Acordarea daunelor morale în conformitate cu jurisprudenţa relevantă în materia despăgubirilor morale. Respingerea recursurilor ca fiind nefondate

15 mai 2024
Vizualizari: 158
  • Legea nr. 213/2015: art. 2 alin. (1)
  • Legea nr. 213/2015: art. 5
  • Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
  • Legea nr. 85/2014: art. 75 alin. (1)
  • NCC: art. 1381
  • NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
  • NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților solicitând anularea deciziilor nr. 1160/11.09.2019, nr. 21247/18.09.2019, nr. 21161/11.09.2019, nr. 21246/18.09.2019 și nr. 21163/11.09.2019 prin care le-a fost admisă în parte cererea de despăgubire, reprezentând daune morale de pe urma decesului tatălui acestor și obligarea FGA la plata sumei totale de 1.000.000 RON daune morale, câte 200.000 RON pentru fiecare.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1863 din 29 martie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi grupate criticile comune și soluționate unitar, în măsura în care constatarea legalității hotărârii primei instanțe în ceea ce privește individualizarea cuantumului despăgubirilor, exclude în mod logic argumentele contrare susținute de ambele părți prin motivele de recurs.

Argumente de fapt relevante

La data de 25.09.2008 a avut loc un accident rutier, produs din culpa comună a conducătorilor autoturismelor cu nr. de înmatriculare x și RJS 60 VH, tatăl reclamanților fiind pasager în primul autoturism, acesta decedând în urma rănilor produse.

Șoferul autoturismului cu nr. x era asigurat RCA la S.C. F. S.A., cu polița nr. x.

Anterior sesizării pârâtei FGA cu cerere de plată, reclamanții au chemat în judecată pe pârâta F. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor morale, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, în dosar nr. x/2014.

Prin sentința civilă nr. 2927/15.11.2016 a Tribunalului Ilfov a fost admisă în parte cererea, asiguratorul RCA fiind obligat de instanță la plata către reclamanți a sumei de 200.000 RON daune morale, pentru fiecare reclamant în parte.

Această sentință nu a rămas însă definitivă, deoarece apelul formulat de societatea de asigurare a fost suspendat în baza Legii nr. 85/2014, societatea intrând în procedura falimentului.

Pe cale de consecință, reclamanții au formulat cerere de plată adresată pârâtului FGA, solicitând în temeiul Legii nr. 213/2015 plata de despăgubiri în cuantum de 200.000 RON fiecare, cererea fiind soluționată prin deciziile nr. 1160/11.09.2019, nr. 21247/18.09.2019, nr. 21161/11.09.2019, nr. 21246/18.09.2019 și nr. 21163/11.09.2019, în sensul acordării unor despăgubiri în cuantum de 21.940 RON/fiecare reclamant.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a anulat în parte deciziile emise de FGA exclusiv sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale acordate reclamanților și a stabilit cuantumul despăgubirilor morale cuvenite reclamanților la suma de 31.518 RON, obligând pârâtul la plata către aceștia a diferenței de despăgubire în cuantum de 9578 RON pentru fiecare reclamant.

În susținerea ambelor recursuri au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

De principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanță, conform circumstanțelor particulare, reprezintă o chestiune ce ține de temeinicia hotărârii și nu de nelegalitate și este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Cu toate acestea, analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reține că rolul Fondului, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, potrivit art. 5 din lege.

În ceea ce privește cuantificarea și acordarea daunelor morale solicitate de creditorii de asigurare este important a se reține, că fiecare cauză comportă particularitățile sale din perspectiva gradului de severitate al atingerilor aduse drepturilor nepatrimoniale protejate de lege și de aceea nu poate fi stabilit un cuantum fix, general valabil pentru orice situație în care sunt vătămate drepturile cu conținut nepatrimonial.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Întinderea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcție de împrejurările concrete ale speței, instanța acordă despăgubiri apte să constituie o indemnizație pentru satisfacție echitabilă. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil a fi echivalate material.

Așadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenția însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

În speță, prima instanță a făcut o corectă apreciere a cuantumului lor, în raport de circumstanțele particulare ale cauzei.

În literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească, s-a reținut constant că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Recurentul-pârât a contestat despăgubirile stabilite de instanță pentru prejudiciul moral, invocând faptul că pentru situațiile în care despăgubirile sunt solicitate ca urmare a unui deces, la stabilirea despăgubirilor sunt avute în vedere valorile medii precizate în Ghidul F.P.V.S., raportat la gradul de rudenie al petenților cu persoana decedată.

Înalta Curte reține că nu reprezintă o încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material împrejurarea că instanța de fond, deși a constatat că pârâtul FGA s-a raportat la un criteriu obiectiv și rezonabil, Ghidul FPVS, a considerat că pentru stabilirea despăgubirilor în cauză poate fi avut în vedere un nivel mediu al despăgubirilor calculat la valoarea a 36 de salarii medii pe economie.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi identificat vreun motiv de nelegalitate a soluției de fond prin care s-a dispus plata unei despăgubiri în sumă de 31.518 RON daune morale pentru fiecare reclamant.

Instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale (Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunțată în Cauza Tolstoy Miloslovsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii) pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție – o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de persoana păgubită și altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei.

Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect, ținând seama în evaluarea gravității suferinței produse de importanța valorilor nepatrimoniale lezate, de intensitatea și durata suferințelor psihice încercate, a stabilit cuantumul daunelor morale.

În ceea ce privește recursul reclamanților, Înalta Curte reține că acesta se axează, în principal, pe neluarea în considerare a sentinței civile nr. 2927/15.11.2016 a Tribunalului Ilfov cu titlul de jurisprudență relevantă pentru stabilirea daunelor morale.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanța a reținut, în raport de prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, efectele pe care le produce acestă hotărâre în cauză.

O altă critică invocată de recurenții – reclamanți vizează determinarea momentului în care se face evaluarea prejudiciului, respectiv cuantumul salariului mediu pe economie în raport de care au fost stabilite despăgubirile.

Înalta Curte constată că pentru stabilirea despăgubirilor se are în vedere valoarea salariului mediu pe economie de la data producerii prejudiciului, respectiv de la data când a avut loc accidentul(anul 2008), și nu salariul mediu pe economie de la momentul stabilirii despăgubirilor, așa cum susțin recurenții.

De la data producerii evenimentului rutier recurenții-reclamanți au cunoscut producerea prejudiciului și autorul prejudiciului. Conform art. 1381 C. civ., dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

Este lipsită de suport și afirmația recurenților-reclamanți în sensul că prima instanță nu a ținut cont de practica judiciară în materie, întrucât acordarea daunelor morale în conformitate cu jurisprudența relevantă în materia despăgubirilor morale implică și o doză de aproximare, prin raportare la un complex de împrejurări, despăgubirile ce se plătesc trebuind, așadar, să țină seama de prejudiciul concret produs fiecărei persoane vătămate și de principiul acoperirii integrale a acestuia, prin analizarea situației specifice a acesteia, jurisprudența fiind una de speță, precedentul judiciar neavând valoare de izvor de drept, pentru a fi aplicat.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

Sursa informației: www.scj.ro.

Acordarea daunelor morale în conformitate cu jurisprudența relevantă în materia despăgubirilor morale. Respingerea recursurilor ca fiind nefondate was last modified: mai 15th, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.