500 views
Discurs susținut cu ocazia aniversării Revistei „Dreptul”: 150 de ani de la apariția primului număr
Sărut-mâna, doamnelor! Bună ziua, domnilor, distinşi şi dragi invitaţi, stimaţi colegi, dragi prieteni!
Mulţumesc tare mult că sunteţi prezenţi astăzi (n.r. – 16 decembrie 2021). Astăzi este o zi de sărbătoare pentru noi. Noi sperăm să fie o zi de sărbătoare şi pentru dvs. Pentru că astăzi nu aniversăm o publicaţie juridică, Revista „Dreptul” la 150 de ani, astăzi aniversăm şi sărbătorim o epocă de 150 de ani de viaţă juridică în România, de publicaţii juridice în România, de existenţa de la formarea unui stat modern român în urmă cu 150 de ani sau chiar mai mult până la prezenţa noastră, a juriştilor, a lumii noastre în viaţa României, în viaţa Cetăţii, cum spun eu, şi, poate mai mult decât atât, în viaţa celor care, într-un fel sau altul, conduc destinele unei naţiuni, într-o epocă sau în alta.
Sigur, Revista „Dreptul” este unică. O revistă diversă. O revistă care aproape mereu a fost şi este în spiritul vremurilor. A marcat istoria României. A marcat istoria României întotdeauna, însă în sens pozitiv, pentru că autorii, pe parcursul celor 150 de ani, şi-au adus contribuţia, au scris, au cercetat. Într-un final, au trimis către juriștii acestei țări, către juriștii lumii, lucrurile pe care le-au considerat necesare pentru a înnoi, pentru a perfecționa, pentru ca spiritul acela de dreptate să fie nu numai în sălile de judecată, ci și în societate. Aceşti autori au sfinţit, pe parcursul celor 150 de ani, fiecare etapă a existenţei revistei noastre. Aş putea spune, folosind termenii actuali şi banali, că discutăm despre o publicaţie clasică, discutăm despre o publicaţie solidă, o publicaţie în care fiecare literă, fiecare cuvânt dintr-un articol, dintr-un editorial, dintr-o chestiune de practică a fost aşezat cu migală, cu discernământ, cu responsabilitate, la locul care i se cuvenea. Şi pe parcursul acestei istorii, care nu este deloc scurtă, care înseamnă venirea României din epoca modernă la Uniune, la unitatea din 1864 şi în continuare trecând prin prima Constituţie, trecând prin Independenţă, trecând prin realizarea României mari, trecând prin etapele poate mai puţin, să zicem, benefice ale perioadei ultimilor 50 de ani înainte de Revoluţie. Toate acestea au însemnat pentru lumea noastră, pentru lumea celor care am studiat în universităţi importante ale ţării, să practicăm dreptul, au însemnat mai mult decât orice. Şi asta înseamnă ce, după părerea mea? Este vorba de o istorie a dreptului.
Revista „Dreptul”, indiferent cum s-a numit ea, şi veţi afla astăzi, cei care nu ştiţi istoricul acesteia, a avut grijă şi în paginile acesteia s-a format inclusiv un limbaj juridic specific fiecărei etape. Acolo, marii autori, cei pe care astăzi îi pomenim şi pe urmele cărora, ca să nu spun în umbra cărora, suntem aici, marii autori au definit termeni, au definit instituţii, au definit noţiuni cu un limbaj care a devenit după aceea specific juriştilor, specific societăţii, pe care l-au întâlnit ulterior contemporanii acelor epoci nu numai în sălile de judecată, ci şi în societate, în administraţie şi în revistele de specialitate care au apărut după aceea, ca, de altfel, marile catedre ale celor, iniţial, trei universităţi din România care aveau facultăţi de drept şi, după aceea, astăzi, la mai multe dintre ele.
Tot Revista „Dreptul” a reprezentat, şi aş vrea să cred că reprezintă, şi aş fi onorat şi eu, şi echipa de aici de la noi, de la Uniunea Juriştilor, un model de etică juridică, un model de etică profesională, un model în care punctele de vedere ale autorilor, exprimate de cele mai multe ori academic, şi-au găsit dezbateri, şi-au găsit loc de puncte de vedere adverse, nu neapărat antagonice, în paginile aceleiaşi reviste. Şi cine a avut răbdarea să citească, să studieze, să analizeze în timp, şi aici nu mă refer numai la cei care au lucrat în domeniu, au constatat că din dezbaterea unor idei diferite se pot trage concluzii care pot fi folosite în binele dreptăţii, în binele justiţiei, în binele societăţii în care s-a trăit în fiecare etapă.
Sigur că, întotdeauna, a fost o mare onoare ca în paginile Revistei „Dreptul”, pe parcursul a 150 de ani, să se dezbată şi aplicarea spiritului legilor, nu numai esenţa legilor, nu numai litera legilor. De foarte multe ori, spiritul legilor a fost cel care a venit şi a împlinit voinţa legiuitorilor, nevoia societăţii de a apărea acte normative.
Şi, nu în ultimul rând, aş vrea să spun că Revista „Dreptul”, şi o spun cu mare răspundere, pentru că, până la urmă, pe umerii editorului şi pe umerii autorilor, pe umerii colectivului de conducere, sigur, a celor care efectiv lucrează acolo, a reprezentat o şcoală de drept. Şi nu este uşor astăzi să faci o şcoală de drept solidă, serioasă, cu consecinţe în toate profesiile juridice, cu consecinţe în toată lumea, atât de interconectată a juriştilor din Europa şi nu numai. Este foarte greu să găseşti, şi sigur veţi afla astăzi, specialişti aplecaţi spre cercetare. Bucuria paginii tipărite, pe care cei tineri mai ales, dar şi cei de generaţia mea o trăiesc, este o bucurie specială. Am spus întotdeauna, un jurist complet, indiferent de domeniul în care practică, este cel care şi scrie, este cel care are de spus ceva de spus către semeni, către practicieni, către colegi. Care are puterea, are curajul să confrunte în pagină scrisă şi părerea altora, şi cu opinii diferite. Pentru că aceasta te face, ca jurist, puternic, indiferent că eşti pe scaunul de magistrat, că eşti la bara de avocat sau consilier, că eşti pe scaunul sau la biroul notarului. Indiferent de locul pe care îl ocupi la un moment dat sau, eu ştiu, pe banca acuzării, ca să folosim un termen mai vechi vizavi de profesia de procuror.
Aş vrea să închei, pentru că astăzi suntem gazde împreună, cu toţii, suntem cei care am sprijinit echipa şi colectivul, condus cu mână forte de fondator, să organizăm această întâlnire, aş vrea să transmit în primul rând mulţumiri acestei echipe, celor care, zilnic, săptămânal, muncesc să adune materialele, să le corecteze, să exprime şi alte puncte de vedere, uneori să aibă puterea să spună NU unui material sau unor materiale care nu cuprind toate aspectele unei problematici sau care nu au conţinutul aşteptat de către lumea juridică.
Mulţumesc din toată inima acestei echipe! Mulţumesc din toată inima şi celor care aici, la noi, la Uniunea Juiştilor, zi de zi, din funcţii administrative mai mult sau mai puţin importante, sprijină continuitatea acestei activităţi! Felicit din toată inima echipa noastră de aici, de la Universul Juridic, şi echipa care iniţiază revista, echipa care coordonează şi conduce Revista „Dreptul”! Mulţumirile noastre cred că nu sunt suficiente pentru a acoperi efortul uriaş pe care aceştia îl fac în momentul în care, număr de număr, lună de lună, din ce în ce mai dificil şi în condiţii uneori grafice speciale, în condiţii economice precare, reuşesc să facă să vadă lumina tiparului Revista „Dreptul”. Nu sunt lipsit de modestie şi ştiţi foarte bine că nu mă caracterizează aceasta. Sunt extrem de mândru că edităm de 150 de ani această revistă, extrem de mândru că are calitatea, şi o spun cei mai mulţi dintre jurişti, celei mai bune reviste de drept şi, dacă aceşti 150 de ani au trecut, dacă noi avem bucuria şi răspunderea să fim contemporani cu împlinirea acestei vârste, vrem să transmitem mai departe calitatea revistei, calitatea materialelor publicate, buna-credinţă în publicarea acestora şi bucuria celor care îşi găsesc a soluţiona problemele, de cele mai multe ori de drept foarte complexe, şi în paginile acestei reviste.
