Discursul domnului prof. univ. dr. Ioan Chelaru cu ocazia Conferinței Naționale de Dreptul Muncii „Ion Traian Ștefănescu”

Păstrez în amintire câteva din frazele memorabile rostite de regretatul Profesor univ. Ion Traian Ștefănescu la ultima dumnealui apariție publică ocazionată de Gala Premiilor Uniunii Juriștilor din România din 19 decembrie 2019, pe care, în calitate de organizatori, Uniunea Juriștilor din România a găzduit-o.

Era la o vârstă înaintată, era, se pare, măcinat de ceva maladii, dar spiritul îi rămăsese proaspăt, cercetător, în actualitate, nu doar cu știința dreptului muncii. Parcă acum îl aud… „Trebuie să ne obișnuim cu o idee… este posibil ca, dintr-un alt contract decât cel individual de muncă, să se nască un raport juridic de muncă…” sau „În Uniunea Europeană există… sub cerințele economice.. a noii piețe a muncii, există noi aranjamente contractuale care comportă ideea de flexibilizare a reglementărilor în materie de muncă… dar s-au schimbat anumite axiome din trecut… au fost sfărâmate…”, în sfârșit „este evident că a fost părăsit conceptul de salariat… în documentele Uniunii Europene se vorbește de lucrători… A fost înlocuit conceptul de subordonat în raporturile de muncă cu cel de coordonator, care este definit cam așa… cel care știe ce trebuie să facă îl îndrumă pe cel care nu știe ce trebuie să facă, dar trebuie să muncească…” și, desigur, multe altele.

Un volum omagial pentru Profesorul Ion Traian Ștefănescu, grea și complexă încercare din partea inițiatorilor. Deși relativ temerară și extrem de dificilă, fiind foarte greu să cuprinzi în paginile unei cărți, indiferent cât de voluminoasă ar fi, o viață de om așa cum a fost. Și mai dificil este să pretinzi ca această curajoasă lucrare să poată avea pretenția unui caracter exhaustiv.

Și atunci, în fața colii albe de hârtie, te întrebi, deseori descurajant, de fapt, e o încercare sortită eșecului din capul locului sau cu eforturi înzecite ne-o puteam asuma?

Despre Ion Traian Ștefănescu ca profesor, mentor, demnitar, membru titular al Academiei de Științe Juridice din România, mărturisesc că l-am cunoscut destul de puțin și doar în împrejurări oficiale, și acelea destul de rare, totuși îndrăznesc să scriu câteva cuvinte.

Am avut onoarea să fiu, așa cum am arătat, prezent în calitate de moderator la susținerea publică a ultimei conferințe științifice a domnului Profesor.

Acum, revenind, pot spune că a fost o personalitate marcantă prin anvergură, elocință, consecvență și dăruire profesională. A fost ca o „stea” care ne-a luminat în acel interval de timp cât a trăit, care ne-a surprins în chip plăcut cu o viziune cuprinzătoare asupra științei dreptului, în care noutatea și modernitatea își aveau locul bine definit.

Este momentul și locul să menționez că, dacă arunci o privire serioasă peste întreaga carieră a Profesorului Ion Traian Ștefănescu, constați, fără efort prea mare, că acesta a îndeplinit, pe parcursul multor ani, înalte funcții de demnitate publică și a avut marele avantaj de a cunoaște viața juridică trecută, dar și cea actuală, nu doar din perspectiva unui pasionat cercetător al dreptului, cu aplecare specială spre Dreptul Muncii, ci și din aceea a demnitarului responsabil, preocupat mereu de interpretarea și aplicarea riguroasă a legii bazate pe cunoașterea temeinică și aprofundată a principiilor și constantelor științei dreptului, cât și a unei analize critice deosebit de pertinente a jurisprudenței și doctrinei aferente.

Profesor de renume – în principal în domeniul Dreptului Muncii – personificare a demnității și echilibrului, om de acțiune, spirit fin, rafinat și elegant, și-a inițiat miile de studenți, generație după generație, în tainele studiului aprofundat nu doar teoretic, ci și în aplicațiile practice, și, pe cei mai valoroși și talentați, în cele ale miracolului cercetării științifice.

Întotdeauna legat de reglementarea relațiilor sociale specifice dreptului muncii, a limpezit și definit corect și cuprinzător conceptele, utilizate de prea multe ori de lumea juridică în mod greșit, subliniind, cu tușe groase, corelările necesare și convergențele obligatorii, între noțiuni, concepte, norme și, desigur, principii fundamentale.

Așa, trecând cu demnitate și onest peste malversațiunile specifice schimbărilor de regim politic, prestigiul deja existent, dobândit merituos în lumea academică și nu numai, s-a amplificat, s-a întărit, a fost recunoscut aproape unanim, formând o adevărată „școală”, de unde, în special de la catedra universitară, dar și în conferințe, în întâlniri științifice, a explicat mereu semnificația reală, trăită pe viu, a ideii de dreptate și adevăr, înțelegerea și necesitatea obligațiilor din existența umană și rostul și rolul dreptului, a deschiderii către coerența și universalitatea acestuia.

Acum, când, de la trecerea marelui Profesor și Jurist în lumea neființei, s-a scurs ceva timp, pot afirma, cu răspunderea ce o port și în calitate de Președinte al Academiei de Științe Juridice, că primirea dumnealui în rândul membrilor titulari a constituit un bine-venit și binemeritat gest de recunoaștere a unei strălucite și complexe cariere, slujită cu devotament la cei mai performanți parametri. Această carieră are atât o componentă în zona decizională a administrației de stat, unde a ocupat importante funcții de demnitate publică, cât și o componentă, chiar mai importantă, constând în aplecarea profundă spre educație, pedagogie, formare în învățământul superior juridic și cercetare în domeniul științei dreptului.

Cred că, în această lume plină de contradicții și neîmpliniri, în această lume frământată și neliniștită, parcă alergând mereu în căutarea adevărului rațiunii de a fi, Ion Traian Ștefănescu a știut să-și călăuzească studenții, colaboratorii și colegii printre sinuozitățile dreptului, dar și ale vieții, îndreptându-i, de cele mai multe ori cu reușite, spre statornica lor așezare, spre binele și împlinirea fiecăruia în parte. La catedră, an după an, moment de moment, a explicat și transpus în conștiința tinerilor studenți credința atât de bine și corect sintetizată de jurisconsultul roman Celsus: „Jus est ars boni et aequi”.

De aceea, mărturisesc că mă simt astăzi extrem de onorat, dar și responsabil, în același timp, cu aceste mult prea puține și sărace cuvinte pe care îmi permit să le scriu.

Pentru cei care au studiat sau studiază încă Dreptul sau practică profesiile juridice, când spui Ion Traian Ștefănescu, vorbești despre un simbol al dreptului, în general, și al științei Dreptului Muncii, în special. Iar noi, Academia de Științe Juridice, am apreciat că este de datoria noastră, atunci la primire, ca și acum, în semn tardiv, dar sincer de rămas-bun, să spunem lucrurilor pe nume. Constatând, în timp, multiplele valențe ale personalității sale, precum și realizările didactice, științifice și chiar sociale, să le scoatem în evidență pentru ca, prezentându-le, succint sau în detaliu, Profesorul Ion Traian Ștefănescu să fie așezat în societatea românească în rândul prestigioaselor personalități care s-au afirmat în ultimele decenii, și asta în ciuda momentului complex și dificil prin care trecem cu toții. Unii ar spune că este un moment chiar crucial, situându-ne la răscrucea unui drum în evoluția noastră istorică… iar Profesorul ne va lipsi mereu…