Despre SOARE, GENIAL(itate), DRAG(oste) și alte acareturi pentru (aproape) 365 de zile

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Subiectivul e atât de prezent în noi, încât ajungem uneori să proiectăm în ceilalți ce gândim, urmând a asimila imaginea care ni se întoarce. Nereală.

Fugim de multe ori după „fentă”, astfel încât cineva ne poate buzunări liniștit de sentimente ori de vreun telefon în timp ce mintea și privirea noastră sunt plecate cu sorcova, hipnotizate de abilitatea unui prestidigitator abil.

Probabil că face parte din jocul vieții ca fiecare dintre noi să fie „urecheat” în momentele în care se așteaptă mai puțin, în timp ce întreg stadionul urlă de bucurie ori de neputință, după caz. Atât de abili pot fi unii manipulatori, încât ți-ar putea scrie cineva pe frunte și tot ți s-ar părea că e imposibil să fie adevărat.

Unii avem câte un Dumnezeu care ne salvează în ceasul al 12-lea. Așa cum există un Dumnezeu al bețivilor, se pare că există și unul al îndrăgostiților, al năpăstuiților ori al altor categorii, după caz. Alții ne inventăm un Dumnezeu de ocazie și ni se pare GENIAL. Ceilalți îl redescoperim pe Dumnezeul pus la păstrare de mult timp. Am fost prea ocupați în ultimii ani ca să-L chemăm aproape. Ca să-L simțim. Vorbim. Iubim.

Ți s-a întâmplat vreodată să simți o bătaie pe umăr și, când întorci capul, să te lovească tramvaiul? Ai aceeași senzație când te lovește cruda realitate. Așa e când îți faci idoli din oameni. Când inventezi ființe supreme fără corespondență în realitate. Când adaugi voluntar la ceea ce este real și evident. Practic, construiești altceva. Ceva ce numai mintea ta asimilează. Înțelege. Dorește.

Trăiești o perioadă cu idolul tău. El poate fi frumos sau urât. Scund sau înalt. Model sau supraponderal. Asta pot vedea ceilalți. Tu vezi proiecția minții tale. Și e NATURAL. Chiar GENIAL. Total.

Religia creștină dezavuează idolii. Probabil, preceptele religioase au la bază infinite experiențe ale Omenirii. Întotdeauna însă e vorba de ceilalți. Greu de crezut că ți se poate întâmpla și ție. E improbabil. De neacceptat. Imposibil.

Bătaia pe umăr te trezește. Până să treacă tramvaiul peste tine, în timp ce întorci instinctual capul, te străfulgeră un sentiment. Știi că vine aproape-sfârșitul. Începi să simți deja cum ești strivit înainte ca măcar un fir de păr să-ți fie atins. Simți privirea vatmanului și te eliberezi. Din acel moment înțelegi. Și zâmbești. Privindu-ți neputința. Ești liniștit. Împăcat. Cu o lacrimă (reală) în colțul ochilor.

SOARELE apune. Sau se refugiază subtil, făcând o pauză. După nori sau după linia orizontului. Minunea lui blondă devine difuză. Nimic nu mai e luminos. Învață, azi, că surogatele nu trăiesc. Nu pot trăi. Doar supraviețui. Nu înseamnă că au o viață, respirând. Doar că pot exista. Fără să poată fi. Fără să fie.

Ar fi putut fi totul. Dar e nimic. Iar din nimic SOARELE nu se poate înălța. Doar străluci prin ce e. Și prin tot ce ar fi putut fi!

Oricum, niciodată o grefă de VICTOR(ie) nu poate face dintr-un ALEX mai mult decât ceea ce este. Pentru că niciodată nu poate fi „acolo”. Și nici mai mult. Chiar dacă e împins, ajutat, forțat. Și chiar dacă învață pe de rost cele 8 litere: m, a, t, e, s, i, e, u. Ori și le tatuează!

Istoria se repetă. Eșafodajul se construiește. (ne)Natural! Și (ne)Firesc!