Bărbați-de-stat

30 aug. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 530

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Auzim permanent în amfiteatrele facultății despre marii noștri bărbați-de-stat juriști din perioada interbelică și antebelică. Unii profesori ne îndeamnă să-i descoperim pe cei pe care nu îi știm suficient. Alții ni-i descriu pe cei care au lăsat o „urmă”. Juriștii sunt într-o proporție importantă adevărații bărbați-de-stat care au construit România modernă!

Conferintele lunii noiembrie
”

Cărțile de istorie, fie că sunt manuale sau cărți de aprofundare ori simplă popularizare, ni-i amintesc pe mulți dintre ei. Ni-i descriu amănunțit. Ne vorbesc despre contribuțiile și realizările lor. Despre principii. Despre viziune. Despre verticalitate. Despre un mod de viață. Despre țeluri și năzuințe.

Unii dintre noi adăugăm toate acestea la informațiile primite la vârste fragede, verbalizate de la catedra sau citite undeva – cine-știe-unde! Completăm din imaginație puzzle-ul din care lipsesc uneori piese. Participăm la ședințe sau întruniri importante. Ieșim împreună la o bere și rămânem cu gura căscată la câtă elocință răzbate din vorbe aparent ușoare. Ne încărcăm emoțional cu verbul vreunui comesean sau rămânem pironiți la „octava baritonală” a altuia. Ne imaginăm întâlniri cu regi ori regine. Ne îngrijorăm în anticameră, la intrarea în audiență, știind refuzul care îl așteaptă peste puțin timp. Jubilăm când puterea de convingere și știința de carte ori reputația înfrâng inerția.

Marii noștri bărbați-de-stat – în speță juriștii – au fost, și ei, oameni. Istoria însă i-a făcut nemuritori. Și nu întâmplător. Nu (pe) degeaba. Deloc zadarnic.

Când îți faci școala la Paris sau Berlin și finalizezi studiile cu un doctorat SUMMA CUM LAUDE, cu greu poți fi contestat. Puține critici mai ating un asemenea spirit, care a știut să-și clădească un viitor strălucit în străinătate pentru a pune toate acumulările în valoare acasă, contribuind la clădirea și consolidarea țării sale. Și marii noștri juriști au făcut-o cu vârf și îndesat.

Comunismul a încercat să reducă la tăcere aceste voci. Spiritul care le-a însuflețit a rămas. A respirat fără încetare. Discipolii au dus mai departe toiagul științei de carte, pe cel al principiilor și verticalității.

Revoluția a ridicat acest val nemeritat sub care s-a vorbit în șoaptă 45 de ani. S-au readus la lumină opere. Oameni. Principii. Comunitatea juridică a început să-și aducă aminte. Să pună în lumină bărbații-de-stat care i-au aparținut. Se vorbește liber de 30 de ani despre ei și opera lor. Despre cine au fost. Despre ce ne-au lăsat.

Câți bărbați-de-stat din domeniul juridic are România în ultimii 30 de ani? Puțini. Foarte puțini. Incomparabil cu perioada înfloritoare din trecut, în care juriștii erau la putere. La propriu și la figurat.

Dacă ne gândim la numele ce merită așternute într-o listă scurtă de bărbați-de-stat din domeniul juridic post-revoluționar, n-ar fi rău să ne amintim diverse gesturi, luări de poziție ori chiar demisii asumate public. Din păcate, ele sunt o „rara avis” în coloratul nostru peisaj politico-juridic postrevoluționar.

Nu ne regăsim încă. Deși ne căutăm. Încercăm chiar să ne (re)inventăm uneori. Adeseori încurcăm planurile și vedem apariții publice ale unor „veritabili purtători de drapel” eșuând cu succes în diatribe suburbane vândute public ca puncte de vedere. Luări de poziție. Ori chiar proiecte de țară care merită toată atenția și respectul (tele)spectatorilor resemnați.

Mai-marii noștri analiști politici s-au angajat, la propriu, nu la ziare ori reviste promovând și implementând prin munca lor presa de calitate, ci la instituții de presă pe stil nou. Subordonarea a devenit evidentă. Concretă și materială.

Mass-media tratează ca informație marginală gesturile normale. Poate sunt prea civilizate pentru goana după senzațional la care asistăm. Nimeni nu mai are timp pentru analize serioase. Și asumate.

Puținele gesturi care pot avea germenele unei gândiri (politico-juridice) serioase și/sau sănătoase se pierd într-o perpetuă gaură neagră pe care țara asta o trăiește. Sau în care s-a scufundat. Ne învârtim de atâtea ori în cerc încât simți cum te ia amețeala mai tare sau mai încet în funcție de spectacolul la care participi. De actorii care îi dau viață. Ori de scena pe care se joacă.

Asiști, ca la teatrul de păpuși, la manipularea butoanelor subordonării directe sau indirecte. Simți de unde bate vântul sau cine nu și-a făcut temele în ultima perioadă. Simți abandonurile individuale sau de grup. Trădările. Constați schimbări de „optică” și de „viziune” încropite, parcă, adineauri, pe un colț de masă. Vezi diletantismul ridicat la grad de profesionalism veritabil.

Poate că asta suntem. Dacă atâta putem nu trebuie să emitem pretenții. Nu avem de ce. Revoluțiile, zic unii, se fac pentru rezolvarea intereselor unor grupuri. Implementarea revoluțiilor are nevoie însă de un val de emoții care trebuie creat. Crescut și permanentizat. Așa ajungi să simți că trăiești în fiecare zi o Revoluție. Vrem să părem elitiști într-o lume fără repere. În care suntem „o apă și-un pământ”.

Trecând peste alte interpretări, poate că în succesul interbelic și antebelic al juriștilor bărbați-de-stat au contat principiile și verticalitatea. Știința de carte. Cinstea. Corectitudinea. Toate acestea sau altele. În tot sau în parte.

Dincolo de trăirile politice, juridice sau de altă natură la care ne supune viața cotidiană, este de dorit și de așteptat să asistăm la nașterea, în domeniul juridic și nu numai, măcar a unuia dacă nu a mai multor BĂRBAȚI-DE-STAT. Fie ei și de gen feminin!

Bărbați-de-stat was last modified: septembrie 30th, 2019 by Nicolae Cîrstea
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Nicolae Cîrstea

Nicolae Cîrstea

Nicolae Cîrstea este fondatorul Grupului editorial UNIVERSUL JURIDIC (UNIVERSUL JURIDIC - PRO UNIVERSITARIA - EDITURA NEVERLAND - EVRIKA PUBLISING) şi al UJmag.ro.A absolvit Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, în anul 2001.Începând cu anul 1997 (anul I de studii) a fost reprezentant al mai multor edituri, după care, în anul 2001 (anul IV de studii), a pus bazele Editurii UNIVERSUL JURIDIC.În prezent este Preşedintele acestor companii, fiind implicat în proiecte pe termen mediu şi lung în domeniul editorial şi cel al distribuţiei de carte pe piaţa din România.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter