Discursul domnului prof. univ. dr., av. Traian Briciu cu ocazia lansării Proiectului „Fii Avocat în Școala Ta!”

Să știți că un pic de emoție am, și nu v-ați aștepta de la un avocat, un avocat de bară, să aibă emoții. Realitatea este că am fost în acest liceu și am terminat acest liceu. Nu mi se datorează organizarea acestei festivități, la acest liceu este meritul doamnei Silvana Racoviceanu, din perspectiva mea, eu am aflat după ce locația s-a stabilit. Ca să vedeți de la început cum există niște reguli. Doamna Racoviceanu s-a ocupat de proiect, chiar dacă eu sunt Președintele Uniunii Avocaților, în interiorul în care se face proiectul. Când se stabilește că un om se ocupă de proiect, el se ocupă, președintele nu se implică, e iar un element de bune reguli… Dar trec peste acest aspect.

Da, așa am spus și vă spun că sunt un om practic. Dar, poate înainte, primele lecții, a fi un om practic de multe ori în societatea noastră este tradus și prin ideea că ești superficial. „E practic!” Nu. Când zici că ești un om practic nu înseamnă că trebuie să-l asociezi cu superficialitatea. Din contră. Un om practic, de multe ori, vede rezultatul final, nu cel imediat. Societatea romană a fost construită, poate cea mai strălucitoare dintre toate societățile. Fac o paranteză, eu sunt pasionat de istorie. Prima mea pasiune este istoria și am învățat-o chiar aici, în Liceul „Mihai Viteazul”.

Romanii au fost practici, cei mai practici. Și-au creat cea mai frumoasă și cea mai dezvoltată societate. Dar ei nu au fost superficiali. Ei au pus la baza societății legea. Acesta a fost primul lor deziderat, toți să cunoască și să respecte spiritul legii.

Am observat, după mulți ani de practică, și în avocatură, dar și în profesorat, pentru că sunt și profesor universitar al Universității din București, că societatea noastră are o problemă, care nu este de obicei cea care apare cel mai pregnant. Se vorbește despre multe probleme pe care le avem, dar ele sunt false probleme. Problemele noastre apar în general din faptul că cultura juridică, aș spune sintetic, se face prea târziu, discontinuu și din surse greșite. Adică, cultura noastră juridică, parte a culturii sociale, este făcută în general după 25 de ani, ocazional, atunci când ai o problemă juridică, când te izbești de o cultură juridică, adică discontinuu, și din surse greșite, adică ce găsești în momentul respectiv. Cauți pe internet, întrebi un prieten, te uiți la televizor. Nu știi cine spune la televizor, ce spune, și tragi o concluzie în legătură cu un eveniment juridic. Un eveniment juridic care ține fie de situația ta, fie de situația țării, fie de situația societății, per ansamblu… Tragi o concluzie. Acest lucru generează o necunoaștere a fenomenelor din societate, care, în principal, veți vedea, sunt juridice.

Asta înseamnă că degeaba noi, juriștii, avocați, judecători, procurori, cunoaștem Dreptul, dar noi ajungem să vorbim între noi. Societatea nu înțelege ce vorbim noi, nu ne înțelege nici pe noi, noi nu le știm așteptările, ei nu ne știu posibilitățile, de aici, o rupere între lumea juridică și societate, de te întrebi „Cum de a putut să-l aresteze pe loc pe cutare? N-a putut să-l aresteze pe loc prin prezumții de nevinovăție. De ce durează procesul atât de mult?” Pentru că trebuie citați toți și afli fel de fel de lucruri, pentru că și cel acuzat are dreptul la o serie de garanții procesuale pentru a nu se ajunge, ca în istorie, la abuzuri din partea statului. Ocazie cu care, dacă reușești să le cunoști pe toate acestea, ești mult mai concesiv și mult mai înțelegător față de reacțiile judecătorilor, procurorilor, avocaților, le știi rolul fiecăruia, nu mai ești zguduit de faptul că un avocat își permite să apere o persoană acuzată de ceva. Or, cum poate să-l apere pe infractorul ăla? Păi, sunt deja câteva greșeli fundamentale.

Acela, unu la mână, nu este infractor, pentru că n-a fost dovedit printr-o hotărâre definitivă, doi, până să ajungi să declari că cineva este infractor, trebuie să-l apere cineva, ceea ce înseamnă că avocatul apără un nevinovat, care, în viitor și pentru viitor, se va dovedi, dacă este cazul a fi infractor. Deci, nu este absolut nimic în neregulă, este rolul social, așa cum și pe tine, când cineva te acuză, chiar și în legătură cu fapte nesemnificative, trebuie să fie cineva să-ți circumstanțieze poziția, să explice celorlalți situația în care te-ai aflat, să găsească probele favorabile ție, nu numai cele defavorabile ție. Acesta este rolul social al fiecăruia. Or, societatea trebuie să înțeleagă toate lucrurile astea. Noi le înțelegem, clar. Dar degeaba le înțelegem. Aici este problema. Și, de aceea, am spus în acea întâlnire, noi o să avem o șansă de împăcare socială atunci nu când noi, avocații, procurorii și judecătorii, notarii, executorii judecătorești, o să spunem că știm Dreptul, ci când ceilalți o să înțeleagă rolurile noastre în societate și poziția legii, când ceilalți o să știe nu numai un text de lege luat discontinuu dintr-un anumit moment, ci când vor ști nu textele de lege, ci spiritul și sensul legilor, și nu la 40 de ani, când omul este deja format, ci încă în faza de formare. La facultate, credeți-mă, și în 1996, când am făcut eu Universitatea din București, în general, personalitățile sunt formate, oamenii nu se mai formează, se informează. Dar informațiile le adaugă în legătură cu unele concepții pe care deja și le-au format, de principiu, în liceu. Și în cazul nostru e cam la fel, am rămas fidel creației din faza de liceu, dar sigur, m-am informat mult mai mult. Dar, în esență, atunci s-a produs. Dacă nu intervii atunci, n-ai nicio șansă ca ulterior să ai o societate armonioasă sub aspect social. Tocmai de aceea am spus, și aici este o problemă, dacă noi vom fi în stare să implementăm acest proiect, dacă vom avea pricepere și capacitatea de a vă menține interesul și dacă lucrul acesta va continua măcar 10 ani, avem o șansă ca, în 20-30 de ani, societatea noastră să arate altfel.

Și acum revin la problema practică. Practic, nu este să faci un lucru cu efect de pe azi pe mâine, pentru că vei pierde poimâine. Practic, este să începi azi, să lucrezi 10 ani și rezultatele se leagă eventual la bătrânețe sau să le culeagă alții, cei dragi ție, mai târziu. Probabil că acesta este, de fapt, cel mai practic lucru, și, dacă ne uităm în istorie, aceste lucruri, într-adevăr, au dăinuit. Sper, nu știu dacă v-a fi așa. Dar sper ca ceea ce începem noi astăzi să se transforme într-un astfel de exemplu. Dacă vom reuși într-adevăr, înseamnă că este unul dintre lucrurile demne la care am ajutat, să zicem, în viață, pentru că nu eu sunt cel care l-a implementat. Dacă nu voi reuși, sau nu vom reuși, cel puțin pot să spun că am încercat lucrul acesta. Și, în final, țin să mulțumesc avocaților. Sigur, eu m-am ocupat instituțional de demararea proiectului, dar munca trebuie s-o facă un număr de avocați care își vor răpi din timpul lor, vor veni cu pasiune să facă acest lucru, și consolarea, care este cel mai greu lucru, îi revine doamnei Racoviceanu.

O să trebuiască să autolimitez cuvântul, nu înainte de a vă transmite un aspect foarte important pe care l-am spus și studenților mei. Dacă, și în alegerile viitoare, și aici vorbim de pasiune, pasiunea este foarte importantă, marea problemă, cum spunea și domnul ministru, din punctul meu de vedere, care mi se pare că există în societatea noastră este că foarte mulți oameni nu se îndreaptă către domeniile de care sunt cu adevărat pasionați, din diverse motive. Ceea ce înseamnă că fac adesea activitățile lor curente, profesionale, fără dragostea de a face acel lucru. Secretul este că, dacă-ți place ceva cu adevărat și ai pasiune pentru ceva, cât ar fi de nesemnificativ acel lucru într-o societate, dacă performezi în el, te vei realiza. Asta au dovedit toți. Trebuie numai să îți urmezi pasiunea, și acesta este un sfat, pentru că toți știu că sunteți, în general mulți dintre voi, la perioada marilor alegeri spre ce anume vă îndreptați. N-o să vă spun dacă eu mi-am urmat pasiunea sau nu, rămâne o chestiune de discutat între prieteni, și poate este foarte interesantă, dar pe voi vă îndrum să vă urmați pasiunile în alegeri. Și cunoașterea, până la urmă, a spiritului legii este o bună cale pentru descoperirea legilor noastre viitoare.

Mulțumesc mult că m-ați ascultat și sper, mai mult decât oricât, ca acest proiect să-și dea rezultatele, neavând credința că acest lucru ni se va dezvălui nouă peste un an, peste doi, și, de fapt, marele rezultat este să continue o bună perioadă de timp, să vedem ce se întâmplă.

Mulțumesc mult!