Solicitare privind stabilirea locuinţei minorului la domiciliul tatălui, iar în subsidiar, stabilirea unui program de vizitare a minorilor. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• NCC: art. 421-440
• NCPC: art. 113 alin. (1) pct. 1
• NCPC: art. 114 alin. (1)
• NCPC: art. 116
• NCPC: art. 131 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 30 alin. (4)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/10.08.2023 la Judecătoria Buzău, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanței președințiale, stabilirea locuinței minorilor C. și D. la domiciliul acestuia, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat dispozițiile art. 400 C. civ. raportat la art. 997 și următoarele C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2111 din 14 noiembrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială, pe calea căreia s-a solicitat în principal, stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui (reclamantul din cauză), iar în subsidiar, s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorilor.

Astfel, Judecătoria Buzău a apreciat că este competentă instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul în fapt al minorilor la data introducerii cererii, neavând relevanță faptul că pe rolul Judecătoriei Buzău se află înregistrată cererea având ca obiect „tăgadă paternitate” și independent de faptul că pe rolul instanțelor se află cauza având ca obiect „desfacere căsătorie”.

De cealaltă parte, Judecătoria Bacău a considerat că este competentă instanța în a cărei circumscripție se află reședința minorilor, iar nu cea în raza căreia locuiau în fapt alături de mamă, întrucât nu a existat acordul tatălui și nici încuviințarea instanței de tutelă cu privire la schimbarea locuinței acestora.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie cererea prin care reclamantul A. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, să se dispună stabilirea locuinței minorilor C. și D. la domiciliul său, în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului nr. x/2022

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Buzău a fost învestită, pe calea ordonanței președințiale, cu o cerere având ca obiect principal stabilirea locuinței minorilor, respectiv a copiilor părților.

Or, astfel cum reclamantul a arătat în cerere, pe rolul Judecătoriei Buzău este înregistrată sub nr. x/2022 cererea sa având ca obiect „tagadă paternitate”, prin care a solicitat următoarele: să se constate că pârâtul E. nu este tatăl minorilor C. și D.; să se dispună radierea numelui pârâtului de la rubrica „tatăl minorului”, respectiv radierea numelui de familie al minorilor, acela de F. din Registrul de stare civilă și din certificatul de naștere al acestora; să se constate că A. este tatăl minorilor C. și D.; să se încuviințeze ca minorii să poarte numele de familie al tatălui, respectiv G.; să se dispună stabilirea locuinței minorilor la domiciliul reclamantului A.; să se dispună exercitarea autorității părintești în privința minorilor în comun; să fie obligată pârâta B. la plata pensiei de întreținere.

Acțiunea în tăgada paternității face parte din categoria acțiunilor privind filiația, reglementate de art. 421-440 din C. civ. (Capitolul II Filiația, Secțiunea 1 Stabilirea filiației, subsecțiunea 4 Acțiuni privind filiația).

Această categorie de cereri – cereri privitoare la stabilirea filiației – are în vedere toate acțiunile prevăzute de C. civ. în materie de filiație, cum sunt cele privind contestarea filiației (art. 421 C. civ.), stabilirea maternității (art. 422 C. civ.) stabilirea paternității (art. 424 C. civ.), tăgada paternității (art. 429 C. civ.), etc.

În ceea ce privește competența teritorială în materia acestor cereri referitoare la filiație, se reține faptul că aceasta a fost reglementată distinct de legiuitor, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabilindu-se că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul său.

Rezultă, așadar, că în cazul acțiunilor privitoare la stabilirea filiației (în categoria cărora intră și acțiunea în tăgada paternității), competența teritorială este alternativă.

Competența este alternativă (facultativă) atunci când legiuitorul a stabilit mai multe instanțe egal competente să judece un litigiu. Prin urmare, reclamantul nu este întotdeauna ținut de respectarea regulii generale în materia competenței teritoriale, astfel încât să trebuiască să sesizeze instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.

În ipoteza reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, s-a stabilit o dispoziție de favoare pentru reclamant, care are posibilitatea să sesizeze, alternativ, instanța de la domiciliul pârâtului ori cea de la domiciliul său. Astfel, reclamantul, optând între mai multe instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., a ales să introducă acțiunea în tăgada paternității la Judecătoria Buzău, în a cărei circumscripție își are domiciliul.

Prin încheierea din 16 mai 2023, respectiva instanță de judecată, verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea având ca obiect „tăgadă paternitate”.

În raport de competența teritorială astfel reglementată în materia acțiunilor privitoare la stabilirea filiației, se constată că respectiva cerere având ca obiect „tăgadă paternitate” înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău cuprinde, printre petitele accesorii, și petitul privind stabilirea locuinței minorilor la domiciliul reclamantului A.. Or, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal. Ca atare asupra fondului acestei cereri accesorii („stabilirea locuinței minorilor la domiciliul reclamantului”) se pronunță instanța învestită cu soluționarea acțiunii în tăgada paternității.

În logica acestor statuări, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului”, apreciază că respectiva cerere prin care s-a solicitat ordonanța președințială ce face obiectul dosarului nr. x/2023 se judecă de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în tăgada paternității, întrucât aceasta este instanța care se pronunță și asupra unei cereri accesorii referitoare la stabilirea locuinței minorilor, iar o astfel de cerere reprezintă o acțiune asupra fondului ce trebuie avută în vedere la stabilirea instanței competente să soluționeze o cerere de ordonanță președințială având același obiect.

Tangențial, instanța observă că tot pe rolul Judecătoriei Buzău este înregistrată și cererea având ca obiect „desfacere căsătorie” formulată de B. în contradictoriu cu E. (dosar nr. x/2021).

Prin urmare, dând eficiență acestor prevederi speciale, care se aplică cu prioritate în raport de norma generală consacrată prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul principiului specialia generalibus derogant, Înalta Curte reține că instanța competentă să judece cererea de ordonanță președințială este Judecătoria Buzău, învestită deja cu soluționarea acțiunii în tăgada paternității, această acțiune și accesoriile sale (să se dispună radierea numelui pârâtului de la rubrica „tatăl minorului”, respectiv radierea numelui de familie al minorilor, acela de F. din Registrul de stare civilă și din certificatul de naștere al acestora; să se constate că A. este tatăl minorilor C. și D.; să se încuviințeze ca minorii să poarte numele de familie al tatălui, respectiv G.; să se dispună stabilirea locuinței minorilor la domiciliul reclamantului A.; să se dispună exercitarea autorității părintești în privința minorilor în comun; să fie obligată pârâta B. la plata pensiei de întreținere) reprezentând fondul dreptului dedus judecății.

Astfel, constatând că instanța competentă teritorial să soluționeze ordonanța președințială pendinte este Judecătoria Buzău, în temeiul art. 135 C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.