Un Om printre oameni…

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Profesorul Cărpenaru se ridicase deasupra lumii noastre de mai demult. Nu de acum. Se ridicase deasupra lumii încet, fără zbatere și, mai ales, fără regret.

Profesorul Cărpenaru se ridicase deasupra lumii noastre împăcat. Știind că lasă lucrurile așezate. Și, mai ales, neîntinate.

Profesorul Cărpenaru se ridicase deasupra lumii noastre cu lumină. Și, mai ales, în lumină.

Profesorul Cărpenaru a lăsat deoparte lumea noastră de mai demult. Nu de acum.

Profesorul Cărpenaru se ridicase conștient de aici. Nu mândru și nici supărat. Doar luminos.

Profesorul Cărpenaru a fost aproape să plece mai înainte. Înainte de ultima provo­care. Ceva l‑a întors atunci la noi. Ceva l‑a determinat să revină. Pentru că era prea de­vreme. Prematur. Avea încă treabă aici. Nu putea pleca. Cine ar mai fi rămas să lupte? Să spere?

Profesorul Cărpenaru rămâne, probabil, ultimul, sau printre ultimii, Zei ai dreptului românesc contemporan.

Profesorul Cărpenaru închide poarta unei lumi pe care a iubit‑o și pe care a avut de ce să o iubească.

Profesorul Cărpenaru s‑a bucurat de Lumea Dreptului. S‑a adăpat din apa științei și, mai ales, din apa vieții.

Profesorul Cărpenaru mai mult nu vorbea, decât se exprima. Dar înțelegeai. Nu puteai să nu o faci.

Profesorul Cărpenaru ne‑a lăsat aici conștient de lumea tulbure pe care nu numai dreptul o trăiește. Pe care noi toți o trăim.

Profesorul Cărpenaru se detașase; avea o solitudine abia perceptibilă. Se retrăsese conștient într‑o oază de seninătate, de bucurie lăuntrică și, mai ales, de împăcare.

Profesorul Cărpenaru rămâne o rază a unui Soare care nu mai strălucește așa cum nici multe alte lucruri nu o mai fac.

Profesorul Cărpenaru a plecat luând o Lume împreună cu el. Ne‑a lăsat să vedem. Să conștientizăm. Urmând a hotărî.

Profesorul Cărpenaru s‑a contopit cu noi mulți ani. Am respirat și ne‑am adăpat împreună din Lumea Dreptului. Ne‑a cultivat. Ne‑a pregătit. Ne‑a îndrumat. A plecat încrezător că putem reuși. Nu toți. Dar unii cu siguranță, da!

Profesorului Cărpenaru a fost împovărat de lumea dreptului pe care a crezut că o cunoaște. Că o stăpânește. A crezut că poate avea încredere în noi. Că se poate încrede în noi. Iar noi i‑am trădat așteptările. Împovărându‑i bătrânețea. Neliniștindu‑l. Trădându‑i așteptările. Trădându‑i încrederea. Sacrificând ceea ce nu poate fi jertfit niciodată…

Profesorul Cărpenaru a fost părăsit. Trebuie să ne asumăm asta. Și să avem curajul să o spunem. L‑am părăsit! Puținele oaze care îl bucurau s‑au pierdut în ultimii ani în dezamăgirile crunte la care a fost supus. Fără să vrea asta. Fără să o ceară. Gratuit…

Profesorul Cărpenaru a ținut sus făclia dreptului comercial. Și‑a asumat. Făcând pe mulți alții să‑și asume. Să creadă. Să conștientizeze că nu e chiar totul pierdut. Că trebuie luptat pentru un ideal în care crezi. Cu care te contopești. Pe care ți‑l asumi.

Să ni‑l amintim așa cum era. Să nu uitam pentru ce a trăit. Ce ne‑a lăsat. Pentru ce a luptat. Făcând asta putem duce mai departe moștenirea pe care ne‑a lăsat‑o. Făcându‑l mândru de noi.

Profesorul Cărpenaru a fost. Este. Și va fi.