O voce – ION TRAIAN ȘTEFĂNESCU

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Ion Traian Ștefănescu a fost o voce puternică, vibrantă, al cărei ecou s-a auzit. Se aude. Și se va auzi. Rămâne aici, să ne întoarcem la ea, să o ascultăm, să o urmăm, însoțindu-ne și răzbătând înăuntrul nostru, contopindu-se cu noi, urmând-o, ascultându-i povețele, îndrumările și rămânându-ne înțelepciunea și înțelegerea, pe care le-am descoperit, poate, târziu.

Ion Traian Ștefănescu a fost un om demn. A trăit cu demnitate, ne-a înconjurat cu demnitate, ne-a învățat ce este demnitatea. Să trăim în demnitate, să fim demni în credințele noastre, în iubirile noastre, în prieteniile noastre.

Ion Traian Ștefănescu a fost mentor pentru mulți dintre noi, care l-am admirat, care ne-am încărcat cu știința de carte, care am încercat să vedem dincolo de aparența pe care ne-o înfățișa la fiecare întâlnire, care am încercat să îi înțelegem logica juridică, dar și logica de viață și de intelectual. Mulți dintre noi i-am rămas discipoli și astăzi. Îi vom fi și mâine.

Profesorul Ion Traian Ștefănescu vibra de inteligență, de prietenie. Era un intelectual pur-sânge. Se vedea asta din prima clipă în care interacționai cu Domnia Sa. Se vedea asta de la prima privire, de la prima frază pe care o rostea, de la primul argument pe care îl punea în construcția juridică pe care o făcea.

Ion Traian Ștefănescu iubea dezbaterile. Sunt de notorietate discuțiile permanente cu Profesorul Șerban Beligrădeanu. Și nu numai! Sunt de notorietate disputele de idei, argumentele pro și contra pe care le aduceau fiecare, pe care le argumentau și de care nu s-ar fi despărțit în ruptul capului, deși uneori evidența dădea dreptate unuia sau altuia.

Ion Traian Ștefănescu a iubit prietenia sinceră, dezinteresată, dar n-a încurajat pe foarte mulți în această prietenie. Era selectiv, așa cum stă bine unui om pe deplin conștient de calitățile lui, de inteligența lui, de știința și elocința lui.

Ion Traian Ștefănescu ne lipsește astăzi din dezbaterile noastre juridice, din cultura noastră juridică, din doctrina românească, din revistele juridice, alăturându-se celor mulți care construiesc acum un univers juridic în alte zări. Într-un alt univers. Dezbateri și idei care vor rămâne veșnice, așa cum sunt și cele pe care ni le-au lăsat aici, pe Pământ.

Ion Traian Ștefănescu n-a scris mult, dar a scris așezat, a scris după o cercetare amănunțită. S-a întors de multe ori pe manuscrisele sale, a reluat fraze, idei, cuvinte, repunându-le înapoi pe hârtie după încă și încă o revedere a acestora. Nu voia să trimită în agora idei pe care să nu le fi aprofundat mai mult decât cei mai mulți dintre noi. Era conștient că este numele dumnealui în joc, că este numele școlii de dreptul muncii în joc și că nu poate să abdice de la acest crez, cu care i-a înzestrat pe mulți dintre cei care i-au fost aproape.

Ion Traian Ștefănescu rămâne un far călăuzitor pentru lumea dreptului muncii. Ne-am raportat la el, ne-am încărcat cu el, ne-am călăuzit pașii cu ajutorul dumnealui lui și vom trăi în continuare cu amintirea Omului, Profesorului, Mentorului și Prietenului care a fost.

Ion Traian Ștefănescu era un om direct, fiind sincer în percepții și aprecieri. Îți spunea clar și limpede ce gândeam, lăsându-te de multe ori fără argumente, descoperit complet de orice putere de răspuns. O făcea natural ‒ fără să aștepte replica ta. Când îți spunea lucrurile respective, știa că ele nu pot să mai fie schimbate. Răspunsurile erau privite cu condescendență. Însă părerea Domniei Sale fusese rostită mai devreme și nu mai putea să fie schimbată.

Ion Traian Ștefănescu era un om sobru. Era un om aparent de nepătruns, baritonal atât prin timbrul său vocal, prin alură, prin retorică, dar, mai ales, prin argumente. Nu lăsa loc de echivoc, și asta îi speria pe unii, dar îl făcea iubit de alții.

Ion Traian Ștefănescu se lăsa greu convins de personalitatea unui om, de sinceritatea lui, de generozitatea și integritatea interlocutorului său. Unii au reușit să treacă de această barieră în ani de zile. Alții ‒ niciodată! Fiecare am apreciat și am înțeles. Era greu să-l convingi pe Profesor și era și mai greu să reușești să rămâi în mintea și inima Profesorului.

Ion Traian Ștefănescu a lăsat o urmă în inimile noastre, în mințile noastre, în știința de carte românească, în prieteniile și mentoratul pe care le-a făcut pentru noi, în cercetarea științifică, dar și în realizările de pe plan politic pe care le-a avut într-o tinerețe în care maturitatea precoce, știința de carte, inteligența l-au propulsat acolo unde puțini au ajuns.

Ion Traian Ștefănescu a construit clădind prin cuvinte, prin elocință, prin persuasiune, mai mult decât au făcut-o alții, mai mult decât ar putea-o face alții. A construit hotărât, bărbătește. Fără să aștepte, să dorească, să urmărească altceva decât înțelegerea deplină. Descoperirea adevărului și a argumentelor imbatabile.

Ion Traian Ștefănescu rămâne viu. Aici ‒ deși dincolo. Prin cine a fost, pentru ce a fost, pentru cum a fost, pentru ce ne-a lăsat, pentru ce a scris, pentru cum a scris.

Ion Traian Ștefănescu s-a retras demn. La început de pandemie. Nevrând să ne încarce prea mult. Plecând atunci când mulți dintre noi eram preocupați de toate ale noastre. N-a vrut să ne încarce cu o grijă în plus, plecând repede, prea repede și fără să-și ia la revedere.

Ion Traian Ștefănescu ne privește astăzi din înălțimea la care este, bucurându-se de întâlnirea noastră, de cuvintele noastre, de prezența noastră, de spiritul nostru, de căldura, dragul și prietenia noastră.

Felicitări Academiei de Studii Economice și Facultății de Drept, Domnului Rector și Domnului Decan pentru inițiativa de a celebra astăzi o mare personalitate a dreptului românesc.

Felicitări Uniunii Juriștilor din România și Academiei de Științe Juridice, Domnului Președinte Ioan Chelaru pentru încurajările constante cu care a sprijinit acest proiect.

Felicitări fiecăruia dintre dumneavoastră pentru că v-ați alăturat acestui demers, apărând în paginile acestei cărți, fiind astăzi la pupitrul acestei conferințe și aducând, astfel, omagiul dumneavoastră acestei personalități marcante a dreptului muncii și a științei juridice românești.

Vă face cinste tuturor! Face cinste Editurii Universul Juridic!

Doamnei Profesor Brândușa Ștefănescu aș vrea să-i transmitem reverențele noastre pentru dragostea cu care ne înconjoară, pentru cuvintele blânde pe care ni le adresează, pentru povața mărinimoasă cu care ne îmbrățișează. Pentru privirea de Profesor, de Mamă, de Prietenă pe care o vedem sclipind, strălucind și pe care o simțim în fiecare interacțiune, discuție telefonică sau întâlnire fizică sau online.

Doamna Profesor, rămâneți pentru noi omul bun și iubitor de care avem nevoie și la care ne întoarcem la nevoie. La care ne raportăm, nu numai în viața profesională, dar, unii dintre noi, și în cea personală.

Să ne trăiți, Doamnă Profesor. Să ne bucurați și să vă avem cât mai mult alături pentru toate acestea care au fost spuse și pentru cele pe care nu le-am spus încă.

Doamne-ajută!