a susținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, solicitând respingerea executării mandatului european de arestare precum și predarea sa către organele judiciare din Germania. Apărarea susține că la dosarul de urmărire penală nu există dovezi că persoana solicitată ar fi fost citat la adresele de reședință din Cehia unde se afla la muncă sau la adresa de domiciliu din România de unde putea fi încunoștiințat de părinți că trebuie să se prezinte la instanțele din Germania sau la organele de urmărire penală.

Nefiind corect citat, s-a arătat că nu subzistă prezumția de sustragere de la urmărire penală, temei pentru emiterea mandatului european de arestare în vederea extrădării.

Potrivit art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004

2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces;

Analizând textul de lege mai sus- evocat Înalta Curte constată că acesta reglementează situația finalizării procesului penal derulat în străinătate și a existenței unei hotărâri de condamnare.

În cauza de față pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare de Judecătoria Deggendorf – Germania, la data de 06.03.2023, în vederea efectuării urmăririi penale.

Prin urmare, dispozițiile invocate de apărare, respectiv art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, nu sunt incidente în speță.

Așa cum rezultă din actele dosarului persoana solicitată avea cunoștință despre ancheta derulată de organele judiciare din Germania. Astfel, iar în fața procurorului potrivit procesului-verbal întocmit la 18 aprilie 2023 a arătat că „are cunoștință despre procesul care are loc în fața autorităților judiciare din Germania, s-a prezentat la câteva termene de judecată, având apărător ales, însă nu conoaște rezultatul procesului”.

Referitor la necitarea legală a persoanei solicitate, Înalta Curte constată că persoana solicitată avea obligația de a încunoștiința autoritățile judiciare cu privire la locul de comunicare al actelor de procedură, dispoziții similare existând și în C. proc. pen. român.

Apărarea, potrivit cu care nu ar exista probe privind contribuția persoanei solicitate la săvârșirea infracțiunilor de furt calificat nu poate face obiectul acestei proceduri. Aceste apărări putând fi, eventual, invocare de contestator în fața autorităților din Germania

Înalta Curte constată că în cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă aceasta se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă ori cu privire la oportunitatea arestării părții dispusă în statul străin.

Prin urmare invocarea nevinovăției sale nu poate constitui motiv de refuz la predare, întrucât nu se regăsește printre cazurile limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Circumstanțele personale invocate de persoana solicitată (că este cetățean român, cu domiciliul în România, nu are antecedente penale, că nu avea cum să participe la presupusele fapte de care este acuzat că are copil minor în întreținere și un domiciliu stabil) nu pot fi considerate motive temeinice pentru a se refuza executarea mandatului european de arestare

În consecință, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, privind executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Germania, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării.

În ceea ce privește măsura arestării provizorii luată în vederea predării persoanei solicitate A., Înalta Curte reține că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi luată în vederea predării.

În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menționează că: „În situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă”.

Rezultă, așadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Prin urmare, predarea, ca o consecință directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 12 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 275 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.