Discursul domnului Traian Briciu cu prilejul Zilei Justiției

9 iul. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 414

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Mulțumesc dlui președinte pentru invitația de a vorbi astăzi și, din punctul meu de vedere, n-o să reiau temerile – corect exprimate de dl președinte și pe care, de altfel, în alte împrejurări, le-am exprimat chiar eu. De exemplu, deunăzi, la o dezbatere lansată de Baroul București, am prezentat și eu îngrijorări legate de temele deja expuse. Dar n-o să revin. Este clar că viitorul este incert. Este clar că viitorul nu are cum să semene cu fundamentele clasice pe care noi, astăzi, le considerăm ca fiind adjudecate, o dată pentru totdeauna, lumii juridice. Este cert că unele modificări se vor produce. Dar nu aș vrea să mă refer la ele astăzi, pentru că, oricum, s-a referit dl președinte și a făcut-o într-un mod, să zicem… aproape apocaliptic.

Conferintele lunii noiembrie
”

👍Vezi și

Eu aș fi vrut să mă refer la trecut și la prezent. La trecut trebuie să mă refer, pentru că, totuși, astăzi este o sărbătoare. Or, dacă noi sărbătorim ceva, înseamnă că trebuie să ne raportăm la noi, lumea juriștilor, așa cum am fost până acum, pentru că sărbătorim situația noastră de până acum. Or, din punctul acesta de vedere, eu zic că, pentru juriști, lucrurile au mers, nu știu dacă așa cum se așteptau, dar cu siguranță că au mers mai bine decât au mers pentru multe alte categorii profesionale. Iar ăsta este un motiv de sărbătoare. Și o să dau câteva exemple optimiste. În principiu, învățământul juridic, cu toate problemele lui – de caracter neunitar ș.a.m.d., diferențe între unele facultăți și altele, nu evoc acum care, cum ș.a.m.d. –, totuși, este perceput – și aici e adevărat că pot fi acuzat oarecum de subiectivism. Dar, din ce am înțeles, e perceput ca, totuși, unul dintre cele performante la nivelul României. Când s-a pus problema, de către colegi, dacă un copil face facultatea în România, a zis: Dacă face în România, ar trebui să facă Medicină sau Drept. Ceea ce a fost o notă bună, mai ales că indicația era chiar mai mult spre drept. Și am dedus că învățământul nostru juridic este unul care poate nu este neapărat la nivelul celor pe care le considerăm cele mai performante, dar el se încadrează într-o zonă a admisibilității, în raportare cu aceste sisteme.

Trecând mai departe: practicienii. Cred că, într-adevăr, și judecătorii, și procurorii, și avocații, și notarii, și executorii, și consilierii juridici de la noi au performanțe superioare altor domenii din societatea românească. Nu e cazul acum să le enumerăm, dar dacă luăm unele domenii – economice, de exemplu, din industrie, economi, turism, sport –, strict vorbind, noi stăm, ca performanță, mai bine. În sensul că hotărârile judecătorești ce sunt promovate de sistemul nostru judecătoresc, nu știu dacă sunt, toate, la fel de bune sau mai puțin bune ca cele ale sistemului francez sau german, dar, citindu-le – și poți să le citești, că e clar –, ele stau alături. Adică poate una o fi mai bună, poate una e mai puțin inspirată, dar sunt compatibile. Ceea ce nu s-ar putea spune, de exemplu, în domeniul sportului. Nu suntem compatibili întotdeauna cu sportivii germani. Sau în domeniul producției de mașini. Pledoariile avocaților și concluziile scrise pe care le fac – sigur, poate nu ale tuturor; poate nu ale aceluiași avocat în varii momente – poate fi uneori mai inspirat, alteori mai puțin inspirat –, dar cert este că mulți dintre avocații noștri pot, oricând, sincer, să joace într-o ligă, profesional acceptabilă, cu cei francezi, cu cei germani, cu cei austrieci ș.a.m.d. Ceea ce nu se poate spune despre multe domenii, în care apropierea este imposibilă. Sunt în ligi complet diferite. Toate lucrurile astea nu fac decât să ne justifice sărbătoarea. Nu mai spun de ceilalți juriști; puteam să continuăm, aceleași lucruri se pot spune… La notari, aș zice, avem o superioritate față de multe acte pe care le-am văzut, venite din sisteme juridice consacrate. Executorii noștri, iar, fac o muncă de o complexitate care o depășește, de multe ori, pe cea a unor sisteme considerate de noi, astăzi, repere de performanță juridică. Poate de multe ori noi nu ne evaluăm suficient de bine – și aceasta e o problemă. Poate nu ne dăm seama cât de bine suntem în unele domenii și poate că ne uităm cu prea mare admirație în unele cazuri în care poate suntem la fel; și numai percepția e diferită. Sau ceea ce diferă e în afara domeniului juridic; în economic sau în capacitatea populației de a înțelege lucrurile respective sau ce se transmite în mass-media despre unii și despre alții; respectul pe care mass-media ni-l oferă. Dar per ansamblu, din punctul acesta de vedere, avem ce sărbători.

Acesta a fost trecutul, mai îndepărtat sau mai apropiat. Însă, într-adevăr, are dreptate dl președinte atunci când se referă că avem un moment de cumpănă. Pentru că într-adevăr, la ora actuală, această lume pe care eu o văd, pe bună dreptate, mai performantă decât media societății – și e o afirmație pe care mi-o asum oricând –, lumea juridică are, cred, un moment de cumpănă, pentru că pare și ea un pic virusată acum de elementul care domină, de fapt, întreaga societate, și anume confuzia termenilor și conceptelor. Valul acesta, într-adevăr, de inflație a informației aduce cu el și o ștergere sau relativizare a conceptelor și a clarității termenilor folosiți. Or, din punctul acesta de vedere, această lume care oarecum era rezervată și oarecum desprinsă de căderea socială – care a existat continuu – și își prezerva tocmai prin caracterul ei conservator o anumită superioritate, tinde să fie prinsă în această vâltoare, care nu o duce în sus, ci o trage în jos. Ancorarea în toată această lume poate să conducă lucrurile în jos. Aici este pericolul. Și observ la multe instituții din lumea juridică această tendință de a împrumuta fie modalități de exprimare, fie practici, fie din zona politică… N-aș spune neapărat că este rău ce se întâmplă în zona politică, dar este nespecific lumii juridice; ea are alte concepte, până la urmă, de a-și rezolva problemele. Fie de a-și rezolva problemele întotdeauna în mass-media; ceea ce, iar, nu este întotdeauna de bun augur.

Din punctul meu de vedere, cred că lumea juridică trebuie să se concentreze asupra ei, asupra elementelor care o particularizează, să-și găsească mecanismele de funcționare a instituțiilor, care de multe ori par blocate – și sunt azi instituții blocate, la care nu mă așteptam să se blocheze – în unele decizii, să le depășească, raportându-se la modul în care au depășit, în trecut, aceste chestiuni în interiorul lor. Pentru că, dacă este ceva ce a făcut ca lumea juridică într-adevăr să fie superioară, sunt exact particularitățile ei, și nu împrumutarea din afară. Din punctul acesta de vedere cred că trebuie să se concentreze. E foarte atractiv să acționezi așa cum se acționează în alte domenii, împrumutând, dar lucrul acesta, evident, te slăbește în mod fundamental. Aici este momentul de cumpănă al lumii juridice. În afară de viitorul pe care l-a prezentat deja dl președinte, destul de clar.

Din punctul acesta de vedere mă refer acum la avocați. Păi avocații, la ora actuală… ce se așteaptă, de fapt, de la lumea juridică? Sigur, se așteaptă ce așteaptă toată lumea – să fie o legislație coerentă, iar din punctul acesta de vedere, tocmai ca urmare a confuziilor de care spuneam, noi avem cam blocat procesul legislativ. Pentru că directiva privind prezumția de nevinovăție e blocată. De ce-i blocată? Pentru că problemele de acolo au fost confundate cu probleme de organizare judiciară. S-au amestecat, a intrat într-o dispută, s-au pus toate în aceeași oală și acum s-a blocat tot. Ajutorul public judiciar, componentă a statului de drept – iar avem o directivă pe ajutorul public judiciar, privind persoanele suspectate și acuzate în cazurile penale care, și ea, nu este transpusă încă, deși termenul de transpunere a fost depășit. Iar în ceea ce privește ajutorul public judiciar, raportat la recentul protocol încheiat de UNBR cu Ministerul Public și cu Ministerul Justiției, sunt o serie de probleme de aplicare a lui, pe care sper să le depășim în perioada următoare. De asemenea, iar e un element… iar sunt momente de gestionat, proaspăta lege privind spălarea banilor – care tocmai ce a fost trimisă la promulgare –, unde, iar, avem de-a face cu un dialog inter-instituțional, unde sperăm să nu se confunde iar chestiunea legată de protecția statului cu aspectele legate de încălcarea secretului profesional. O să vedem cum decurg și aceste lucruri.

Toate aceste chestiuni pot fi depășite numai prin funcționalitatea instituțiilor din lumea juridică. Or, pentru funcționalitatea instituțiilor din lumea juridică părerea mea este că tocmai ele, așa cum spuneam, trebuie să-și regăsească acea cadență care le-a făcut mai performante în perioada anterioară. Prin urmare, conchid spunând: Nu mi-e prea frică de viitor, în măsura în care lumea juridică își regăsește principiile – sigur, le adaptează mersului viitor, păstrând elementele de forță ale lumii juridice, principiile – și ajungând în acele puncte în care să-și facă instituțiile funcționale, depășind orice asperități legate de persoane, de momente de criză, de diferențe de păreri pe chestiuni concrete. Pentru că numai în felul acesta cred că vom putea avea un dialog și, până la urmă, un respect reciproc între profesiile noastre. Vă mulțumesc.

Discursul domnului Traian Briciu cu prilejul Zilei Justiției was last modified: iulie 9th, 2019 by Traian Cornel Briciu
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Traian Cornel Briciu

Traian Cornel Briciu

Este președintele UNBR, doctor în drept, specializarea drept procesual civil, profesor universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, avocat în cadrul SCA Florea Gheorghe şi Asociaţii, autor şi coautor al multor lucrări precum și articole ori studii publicate în reviste de specialitate.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter