Ioan Chelaru: Consider că nu există profesie juridică în care specialistul sau expertul jurist să nu susțină că a aflat adevărul interpretând norma de drept, culegând și administrând probe, audiind martori, încheind sau autentificând diverse acte juridice

12 iul. 2017
1 vot, medie: 3,00 din 51 vot, medie: 3,00 din 51 vot, medie: 3,00 din 51 vot, medie: 3,00 din 51 vot, medie: 3,00 din 5 (1 votes, average: 3,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 582

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

 

Ioan Chelaru: Doamnelor și domnilor, distinși invitați, dragi colegi, bine ați venit la această sărbătoare pe care noi, Uniunea Juriștilor, anul acesta într-o colaborare specială cu trustul Universul Juridic încercăm să organizăm, aici, într-o locație devenită tradițională pentru cei care, într-un fel sau altul, slujim lumea justiției.

Este o sărbătoare pe care de 23 de ani, în prima duminică a lunii iulie, încercăm să n-o uităm, încercăm să aducem aminte și celor din afara justiției că existăm, și prin această sărbătoare, că există oameni aleși care slujesc justiția în diverse profesii, care chiar merită sărbătoriți, care au lăsat sau lasă deoparte preocupări important pentru a fi prezenți, a-și face remarcată prezența, a puncta importanța, inclusiv socială, a muncii pe care o desfășoară.

Dedicăm această zi tuturor celor care, într-un fel sau altul, într-o lume specială, cea în care trăim cu toții, aproape toți cei de aici, cea a justiției, și care chiar cred că merită, măcar din când în când, sărbătorită.

Spuneam că anul acesta beneficiem cu toții și de o colaborare pe care noi, uniunea, o avem cu Universul Juridic. Țin să vă amintesc că evenimentul de astăzi este transmis live de  universuljuridic.ro și pe Facebook. Probabil – am văzut când am intrat – și anumite televiziuni și-au manifestat interesul. Cred că este un eveniment de importanță națională, iar tema propusă de consiliul director al  Uniunii Juriștilor – Noile coduri ale României, constituționalitatea și imperativul modificării lor, spunem noi – sunt convins că spuneți și dumneavoastră – este extrem de actual, inclusiv soluțiile recente, ca să nu spun chiar cele de ieri, ale Curții, lasă posibilitatea perfecționării legislației în diverse domenii în care cele patru coduri majori și-au pus amprenta pe societatea românească din momentul promulgării lor până în prezent.

Introducerea fiind făcută, vă rog să îmi permiteți, așa, provocator, să vă prezint în câteva minute modul în care noi privim tema supusă dezbaterii – Noile coduri ale României, constituționalitatea și imperativul modificării lor.

Doamnelor și domnilor, aniversarea, și în acest an, a Zilei Justiției, este un bun prilej să vă împărtășesc câteva gânduri despre o temă care depășește interesul particular al celor care sunt implicați, într-un fel sau altul, direct sau indirect, în înfăptuirea actului de justiție, și care îi privește, totodată, și pe cei cărora Constituția le conferă autoritatea de a iniția și a adopta legislație sub forma codurilor fundamentale, atât pentru reglementarea și asigurarea circuitului civil normal, cât și pentru apărarea valorilor ocrotite prin mijloace de drept penal. Mă refer aici, în principal, la cerința compatibilității noilor coduri ale României cu litera și spiritul Constituției, în contextul în care, așa cum se știe deja, se impune modificarea uneia dintre dispozițiile acestora, cărora Curtea Constituțională le-a infirmat conținutul constituțional.

Nu voi face, dragi și distinși colegi și invitați, o expunere de catedră academică, aniversarea Zilei Justiției fiind mult mai deschisă reflecției și dialogului asupra mijloacelor procedurale pe care ni le oferă legiuitorul, pentru a afla în fiecare profesie juridică pe care o exercităm unde este și cum arată adevărul pe care îl slujim și pe care ne străduim să îl demonstrăm, ca avocați, procurori, judecători, consilieri juridici, executori judecătorești, sau pe care îl atestăm ca notari publici. Consider că nu există profesie juridică în care specialistul sau expertul jurist să nu susțină că a aflat adevărul interpretând norma de drept, culegând și administrând probe, audiind martori, încheind sau autentificând diverse acte juridice.

În întreaga noastră profesie beneficiem și, în fond, depindem de voința politică a legiuitorului, iar cele două coduri în materie civilă, precum și codurile penal și de procedură penală, ca să mă refer numai la acestea, deși au vocație de codificare și alte domenii din reglementarea normativă, au o importanță decisivă în progresul societății noastre. Codurile la care m-am referit trebuiau să aibă, printre multiplele lor calități, și pe aceea de a respecta principiile consacrate în Constituția țării. Am atins acum și aici un aspect delicat, gândindu-mă și la cariera mea de membru al legislativului, în care am dezbătut și votat numeroase proiecte de lege legate de cele patru coduri esențiale. În prezent, nemaifiind parlamentar, nu mai am acele constrângeri, firești pentru orice carieră profesională, și pot spune că legiferarea codurilor trebuia să fie un demers colectiv al guvernului, ca inițiator de legislație, și parlamentului, ca autoritate decizională în materie normativă, de interes major pentru societate. Ambele autorități publice, cu rol fundamental în reglementarea normativă a relațiilor sociale din domeniul circuitului civil și în materie penală nu dețin, însă, un monopol instituțional asupra inițierii și adoptării legislației civile și penale. Au vocație de expert în acest domeniu cadrele universitare, institutele de cercetări, magistrații ca atare, autorii din publicistica de specialitate și, aș îndrăzni să adaug, experții în domeniul psihologiei și chiar filosofii. În fond, norma juridică, indiferent care ar constitui domeniul ei de reglementare, este o reflecție formală și general obligatorie, a felului de a fi și a gândi a unui popor. Inițiatorii de legislație din ministere și guvern, precum și legiuitorii, nu au o expertiză atotcuprinzătoare, și de aceea nu pot pretinde că dețin misterele reglementării normative.  Am spus nu întâmplător misterele reglementării normative. Dreptul este o esență filosofică de viață curentă, prezentată într-o haină a cărei croială trebuie să fie nu numai clară și concisă, ci și simplă în eleganța modelului. Iar noi, juriștii, suntem nu numai cei ce recomandăm justițiabililor haina juridică cea mai potrivită. Avem, doamnelor și domnilor colegi de breaslă, și o vocație de modele, atunci când prezentăm sau susținem, sub autoritatea zeiței dreptății, eleganța normei de drept.

Aș dori să conchid, pe marginea acestui aspect, precizând că nu este productivă pentru nimeni codificarea și, în general, legiferarea prin angajarea răspunderii guvernului în fața forului legislativ. Consider lipsită de inspirație codificarea în materie penală prin procedura angajării răspunderii guvernului în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. 3 din Constituție. Cred, chiar, că, aproape firesc, această procedură, în care parlamentul este ocolit de guvern, este și un afront la întâietatea legislativă a organului suprem reprezentativ al poporului, care este și unica autoritate legislativă a țării. Angajării răspunderii politice a guvernului pentru adoptarea urgentă a unor coduri îi era de preferat dezbaterea parlamentară a unor proiecte la care să-și aducă contribuția toate grupurile parlamentare și societatea în fragmentarea sa generată de marea diversitate a intereselor.

Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, spre exemplu, adoptată prin angajarea răspunderii guvernului, a fost ulterior modificată prin patru legi speciale și o ordonanță de urgență. Curtea Constituțională a constatat caracterul neconstituțional al unui număr mare de dispoziții din Codul Penal și Codul de Procedură Penală, ceea ce a produs greutăți de aplicare a dispozițiilor legale la situații concrete din viața socială. Dispozițiile infirmate în jurisprudența instanței de contencios constituțional și-au încetat, potrivit Constituției, efectele juridice, generând astfel alte neajunsuri. După cum este cunoscut, efectele nocive ale acestei situații au îmbrăcat și forme politice extrem de grave – dezordini sociale cu repercusiuni în domeniul relațiilor internaționale ale României, și au afectat chiar poziția acesteia în organismele europene din care face parte. Protestului străzii i s-a asociat și președintele republicii. Un ministru al Justiției, care a promovat un act normativ adoptat de guvern în formă de ordonanță de urgență, prin care se urmărea modificarea unor dispoziții cu caracter penal, ca urmare a deciziilor Curții Constituționale, a părăsit guvernul, întrucât acest demers a fost speculat de organizații ale societății civile pentru a demonstra împotriva guvernului. Curtea Constituțională a pronunțat două decizii extrem de importante, care au redus tensiunile sociale și politice generate de adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2017.

Am amintit aceste lucruri pentru a sublinia că, în calitate de juriști, nu putem ignora faptul că actul de reglementare normativă nu este doar un act de politică legislativă rezultat din colaborarea celor două autorități de guvernare – guvernul și parlamentul; ci și un demers de modelare psiho-socială a mentalității profesioniștilor dreptului și a comportamentului civic al cetățenilor. Ca profesioniști ai dreptului nu putem fi imuni față de virusul tensiunilor sociale și politice ce frământă, uneori în forme periculoase și chiar perfide, societatea românească. Sigur, puterea judecătorească rămâne în neutralitatea și independența ei, dincolo de conflictele politice. Așa cum s-a subliniat și în doctrina de specialitate, independența și inamovibilitatea judecătorilor nu reprezintă un bonus pe care Constituția îl rezervă acestei categorii de profesioniști ai Dreptului, ci scutul la adăpostul căruia judecătorul îl apără pe cetățean și îl repune în drepturile pe care un semen al său, sau chiar statul, le-a încălcat. De aici o concluzie: Misiunea noastră, ca juriști, este apărarea drepturilor pe care Constituția le recunoaște cetățenilor. Suntem, doamnelor și domnilor colegi, printre profesioniștii care cunosc cel mai bine felul de a fi și a gândi al cetățeanului. Cunoaștem în sinteză modus operandi al celor care au încălcat legea și încearcă să ascundă atitudinea lor infracțională față de societate. Cunoaștem drama celor acuzați pe nedrept sau care nu se pot apăra în fața actelor ilegitime ale unor agenți ai statului. Cunoaștem recunoștința celor cărora judecătorul le face dreptate, dar și speranța celor cercetați pe nedrept. Nu este nevoie să dăm aici sau să invocăm între noi cazuri în care zeița Dreptății își pierde grația. Sunt cunoscute hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii care pot figura ca material didactic în programele unor dispoziții de licență și în care sunt consemnate și sancționate acte de corupție ale unor colegi de breaslă. Într-un ceas aniversar, cum este și acesta, astfel de cazuri nu trebuie ocolite, întrucât ceea ce face bine pentru societate și cetățean reprezintă doar o fațetă a profesiei noastre.

Curtea Constituțională, care a infirmat constituționalitatea unor dispoziții cuprinse în cele două coduri, ne-a oferit, prin considerațiile deciziilor pronunțate, confirmarea pozițiilor doctrinare, susținute pe plan editorial și publicistic, de către colegii universitare, precum și de nu puțin judecători și procurori. Argumente asemănătoare celor aduse de Curtea Constituțională au fost aduse în sălile de judecată și de colegii avocați, ceea ce demonstrează conturarea unei gândiri și practici profesionale ale celor care poartă cu eleganță simbolurile profesiei juridice în sala de judecată. Creșterea încrederii cetățeanului în actul de justiție este, cred cu tărie acest lucru, unul din scopurile profesiei noastre, și merită ca fiecare dintre noi să lucrăm mai mult și mai bine pentru realizarea acestui obiectiv.

Cu această concluzie, distinși invitați, dragi colegi, vă invit să sărbătorim împreună această nouă aniversare a Zilei Justiției. La mulți ani, doamnelor și domnilor colegi! Să facem în așa fel încât cetățeanul să se bucure în deplin de drepturile și libertățile sale și să aibă siguranța că cine i le încalcă va fi sancționat cu sprijinul nostru.

Ioan Chelaru: Consider că nu există profesie juridică în care specialistul sau expertul jurist să nu susțină că a aflat adevărul interpretând norma de drept, culegând și administrând probe, audiind martori, încheind sau autentificând diverse acte juridice was last modified: iulie 12th, 2017 by Ioan Chelaru
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Ioan Chelaru

Ioan Chelaru

Este vicepreședinte al Senatului României, președintele Uniunii Juriștilor din România, vicepreședintele UNBR și decan al Baroului Neamț.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter