Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
871 views
Profesorul Cărpenaru se ridicase deasupra lumii noastre de mai demult. Nu de acum. Se ridicase deasupra lumii încet, fără zbatere şi, mai ales, fără regret.
Profesorul Cărpenaru se ridicase deasupra lumii noastre împăcat. Ştiind că lasă lucrurile aşezate. Şi, mai ales, neîntinate.
Profesorul Cărpenaru se ridicase deasupra lumii noastre cu lumină. Şi, mai ales, în lumină.
Profesorul Cărpenaru a lăsat deoparte lumea noastră de mai demult. Nu de acum.
Profesorul Cărpenaru se ridicase conştient de aici. Nu mândru şi nici supărat. Doar luminos.
Profesorul Cărpenaru a fost aproape să plece mai înainte. Înainte de ultima provocare. Ceva l‑a întors atunci la noi. Ceva l‑a determinat să revină. Pentru că era prea devreme. Prematur. Avea încă treabă aici. Nu putea pleca. Cine ar mai fi rămas să lupte? Să spere?
Profesorul Cărpenaru rămâne, probabil, ultimul, sau printre ultimii, Zei ai dreptului românesc contemporan.
Profesorul Cărpenaru închide poarta unei lumi pe care a iubit‑o şi pe care a avut de ce să o iubească.
Profesorul Cărpenaru s‑a bucurat de Lumea Dreptului. S‑a adăpat din apa ştiinţei şi, mai ales, din apa vieţii.
Profesorul Cărpenaru mai mult nu vorbea, decât se exprima. Dar înţelegeai. Nu puteai să nu o faci.
Profesorul Cărpenaru ne‑a lăsat aici conştient de lumea tulbure pe care nu numai dreptul o trăieşte. Pe care noi toţi o trăim.
Profesorul Cărpenaru se detaşase; avea o solitudine abia perceptibilă. Se retrăsese conştient într‑o oază de seninătate, de bucurie lăuntrică şi, mai ales, de împăcare.
Profesorul Cărpenaru rămâne o rază a unui Soare care nu mai străluceşte aşa cum nici multe alte lucruri nu o mai fac.
Profesorul Cărpenaru a plecat luând o Lume împreună cu el. Ne‑a lăsat să vedem. Să conştientizăm. Urmând a hotărî.
Profesorul Cărpenaru s‑a contopit cu noi mulţi ani. Am respirat şi ne‑am adăpat împreună din Lumea Dreptului. Ne‑a cultivat. Ne‑a pregătit. Ne‑a îndrumat. A plecat încrezător că putem reuşi. Nu toţi. Dar unii cu siguranţă, da!
Profesorului Cărpenaru a fost împovărat de lumea dreptului pe care a crezut că o cunoaşte. Că o stăpâneşte. A crezut că poate avea încredere în noi. Că se poate încrede în noi. Iar noi i‑am trădat aşteptările. Împovărându‑i bătrâneţea. Neliniştindu‑l. Trădându‑i aşteptările. Trădându‑i încrederea. Sacrificând ceea ce nu poate fi jertfit niciodată…
Profesorul Cărpenaru a fost părăsit. Trebuie să ne asumăm asta. Şi să avem curajul să o spunem. L‑am părăsit! Puţinele oaze care îl bucurau s‑au pierdut în ultimii ani în dezamăgirile crunte la care a fost supus. Fără să vrea asta. Fără să o ceară. Gratuit…
Profesorul Cărpenaru a ţinut sus făclia dreptului comercial. Şi‑a asumat. Făcând pe mulţi alţii să‑şi asume. Să creadă. Să conştientizeze că nu e chiar totul pierdut. Că trebuie luptat pentru un ideal în care crezi. Cu care te contopeşti. Pe care ţi‑l asumi.
Să ni‑l amintim aşa cum era. Să nu uitam pentru ce a trăit. Ce ne‑a lăsat. Pentru ce a luptat. Făcând asta putem duce mai departe moştenirea pe care ne‑a lăsat‑o. Făcându‑l mândru de noi.
Profesorul Cărpenaru a fost. Este. Şi va fi.
* Acest editorial a fost publicat în Revista Română de Drept Comercial nr. 2/2020.
