O lecție despre libertate

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

„Libertatea nu este un instinct. Nu este un instinct, fiindcă instinctul e sălbatic, dezordonat și mai ales anarhic. Libertatea este o disciplină, în regimul politic democratic. La baza libertății este legea, și nu putem concepe în viața politică o altă libertate decât o libertate legală. Libertatea ca instinct ar transforma raporturile între oameni dintr-o colectivitate umană, în raporturi de junglă. Libertatea e titlu de noblețe, e un sentiment profund uman, n-are nimic din agresivitatea fiarelor, așa cum unii oameni politici au înțeles să o practice în democrația noastră. Libertatea creează o demnitate interioară omului, pe care nici statul nu o poate expropria sau persecuta. Libertatea e titlu de noblețe al cetățeanului. Acesta e sensul onest, sensul istoric, sensul adevărat al libertății în regimuri democratice.

Climatul de înflorire a libertății este onestitatea, respectul între oameni, este ordinea și onestitatea. Numai așa, înțeleasă, libertatea poate da între oameni toate roadele dorite. V-am spus că libertatea e semnul de noblețe al omului, dar, ca orice noblețe, ea implică responsabilități. Exercițiul libertății fără sentimentul responsabilității înseamnă condamnarea ei. Iar pentru a se garanta această libertate, care, în regimul democratic, e chemată să îndeplinească o funcție politică și-a luat autoritatea angajamentul, cu garanții constituționale de a face să se respecte libertatea înțeleasă, așa cum v-am arătat. Și iată un ciudat destin în viața principiilor de guvernare a colectivităților. De unde autoritatea este chemată să garanteze libertatea, a ajuns, din cauza unor conducători de rea-credință, instrumentul de moarte al libertății.

Nu regimul e vinovat de această tragică denaturare a garanției libertății, care este autoritatea, ci oamenii lipsiți de stimă pentru oameni, falșii conducători de popoare care, temperamental și prin înclinații naturale, au denaturat ideea de autoritate și au împins-o spre dictatură și despotism, sugrumând, în primul rând, marea idee de libertate, care avea o misiune de îndeplinit, căci de aceea i se dăduse o funcție socială acestei idei.

Libertatea, care e ideea de bază a democrației, a avut doi adversari de moarte: de sus, de la conducători, pe deținătorii puterii executive, adică principiul denaturat al autorității. De jos, de la masele populare: dezordinea și anarhia. După cum ideea de autoritate degenerează, mânuită fiind de oameni lipsiți de stimă pentru oameni, dictatură și despotism, tot astfel și ideea de libertate, mânuită fără respectul libertății altora și fără sentimentul legalității, degenerează în dezordine și anarhie.

Dictatura nu e și nu a fost niciodată un regim normal. E un expedient violent revoluționar care durează atât cât durează voința unui om. Anarhia și dezordinea, de asemenea, nu constituie climatul prielnic progresului uman. Ceea ce e dezordinea față de libertate, e dictatura față de autoritate. Ambele sunt excese vinovate care depășesc limitele misiunii pentru care au fost acceptate și compromit principiile de bază ale regimului politic democratic.”