Completarea motivelor de recurs depuse de recurent cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile legii. Constatarea nulității recursului declarat

17 mai 2024
Vizualizari: 98
  • Legea nr. 304/2004: art. 14
  • NCPC: art. 14 alin. (5) şi (6)
  • NCPC: art. 15
  • NCPC: art. 184 alin. (1)
  • NCPC: art. 197
  • NCPC: art. 222
  • NCPC: art. 232
  • NCPC: art. 41
  • NCPC: art. 42
  • NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b)
  • NCPC: art. 483 alin. (1)
  • NCPC: art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3)
  • NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 1-8
  • NCPC: art. 489 alin. (1)
  • NCPC: art. 493 alin. (5)
  • NCPC: art. 499
  • NCPC: art. 53 alin. (1)
  • NCPC: art. 634 alin. (1) pct. 5

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19 ianuarie 2016, sub nr. x/2016*, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 183 din 7 februarie 2023)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând recursul în condițiile art. 499 raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În prealabil, cu privire la completarea motivelor de recurs, depusă la data de 15 iunie 2022, prin poștă electronică, se rețin următoarele:

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., „Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri”.

Dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prevăd ca regulă generală faptul că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare va putea fi atacată numai odată cu fondul cauzei, iar ca excepție, pentru situația în care hotărârea ce urmează a fi pronunțată asupra cauzei este definitivă, prevede posibilitatea atacării, pe cale separată, cu recurs a încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare.

O normă juridică nu poate fi privită în mod izolat de ansamblul reglementării din care face parte, astfel că rațiunea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., respectiv aceea de înlăturare a posibilității de tergiversare a judecății în faza procesuală în care a fost respins incidentul procedural, subzistă și în ipoteza tezei a doua a art. 53 alin. (1), drept pentru care legiuitorul a stabilit că termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare să curgă de la comunicarea hotărârii pronunțate asupra fondului și nu de la data comunicării încheierii respective, concluzie ce rezidă din analiza sintactică a textului legal, care face referire la hotărârea prin care s-a soluționat cauza, precum și la comunicarea acestei hotărâri.

Potrivit prevederilor art. 184 alin. (1) C. proc. civ., punctul de plecare a termenului este stabilit, ca regulă, de momentul comunicării actului de procedură, care, în speță, este reprezentat de decizia nr. 542 R din 06 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3409A din 04 noiembrie 2019 și împotriva încheierilor din datele de 03 decembrie 2018, 10 decembrie 2018, 04 martie 2019, 06 mai 2019 și 09 septembrie 2019 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, decizia menționată fiind o hotărâre definitivă în condițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În aceste coordonate se are în vedere adresa nr. x/2016*/a8, prin intermediul căreia Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a înaintat procesul-verbal de comunicare din care rezultă că încheierea ce face obiectul prezentului recurs a fost depusă la data de 09 iunie 2022, la cutia poștală aparținând recurentului, situată în București, str. x .

Având ca reper data comunicării deciziei nr. 542 R din 06 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, respectiv 29 septembrie 2021, potrivit procesului-verbal aflat la dosarul de recurs, Înalta Curte observă că, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 05 octombrie 2022, aceasta fiind data limită până la care recurentul avea posibilitatea să depună motivele de recurs, în completarea cererii inițiale înaintate curții de apel prin intermediul poștei electronice, la data de 04 octombrie 2021, ora 21:40, înregistrate la data de 05 octombrie 2021, potrivit ștampilei de intrare aplicate pe adresa aflată la dosarul de recurs.

Așadar, completarea motivelor de recurs depuse de recurent la data de 15 iunie 2022, prin poștă electronică, s-a produs cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., sens în care, pe de o parte, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca analiza susținerilor deduse judecății pe această cale să se producă numai în măsura în care își găsesc corespondent în acele critici expuse prin cererea inițială.

Pe de altă parte, în lumina exigențelor instituite de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, prin intermediul unor veritabile critici la adresa hotărârii atacate în considerarea argumentelor arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În alte cuvinte, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Circumstanțiind aspectele de ordin teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că niciuna din criticile expuse de recurent nu se subsumează vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceasta conține o înșiruire de texte legale și afirmații generale ce nu sunt structurate din punct de vedere juridic și nu constituie în sens propriu argumente de nelegalitate a încheierii recurate.

Astfel, în privința mențiunii recurentului că încheierea recurată ar fi nelegală, ca fiind rezultatul încălcării normelor de procedură în ceea ce privește repartizarea aleatorie a cauzei prevăzute de O.U.G. nr. 7/2019, prin care a fost modificat art. 14 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și lipsa dovezii repartizării aleatorii a completurilor de judecată, nu este motivată în niciun fel în cererea de recurs.

Simpla susținere a încălcării unui text legal, fie el și art. 14, în forma modificată și completată [art. 29 alin. (5)], în lipsa unor precizări punctuale a regulilor de repartizare față de care să se poată considera încălcat acest text de lege în raport cu conținutul reglementării sale și cu modalitatea în care instanța a soluționat cererea de recuzare, nu reflectă o motivare a recursului în sens procedural, ci nemulțumirea generică a recurentului legată de o astfel de procedură subsumată unei pretinse încălcării a dispozițiilor legale invocate ce nu este aptă să determine reformarea încheierii sau să demonstreze nelegalitatea acesteia din perspectiva vreunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privește încălcarea normelor referitoare la compunerea sau constituirea instanței, de tipul celor ce reglementează, de pildă, numărul necesar de judecători pentru a alcătui completul de judecată sau regimul juridic al incompatibilităților, acesta nefiind incident în speță prin raportare la critica învederată în condițiile în care, de altfel, C. proc. civ. a alocat un motiv distinct de recurs pentru încălcarea regulilor de repartizare aleatorie a cauzelor [art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ..].

Recurentul a mai susținut că modalitatea prin care completul nelegal învestit a înțeles să soluționeze cererea de recuzare relevă încălcarea prevederilor art. 197 C. proc. civ. ce impuneau în prealabil timbrarea acțiunii, iar prin necomunicarea termenului de timbrare a acțiunii a fost împiedicat să precizeze motivele de recuzare a domnului judecător C. fiindu-i astfel încălcat accesul la un proces echitabil în fața unei instanțe independente, prevăzut de dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, propriile aprecieri asupra modului în care s-a desfășurat judecata cererii de recuzare se circumscriu unei atitudini subiective generate de măsura dispusă de instanță, care în speță, nu corespunde așteptărilor părții, însă o atare conduită negrefându-se pe aspectele care au format convingerea instanței în sensul respingerii cererii de recuzare nu poate justifica admiterea căii extraordinare de atac a recursului din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căroar nerespectare atrage sanțiunea nulității, însă recurentul, deși, s-a prevalat de textul de lege enunțat sub aspectul încălcării principiului contradictorialității [art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ..], a principiului oralității [art. 15 C. proc. civ..], a principiul nemijlocirii [art. 16 C. proc. civ..], a principiului dreptului la apărare [art. 222 C. proc. civ..], a dispozițiilor art. 232 C. proc. civ. privind redactarea încheierii de ședință, în motivarea recursului nu evidențiază modalitatea în care au fost încălcate dispozițiile legale enumerate, astfel că în lipsa oricărei motivări a recursului în această privință, instanța de recurs nu poate realiza un control judiciar efectiv.

Nu sunt decelate în concret nici critici care să poată fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., chiar dacă recurentul reclamă o carență a motivării încheierii atacate, în contextul exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pe care Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și-a fundamentat soluția de respingere a cererii de recuzare, ceea ce conduce la concluzia că invocarea acestui text de lege în cadrul temeiului de drept al cererii de recurs, s-a produs pur formal, câtă vreme recurentul nu a indicat niciun argument esențial care să nu fi fost avut în vedere de către curtea de apel sau o altă critică ignorată de instanță în soluționarea cererii de recuzare.

De altfel, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în argumentarea soluției de respingere a cererii de recuzare, ca neîntemeiată, dispusă prin actul procedural contestat, a reținut că aspectele invocate de petent în demersul judiciar inițiat nu sunt de natură să releve o situație care să compromită imparțialitatea domnului judecător C., nefiind incident niciunul dintre cazurile de recuzare prevăzute la art. 41 și art. 42 C. proc. civ.

Prin urmare, cum criticile formulate de recurent, prin cererea de recurs dedusă judecății, nu se grefează pe considerentele încheierii atacate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a celor ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamantul A. Traian împotriva încheierii de ședință din 02 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Sursa informației: www.scj.ro.

Completarea motivelor de recurs depuse de recurent cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legii. Constatarea nulității recursului declarat was last modified: mai 16th, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.