Discursul domnului Traian Briciu cu ocazia Sărbătoririi Zilei Avocatului la Baroul Constanța și a decernării premiului „Avocat Ion C. Theodorescu-Valahu”

Eu vă mulțumesc, în primul rând pentru invitația pe care mi-ați făcut-o, pentru primirea de care am avut parte și faptul că venirea mea aici este după o altă întâlnire cu o parte dintre dumneavoastră – în calitate de formator al Institutului am avut, proaspăt, o conferință chiar la Constanța, la sfârșitul săptămânii trecute.

Am avut un cuvânt de adresat avocaților din România și l-am publicat în cursul acestei dimineți. Reiau, într-o anumită măsură, tematica acelui cuvânt, care era, pe de o parte, un cuvânt de speranță, dar, pe de altă parte, și unul de atenționare. N-aș zice neapărat că era un cuvânt de teamă, ci de atenționare. Voiam să spun că atenționarea pe care o fac vine din faptul că, în perioada următoare, societatea în ansamblu urmează să se schimbe, or, cum noi suntem legați indisolubil de societate, și noi ne vom schimba. Ați observat, probabil, și în luările mele de poziție, această temă nouă, și anume că este foarte greu astăzi să ne mai erijăm în creatori de legi și de reglementări, întrucât multe dintre soluții sunt deja stabilite prin ceea ce numim directivele europene. Or, directivele europene cuprind un pachet nou privind serviciile, în legătură cu care am explicat deja că va trebui să ne adaptăm și să vedem cât putem să salvăm din ceea ce considerăm noi elementele de tradiție ale avocaturii. Tocmai de aceea, având în vedere că perioada următoare – și mă refer la următorii ani – va fi una de așezare în ceea ce privește noțiunea de domeniu profesional, așezare care poate să fie pozitivă, neutră sau negativă în ceea ce ne privește, iar deciziile nu sunt întotdeauna la noi, va trebui, clar, să fim din ce în ce mai conectați cu ceea ce numim organele profesiei; fie la nivel local, fie la nivel central sau și unele, și celelalte. Pentru că, din păcate, dacă până acum într-adevăr avocatul putea să spună nu mă interesează ce se întâmplă la barou, nu mă interesează ce se întâmplă la uniune, până la urmă, dacă-mi fac treaba în biroul meu, îmi este bine, această paradigmă s-ar putea să nu mai fie suficientă. Pentru că da, s-ar putea să-ți faci foarte bine treaba la birou, dar să se schimbe premisele legislative, reglementarea. Ceea ce în primă fază probabil că nu te va afecta, poate în ziua sau săptămâna următoare, dar într-o perioadă de câțiva ani cu siguranță te va afecta.

Sunt teme foarte importante, precum cea de definire a domeniului profesional, cea legată de măsurile sau de profesiile interdisciplinare, de zone de consultanță care devin accesibile inclusiv ne-juriștilor – toate chestiunile astea nu pot fi rezolvate din birou; ci trebuie rezolvate prin instituții, adică barou și uniune. Or, din punctul acesta de vedere, coeziunea corpului profesional trebuie să fie una din ce în ce mai mare, într-o perioadă în care este drept că e foarte atractivă ideea de a-ți vedea de treabă și de a te desprinde de ceea ce se numește în general instituție.

Din fericire, văd că dumneavoastră dați mai de curând exemplu de unitate, de venire către barou, repet, într-o perioadă în care fiecare pare mai curând să se retragă către biroul lui. Și vă încurajez să faceți acest lucru. De asemenea, vă încurajez să promovați cât mai mult generația tânără – chiar decanul dumneavoastră e un exemplu în acest sens –, pentru că o parte din provocările ce vor veni sunt mai bine înțelese de către cei din generația tânără. Aceasta este, pentru că vin peste noi provocări dintr-o zonă de evoluție a societății, or, cei care vin din urmă, evident, înțeleg sensul acestei evoluții și pot să adapteze.

Dar ultimul lucru pe care voiam să-l spun: În ciuda faptului că am spus, în ultimele mele luări de poziție, faptul că aș vrea ca generația tânără să vină mai mult către partea decizională a baroului și, ulterior, a uniunii, nu trebuie să uităm un aspect: Noul nu se poate construi fără să cunoaștem istoria, tradițiile și fundamentele profesiei. Pentru că, a încerca să construiești un drum al evoluției fără să știi de unde vii nu înseamnă altceva, decât a merge legat la ochi. Or, noi trebuie să ne ferim să mergem legați la ochi și, dacă este ca tinerii într-adevăr să se impună, ei trebuie să se impună numai cunoscând cu adevărat linia evolutivă a profesiei, pentru că numai în acest fel noul va putea fi adaptat în folosul nostru. Tocmai de aceea vorbeam și în mesajul meu transmis dimineață tuturor avocaților că este incorect să vorbim de o schimbare a generațiilor în ceea ce privește conducerea profesiei de avocat și corect este să vorbim de o conlucrare a generațiilor, astfel încât cei care sunt tineri și care, evident, prin forța lor tind să preia partea decizională, să o facă în așa fel încât să se consulte permanent și să afle cum au evoluat lucrurile anterior. Adică să cunoască istoria, evenimentele importante în barou și la nivel central și să se raporteze tot timpul la anumite constante, care reprezintă principiile fundamentale ale profesiei de avocat și să încerce să le perpetueze chiar și în situația în care, să zicem, premisele legislative ar impune unele schimbări. Adică să conserve elementele fundamentale, de forță, care au făcut ca profesia de avocat să fie, să zicem, chiar și astăzi, în ciuda tuturor loviturilor pe care le-am primit, în niște parametri similari cu cei din momentul în care ea a fost creată și în care a avut o perioadă de maximă dezvoltare.

Prin urmare, având în vedere că, din ce văd astăzi, Constanța este mai mult un exemplu pozitiv în acest sens – și nu pot decât să vă laud și totodată să-l laud și pe dl decan, ca reprezentant al acestei tinere generații care, până la urmă, din tot ce am observat la domnia sa, este ancorat în tradițiile și principiile fundamentale ale profesiei de avocat –, vă doresc să aveți o întâlnire plăcută, un eveniment care să vă aducă inspirație în zilele următoare, pentru că, până la urmă, aceasta a fost și formula finală pe care am făcut-o, ceea ce-i trebuie unui avocat este energie și multă inspirație.