Modificarea normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal (CF)

8 mai 2017
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1601

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Hotărârea Guvernului nr. 284/2017 pentru modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 (intrare în vigoare: 4 mai 2017)

Principalele modificări aduse normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal sunt prezentate în continuare, corespunzător titlurilor Codului fiscal (CF).

Titlul I – Dispoziții generale

1.1. Persoanele impozabile care au avut cod de TVA anulat (pentru motive precum: inactivitate, nedepunere deconturi, infracțiuni înscrise în cazierul fiscal pentru administratori/asociați sau persoana impozabilă însăși ori pentru că persoana impozabilă nu poate justifica intenția și capacitatea de a desfășura activități economice) și care se re-înregistrează în scopuri de TVA [conform art. 316 alin. (12) CF] își pot exercita dreptul de deducere pentru achiziții de bunuri și/sau servicii efectuate în perioada în care codul de TVA a fost anulat înscriind taxa în primul decont depus după re-înregistrare sau într-un decont ulterior.

1.2. Facturile emise după (re)înregistrarea în scopuri de TVA vor conține distinct taxa colectată pentru livrările de bunuri/prestările de servicii taxabile efectuate în perioada în care codul de TVA a fost anulat. Normele prevăd procedura de urmat pentru următoarele situații:

a) persoana impozabilă a colectat TVA pentru aceste operațiuni, a depus decontul , dar nu a emis facturi: în acest caz, persoana impozabilă trebuie să emită facturi pentru perioada de anulare a codului de TVA. Aceste facturi nu se declară în decont, decât dacă există diferențe între taxa colectată în perioada de anulare și taxa înscrisă în facturi după reînregistrare.

b) persoana impozabilă a colectat TVA pentru aceste operațiuni, a depus decontul și a emis facturi: în acest caz se emit facturi de corecție. Aceste facturi nu se declară în decont, decât dacă există diferențe între taxa colectată în perioada de anulare și taxa înscrisă în facturi după reînregistrare.

c) persoana impozabilă nu a colectat TVA pentru aceste operațiuni, nu a depus decontul, dar a emis facturi: în această situație, persoana trebuie să emită facturi de corecție și se înscriu în Declarația 311. Dacă există diferențe între taxa din facturile de corecție și taxa pe care ar fi trebuit să o colecteze în perioada de anulare, diferența se înscrie în decont.

d) persoana impozabilă nu a colectat TVA pentru aceste operațiuni, nu a depus decontul și nu a emis facturi: în această situație, persoana impozabilă trebuie să emită facturi care se înscriu în Declarația 311. Dacă există diferențe între taxa din facturile emise și taxa pe care ar fi trebuit să o colecteze în perioada de anulare, diferența se înscrie în decont.

Pentru fiecare din aceste situații, sunt furnizate exemple privind emiterea facturilor și calculul taxei colectate după reînregistrare. Aceste prevederi nu se aplică în cazul persoanelor impozabile care nu au obligația de a emite facturi.

1.3. Pentru achiziții de la furnizori/prestatori care au avut cod de TVA anulat, persoanele impozabile vor înscrie taxa în primul decont depus după reînregistrarea furnizorului/prestatorului sau într-un decont ulterior în baza facturilor emise de acesta.

Titlul II – Impozitul pe profit

2.1. Scutirea de impozit pentru profitul investit pentru achiziționarea dreptului de utilizare a programelor informatice se aplică pentru activele necorporale achiziționate și utilizate începând cu 1 ianuarie 2017.

2.2. Se abrogă prevederile din norme referitoare la scutirea de impozit acordată pentru profitul investit în echipamente tehnologice, calculatoare electronice și echipamente periferice, mașini și aparate de casă, de control și facturare, programe informatice în curs de execuție, înregistrate în perioada 1 iulie 2014 – 31 decembrie 2016 și puse în funcțiune în anul 2016.

2.3. Se prezintă un exemplu privind stabilirea cheltuielilor nedeductibile aferente veniturilor neimpozabile (ex. venituri din dividende), atunci când evidența contabilă nu asigură informații pentru
identificarea acestor cheltuieli, conform art. 25 alin. (4) lit. e) CF. În acest exemplu se specifică faptul că metoda utilizată pentru stabilirea cheltuielilor este „ponderea veniturilor neimpozabile în totalul veniturilor înregistrate de contribuabil’’.

2.4. Referitor la cheltuielile cu dobânzile și diferențe de curs valutar (art. 27 CF) sunt stabilite următoarele reguli:

a) nu se includ în capitalul împrumutat dobânzile și pierderile nete din diferențe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile: (i) obținute direct/indirect de la bănci internaționale de dezvoltare sau similare, (ii) cele garantate de stat, (iii) cele obținute de la instituții de credit române sau străine și instituții financiare nebancare, (iv) cele obținute în baza obligațiunilor admise la tranzacționare pe bursă.

b) în cazul în care (i) gradul de îndatorare este mai mare decât 3 ori (ii) capitalul propriu este negativ, perioada de reportare a cheltuielilor cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențe de curs valutar nu este limitată în timp.

2.5. Se stabilesc reguli de recuperare a pierderii fiscale pentru contribuabilii care aplică sistemul de impunere pe venitul microîntreprinderilor începând cu 1 februarie 2017. În principiu, pierderea pentru luna ianuarie 2017 se poate reporta pentru următorii 7 ani, iar fiecare an în care se achită impozit pe veniturile microîntreprinderilor se scade din perioada de reportare a pierderilor.

Titlul III – Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

3.1. Persoanele juridice române care au îndeplinit condițiile de încadrare în categoria microîntreprinderilor la data de 1 ianuarie 2017 (inclusiv condiția ca veniturile să nu depășească echivalentul în lei a sumei de 100.000 euro) și care desfășoară activități conform codurilor CAEN prevăzute de Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități vor aplica prevederile Titlului III Cod fiscal – Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.

3.2. Datorează impozit pe veniturile microîntreprinderilor, persoanele juridice române care erau plătitoare de impozit pe profit la 31 ianuarie 2017 și care îndeplinesc condițiile pentru a
se încadra în categoria microîntreprinderilor, iar la data de 31 decembrie 2016 au înregistrat venituri în intervalul 100.001 – 500.000 euro (veniturile prevăzute la art. 53 CF, convertite în euro pe baza cursului de schimb BNR de la 31 decembrie 2016).

3.3. Pentru microîntreprinderile înregistrate ca plătitori de impozit pe profit până la 31 ianuarie 2017 și care au optat pentru aplicarea prevederilor referitoare la capitalul subscris de minim 45.000 lei (conform art. 48 alin. (5) și (52) CF), opțiunea acestora de a aplica prevederile Titlului II Impozit pe profit din CF rămâne definitivă în cursul anului 2017.

3.4. Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit la 31 ianuarie 2017 care devin microîntreprinderi de la 1 februarie 2017 și care optează (în perioada 1 februarie – 31 martie 2017) pentru aplicarea prevederilor referitoare la capitalul subscris de minim 45.000 lei, vor calcula, declara și plăti impozitul pe profit pentru trimestrul I 2017 luând în considerare veniturile și cheltuielile realizate începând cu data de 1 februarie 2017.

3.5. Persoanele juridice române plătitoare de impozit specific (forfetar) nu devin plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, începând cu data de 1 februarie 2017, chiar dacă desfășoară alte activități, supuse impozitului pe profit, pentru care îndeplinesc condițiile prevăzute pentru microîntreprinderi.

3.6. Referitor la cotele de impozitare aplicabile atunci când se modifică numărul de angajați, au fost adăugate următoarele reguli:

a) în vederea modificării cotei de impozitare de către microîntreprinderile care nu au salariați (supuse cotei de 3%) și care angajează un salariat, condiția este ca acesta să fie angajat cu CIM pe durată nedeterminată sau determinată de minim 12 luni;

b) pentru microîntreprinderile care au un salariat (supuse cotei de 1%) al cărui raport de muncă încetează, se păstrează cota de impozitare de 1% dacă este angajat un nou salariat în cursul aceluiași trimestru cu CIM pe durată nedeterminată sau determinată de minim 12 luni. În caz contrar, cota de impozitare se majorează la 3%.

3.7. Pentru calculul limitei de 500.000 euro (echivalent lei) sau a ponderii de 20% venituri din consultanță și management în cazul persoanelor juridice române plătitoare de impozit pe profit la 31 decembrie 2016, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, se vor avea în vedere veniturile înregistrate începând cu data de 1 februarie 2017.

Titlul IV – Impozitul pe venit

4.1. Se acordă scutiri de la impozitul pe venit (pe perioada de derulare a contractului) pentru persoanele fizice ce prestează activități pe bază de CIM încheiat pe durată de 12 luni la angajatori ce desfășoară activități cu caracter sezonier corespunzătoarele codurilor CAEN: 5510, 5520, 5530, 5590, 5610, 5621, 5629, 5630 (conform Legii nr. 170/2016). Scutirea se aplică și pentru
persoanele cu CIM cu timp parțial de lucru, pe toată durata contractului.

4.2. Pentru calculul impozitului pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, se deduc din venitul net și serviciile medicale contractate sub formă de abonament suportate de către angajați, cu condiția încadrării, împreună cu primele de asigurare, în plafonul anual egal cu echivalentul în lei a sumei de 400 euro.

4.3. Se abrogă prevederile privind definirea termenilor: data de la care începe să curgă termenul și data dobândirii, utilizați pentru determinarea cotei de impunere pentru transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.

4.4. Pentru proprietățile imobiliare din patrimoniului afacerii, se stabilesc documentele în vederea aplicării regimului fiscal stabilit pentru transferul dreptului de proprietate/a dezmembrămintelor acestuia (certificat de înregistrare/certificat de înregistrare fiscală și extras de carte funciară). În acest caz, nu se aplică impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.

4.5. La transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor, prin acte juridice între vii, cota de impozitare este de 3% asupra venitului impozabil care se stabilește prin deducerea sumei (neimpozabile) de 450.000 lei din valoarea tranzacției. Acest mod de calcul este valabil și pentru transferul unei proprietăți imobiliare deținute în coproprietate sau în devălmășie, precum și în cazul în care transferul dreptului de proprietate se face prin hotărâre judecătorească.

4.6. Persoanele fizice care au desfășurat activitate în România (sub 183 zile în orice perioadă de 12 luni consecutive) și își prelungesc perioada de ședere peste 183 zile/perioada prevăzută de convențiile de evitare a dublei impuneri și au fost plătite din străinătate, datorează impozit pe veniturile din salarii din prima zi de sosire în România. Aceștia vor depune declarații de impunere și vor plăti impozit până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a realizat venitul (în reglementarea anterioară, declarațiile de impunere trebuiau depuse în termen de 15 zile de la ultima zi a perioadei de 183 de zile expirate sau a perioadei menționate în convenție).

Titlul V – Contribuții sociale obligatorii

5.1. Se abrogă prevederile referitoare la plafonarea bazei lunare de calcul a CAS individuală (venituri obținute în urma încheierii mai multor raporturi juridice cu același angajator sau cu angajatori diferiți) pentru contribuabilii cetățeni români, cetățenii altor state și apatrizi pe perioada în care au avut/ nu au avut domiciliu sau reședința în România.

5.2. Se abrogă, de asemenea, prevederile referitoare la plafonarea bazei de calcul a CASS datorată de angajat și angajator pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor când suma veniturilor lunare este mai mare decât valoarea a de 5 ori câștigul salarial mediu brut.

5.3. Referitor la veniturile din dividende obținute de persoane fizice, baza lunară de calcul al CASS o reprezintă totalul veniturilor brute din dividende (în bani sau în natură) realizate în cursul anului fiscal precedent, indiferent dacă acestea au fost sau nu au fost plătite de persoanele juridice.

5.4. Pentru încadrarea bazei anuale de calcul al CASS în plafonul minim (12 salarii de bază minime brute pe țară) se iau în considerare toate bazele lunare de calcul asupra cărora se datorează CASS, inclusiv cele aferente veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, veniturilor din investiții și/sau alte surse.

Titlul VI – Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți și impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România

6.1. Modelul și conținutul declarației privind impozitul pe reprezentanță se va aproba prin OPANAF.

6.2. Se abrogă pct. 22 alin. (2) din normele metodologice de aplicare a art. 231 și Anexa la Titlul VI referitoare la Declarația informativă privind impozitul reținut pentru veniturile cu regim de reținere la sursă/venituri scutite, pe beneficiari de venit nerezidenți (aceasta a fost înlocuită cu formularul 207).

Titlul VII – Taxa pe valoarea adăugată

7.1. Pentru vânzarea bunurilor imobile deținute în devălmășie de o familie, unul din soți va fi desemnat pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor din punct de vedere al TVA, inclusiv obligația de înregistrare în scopuri de TVA, dacă este cazul.

7.2. Se stabilesc categoriile de bunuri ce pot fi considerate bunuri imobile în vederea stabilirii locului prestării în legătură cu bunurile imobile (sunt enumerate bunurile prevăzute la art. 13b din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului).

7.3. Se stabilește modul de ajustare a bazei de impozitare a TVA în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare a falimentului beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis și confirmat printr-o sentință judecătorească, prin care creanța creditorului este modificată sau eliminată (conform art. 287 lit. d) CF).

7.4. Se modifică lista produselor agricole (semințe și fructe oleaginoase, semințe și fructe diverse, plante industriale și medicinale, paie și furaje) care beneficiază de cota redusă de TVA de 9%.

7.5. În vederea rambursării TVA către persoane impozabile neînregistrate și care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA, nestabilite pe teritoriul UE, se prevede că persoanele impozabile pot presta și servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau de televiziune către persoane neimpozabile stabilite în România, pe parcursul perioadei de rambursare.

7.6. Persoanele impozabile nestabilite în UE care utilizează regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune nu (mai) au obligația de a desemna
un reprezentant în România în vederea rambursării TVA.

7.7. Conform art. 304 alin. (1) lit. c) CF, persoanele impozabile realizează ajustarea pozitivă/negativă a taxei deductibile în cazul:
(i) serviciilor neutilizate pentru operațiuni care dau drept de deducere și, ulterior, acestea se alocă pentru operațiuni care nu dau drept de deducere,
(ii) bunurilor/serviciilor neutilizate la data înregistrării în scop de TVA a persoanei impozabile care a aplicat regimul special de scutire pentru întreprinderi mici, precum și în cazul anulării înregistrării în scopuri de TVA a persoanei impozabile potrivit art. 316 alin. (11) lit. f) și g).

7.8. Se stabilește modalitatea de realizare a ajustării taxei deductibile pentru servicii neutilizate, precum și modul de ajustare a dreptului de deducere a bunurilor de capital în cazul în care este anulat codul de înregistrare în scop de TVA și, după caz, la reînregistrarea persoanei impozabile în scop de TVA (cu reglementarea situațiilor tranzitorii, pentru anul 2017).

7.9. Se introduc norme specifice de aplicare pentru regimul special pentru agricultori, prevăzut la art. 3151 CF.

7.10. Se abrogă pct. 107 dat în aplicarea art. 329 CF referitor la Registrul operatorilor intracomunitari (articol 329 CF a fost abrogat prin OUG nr. 84/2016, începând cu 1 ianuarie 2017).

Modificarea normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal (CF) was last modified: mai 8th, 2017 by Alina Duca
10 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autori:

Alina Duca

Alina Duca

Are pregătire universitară economică și juridică. Are experiență semnificativă în domeniul economic, al legislației vamale, fiscale și contabile.
A mai scris:
Emilian Duca

Emilian Duca

Este doctor în economie și are studii juridice, este consultant fiscal, membru al Camerei Consultanților fiscali din România. Cu aproape 20 de ani de experientă în consultanță fiscală și de afaceri, atât în sectorul public cât și în companii private, participă frecvent ca lector la conferințe și seminarii pe teme economice și de fiscalitate, precum și la emisiuni TV pe teme economice.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter