Discursul domnului Ioan Chelaru cu ocazia aniversării Revistei „Dreptul”: 150 de ani de la apariția primului număr

Discurs susținut cu ocazia aniversării Revistei „Dreptul”: 150 de ani de la apariția primului număr

Sărut-mâna, doamnelor! Bună ziua, domnilor, distinși și dragi invitați, stimați colegi, dragi prieteni!

Mulțumesc tare mult că sunteți prezenți astăzi (n.r. – 16 decembrie 2021). Astăzi este o zi de sărbătoare pentru noi. Noi sperăm să fie o zi de sărbătoare și pentru dvs. Pentru că astăzi nu aniversăm o publicație juridică, Revista „Dreptul” la 150 de ani, astăzi aniversăm și sărbătorim o epocă de 150 de ani de viață juridică în România, de publicații juridice în România, de existența de la formarea unui stat modern român în urmă cu 150 de ani sau chiar mai mult până la prezența noastră, a juriștilor, a lumii noastre în viața României, în viața Cetății, cum spun eu, și, poate mai mult decât atât, în viața celor care, într-un fel sau altul, conduc destinele unei națiuni, într-o epocă sau în alta.

Sigur, Revista „Dreptul” este unică. O revistă diversă. O revistă care aproape mereu a fost și este în spiritul vremurilor. A marcat istoria României. A marcat istoria României întotdeauna, însă în sens pozitiv, pentru că autorii, pe parcursul celor 150 de ani, și-au adus contribuția, au scris, au cercetat. Într-un final, au trimis către juriștii acestei țări, către juriștii lumii, lucrurile pe care le-au considerat necesare pentru a înnoi, pentru a perfecționa, pentru ca spiritul acela de dreptate să fie nu numai în sălile de judecată, ci și în societate. Acești autori au sfințit, pe parcursul celor 150 de ani, fiecare etapă a existenței revistei noastre.  Aș putea spune, folosind termenii actuali și banali, că discutăm despre o publicație clasică, discutăm despre o publicație solidă, o publicație în care fiecare literă, fiecare cuvânt dintr-un articol, dintr-un editorial, dintr-o chestiune de practică a fost așezat cu migală, cu discernământ, cu responsabilitate, la locul care i se cuvenea. Și pe parcursul acestei istorii, care nu este deloc scurtă, care înseamnă venirea României din epoca modernă la Uniune, la unitatea din 1864 și în continuare trecând prin prima Constituție, trecând prin Independență, trecând prin realizarea României mari, trecând prin etapele poate mai puțin, să zicem, benefice ale perioadei ultimilor 50 de ani înainte de Revoluție. Toate acestea au însemnat pentru lumea noastră, pentru lumea celor care am studiat în universități importante ale țării, să practicăm dreptul, au însemnat mai mult decât orice. Și asta înseamnă ce, după părerea mea?  Este vorba de o istorie a dreptului.

Revista „Dreptul”, indiferent cum s-a numit ea, și veți afla astăzi, cei care nu știți istoricul acesteia, a avut grijă și în paginile acesteia s-a format inclusiv un limbaj juridic specific fiecărei etape. Acolo, marii autori, cei pe care astăzi îi pomenim și pe urmele cărora, ca să nu spun în umbra cărora, suntem aici, marii autori au definit termeni, au definit instituții, au definit noțiuni cu un limbaj care a devenit după aceea specific juriștilor, specific societății, pe care l-au întâlnit ulterior contemporanii acelor epoci nu numai în sălile de judecată, ci și în societate, în administrație și în revistele de specialitate care au apărut după aceea, ca, de altfel, marile catedre ale celor, inițial, trei universități din România care aveau facultăți de drept și, după aceea, astăzi, la mai multe dintre ele.

Tot Revista „Dreptul” a reprezentat, și aș vrea să cred că reprezintă, și aș fi onorat și eu, și echipa de aici de la noi, de la Uniunea Juriștilor, un model de etică juridică, un model de etică profesională, un model în care punctele de vedere ale autorilor, exprimate de cele mai multe ori academic, și-au găsit dezbateri, și-au găsit loc de puncte de vedere adverse, nu neapărat antagonice, în paginile aceleiași reviste. Și cine a avut răbdarea să citească, să studieze, să analizeze în timp, și aici nu mă refer numai la cei care au lucrat în domeniu, au constatat că din dezbaterea unor idei diferite se pot trage concluzii care pot fi folosite în binele dreptății, în binele justiției, în binele societății în care s-a trăit în fiecare etapă.

Sigur că, întotdeauna, a fost o mare onoare ca în paginile Revistei „Dreptul”, pe parcursul a 150 de ani, să se dezbată și aplicarea spiritului legilor, nu numai esența legilor, nu numai litera legilor. De foarte multe ori, spiritul legilor a fost cel care a venit și a împlinit voința legiuitorilor, nevoia societății de a apărea acte normative.

Și, nu în ultimul rând, aș vrea să spun că Revista „Dreptul”, și o spun cu mare răspundere, pentru că, până la urmă, pe umerii editorului și pe umerii autorilor, pe umerii colectivului de conducere, sigur, a celor care efectiv lucrează acolo, a reprezentat o școală de drept. Și nu este ușor astăzi să faci o școală de drept solidă, serioasă, cu consecințe în toate profesiile juridice, cu consecințe în toată lumea, atât de interconectată a juriștilor din Europa și nu numai. Este foarte greu să găsești, și sigur veți afla astăzi, specialiști aplecați spre cercetare. Bucuria paginii tipărite, pe care cei tineri mai ales, dar și cei de generația mea o trăiesc, este o bucurie specială. Am spus întotdeauna, un jurist complet, indiferent de domeniul în care practică, este cel care și scrie, este cel care are de spus ceva de spus către semeni, către practicieni, către colegi. Care are puterea, are curajul să confrunte în pagină scrisă și părerea altora, și cu opinii diferite. Pentru că aceasta te face, ca jurist, puternic, indiferent că ești pe scaunul de magistrat, că ești la bara de avocat sau consilier, că ești pe scaunul sau la biroul notarului. Indiferent de locul pe care îl ocupi la un moment dat sau, eu știu, pe banca acuzării, ca să folosim un termen mai vechi vizavi de profesia de procuror.

Aș vrea să închei, pentru că astăzi suntem gazde împreună, cu toții, suntem cei care am sprijinit echipa și colectivul, condus cu mână forte de fondator, să organizăm această întâlnire, aș vrea să transmit în primul rând mulțumiri acestei echipe, celor care, zilnic, săptămânal, muncesc să adune materialele, să le corecteze, să exprime și alte puncte de vedere, uneori să aibă puterea să spună NU unui material sau unor materiale care nu cuprind toate aspectele unei problematici sau care nu au conținutul așteptat de către lumea juridică.

Mulțumesc din toată inima acestei echipe! Mulțumesc din toată inima și celor care aici, la noi, la Uniunea Juiștilor, zi de zi, din funcții administrative mai mult sau mai puțin importante, sprijină continuitatea acestei activități! Felicit din toată inima echipa noastră de aici, de la Universul Juridic, și echipa care inițiază revista, echipa care coordonează și conduce Revista „Dreptul”! Mulțumirile noastre cred că nu sunt suficiente pentru a acoperi efortul uriaș pe care aceștia îl fac în momentul în care, număr de număr, lună de lună, din ce în ce mai dificil și în condiții uneori grafice speciale, în condiții economice precare, reușesc să facă să vadă lumina tiparului Revista „Dreptul”. Nu sunt lipsit de modestie și știți foarte bine că nu mă caracterizează aceasta. Sunt extrem de mândru că edităm de 150 de ani această revistă, extrem de mândru că are calitatea, și o spun cei mai mulți dintre juriști, celei mai bune reviste de drept și, dacă acești 150 de ani au trecut, dacă noi avem bucuria și răspunderea să fim contemporani cu împlinirea acestei vârste, vrem să transmitem mai departe calitatea revistei, calitatea materialelor publicate, buna-credință în publicarea acestora și bucuria celor care își găsesc a soluționa problemele, de cele mai multe ori de drept foarte complexe, și în paginile acestei reviste.