Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
968 views
Analizând recursul în condiţiile art. 499 raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
În prealabil, cu privire la completarea motivelor de recurs, depusă la data de 15 iunie 2022, prin poştă electronică, se reţin următoarele:
Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., „Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri”.
Dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prevăd ca regulă generală faptul că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare va putea fi atacată numai odată cu fondul cauzei, iar ca excepţie, pentru situaţia în care hotărârea ce urmează a fi pronunţată asupra cauzei este definitivă, prevede posibilitatea atacării, pe cale separată, cu recurs a încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare.
O normă juridică nu poate fi privită în mod izolat de ansamblul reglementării din care face parte, astfel că raţiunea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., respectiv aceea de înlăturare a posibilităţii de tergiversare a judecăţii în faza procesuală în care a fost respins incidentul procedural, subzistă şi în ipoteza tezei a doua a art. 53 alin. (1), drept pentru care legiuitorul a stabilit că termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare să curgă de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra fondului şi nu de la data comunicării încheierii respective, concluzie ce rezidă din analiza sintactică a textului legal, care face referire la hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, precum şi la comunicarea acestei hotărâri.
Potrivit prevederilor art. 184 alin. (1) C. proc. civ., punctul de plecare a termenului este stabilit, ca regulă, de momentul comunicării actului de procedură, care, în speţă, este reprezentat de decizia nr. 542 R din 06 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3409A din 04 noiembrie 2019 şi împotriva încheierilor din datele de 03 decembrie 2018, 10 decembrie 2018, 04 martie 2019, 06 mai 2019 şi 09 septembrie 2019 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, decizia menţionată fiind o hotărâre definitivă în condiţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În aceste coordonate se are în vedere adresa nr. x/2016*/a8, prin intermediul căreia Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a înaintat procesul-verbal de comunicare din care rezultă că încheierea ce face obiectul prezentului recurs a fost depusă la data de 09 iunie 2022, la cutia poştală aparţinând recurentului, situată în Bucureşti, str. x .
Având ca reper data comunicării deciziei nr. 542 R din 06 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, respectiv 29 septembrie 2021, potrivit procesului-verbal aflat la dosarul de recurs, Înalta Curte observă că, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 05 octombrie 2022, aceasta fiind data limită până la care recurentul avea posibilitatea să depună motivele de recurs, în completarea cererii iniţiale înaintate curţii de apel prin intermediul poştei electronice, la data de 04 octombrie 2021, ora 21:40, înregistrate la data de 05 octombrie 2021, potrivit ştampilei de intrare aplicate pe adresa aflată la dosarul de recurs.
Aşadar, completarea motivelor de recurs depuse de recurent la data de 15 iunie 2022, prin poştă electronică, s-a produs cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., sens în care, pe de o parte, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca analiza susţinerilor deduse judecăţii pe această cale să se producă numai în măsura în care îşi găsesc corespondent în acele critici expuse prin cererea iniţială.
Pe de altă parte, în lumina exigenţelor instituite de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, prin intermediul unor veritabile critici la adresa hotărârii atacate în considerarea argumentelor arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În alte cuvinte, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.
Circumstanţiind aspectele de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că niciuna din criticile expuse de recurent nu se subsumează vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceasta conţine o înşiruire de texte legale şi afirmaţii generale ce nu sunt structurate din punct de vedere juridic şi nu constituie în sens propriu argumente de nelegalitate a încheierii recurate.
Astfel, în privinţa menţiunii recurentului că încheierea recurată ar fi nelegală, ca fiind rezultatul încălcării normelor de procedură în ceea ce priveşte repartizarea aleatorie a cauzei prevăzute de O.U.G. nr. 7/2019, prin care a fost modificat art. 14 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi lipsa dovezii repartizării aleatorii a completurilor de judecată, nu este motivată în niciun fel în cererea de recurs.
Simpla susţinere a încălcării unui text legal, fie el şi art. 14, în forma modificată şi completată [art. 29 alin. (5)], în lipsa unor precizări punctuale a regulilor de repartizare faţă de care să se poată considera încălcat acest text de lege în raport cu conţinutul reglementării sale şi cu modalitatea în care instanţa a soluţionat cererea de recuzare, nu reflectă o motivare a recursului în sens procedural, ci nemulţumirea generică a recurentului legată de o astfel de procedură subsumată unei pretinse încălcării a dispoziţiilor legale invocate ce nu este aptă să determine reformarea încheierii sau să demonstreze nelegalitatea acesteia din perspectiva vreunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. priveşte încălcarea normelor referitoare la compunerea sau constituirea instanţei, de tipul celor ce reglementează, de pildă, numărul necesar de judecători pentru a alcătui completul de judecată sau regimul juridic al incompatibilităţilor, acesta nefiind incident în speţă prin raportare la critica învederată în condiţiile în care, de altfel, C. proc. civ. a alocat un motiv distinct de recurs pentru încălcarea regulilor de repartizare aleatorie a cauzelor [art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ..].
Recurentul a mai susţinut că modalitatea prin care completul nelegal învestit a înţeles să soluţioneze cererea de recuzare relevă încălcarea prevederilor art. 197 C. proc. civ. ce impuneau în prealabil timbrarea acţiunii, iar prin necomunicarea termenului de timbrare a acţiunii a fost împiedicat să precizeze motivele de recuzare a domnului judecător C. fiindu-i astfel încălcat accesul la un proces echitabil în faţa unei instanţe independente, prevăzut de dispoziţiile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Or, propriile aprecieri asupra modului în care s-a desfăşurat judecata cererii de recuzare se circumscriu unei atitudini subiective generate de măsura dispusă de instanţă, care în speţă, nu corespunde aşteptărilor părţii, însă o atare conduită negrefându-se pe aspectele care au format convingerea instanţei în sensul respingerii cererii de recuzare nu poate justifica admiterea căii extraordinare de atac a recursului din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căroar nerespectare atrage sanţiunea nulităţii, însă recurentul, deşi, s-a prevalat de textul de lege enunţat sub aspectul încălcării principiului contradictorialităţii [art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ..], a principiului oralităţii [art. 15 C. proc. civ..], a principiul nemijlocirii [art. 16 C. proc. civ..], a principiului dreptului la apărare [art. 222 C. proc. civ..], a dispoziţiilor art. 232 C. proc. civ. privind redactarea încheierii de şedinţă, în motivarea recursului nu evidenţiază modalitatea în care au fost încălcate dispoziţiile legale enumerate, astfel că în lipsa oricărei motivări a recursului în această privinţă, instanţa de recurs nu poate realiza un control judiciar efectiv.
Nu sunt decelate în concret nici critici care să poată fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., chiar dacă recurentul reclamă o carenţă a motivării încheierii atacate, în contextul exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pe care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi-a fundamentat soluţia de respingere a cererii de recuzare, ceea ce conduce la concluzia că invocarea acestui text de lege în cadrul temeiului de drept al cererii de recurs, s-a produs pur formal, câtă vreme recurentul nu a indicat niciun argument esenţial care să nu fi fost avut în vedere de către curtea de apel sau o altă critică ignorată de instanţă în soluţionarea cererii de recuzare.
De altfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în argumentarea soluţiei de respingere a cererii de recuzare, ca neîntemeiată, dispusă prin actul procedural contestat, a reţinut că aspectele invocate de petent în demersul judiciar iniţiat nu sunt de natură să releve o situaţie care să compromită imparţialitatea domnului judecător C., nefiind incident niciunul dintre cazurile de recuzare prevăzute la art. 41 şi art. 42 C. proc. civ.
Prin urmare, cum criticile formulate de recurent, prin cererea de recurs dedusă judecăţii, nu se grefează pe considerentele încheierii atacate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a celor ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamantul A. Traian împotriva încheierii de şedinţă din 02 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Sursa informației: www.scj.ro.
