Mass-media azi – o imagine proprie (IV). Legal Point

24 oct. 2015
Vizualizari: 2093

👍Vezi și: Mass-media azi – o imagine proprie (I)

👍Citește și: Mass-media azi – o imagine proprie (II). Revista DoR

👍Citește și: Mass-media azi – o imagine proprie (III). Clujust.ro

Nicolae Cirstea

Nicolae Cîrstea: Cornel, îți mulțumesc că ai avut disponibilitatea să împărtășești cu cititorii universuljuridic.ro câteva lucruri despre activitatea ta profesională, despre tine ca persoană, despre echipa cu care lucrezi și despre proiectele tale profesionale și nu numai. Înainte de a începe să discutăm în amănunt, aș vrea să te rog să ne spui câteva lucruri despre tine, despre CV-ul tău și evoluția ta profesională de până acum.

 

Cornel Dărvășan: Cred că este important să spun că vin de pe meleagurile Aradului. Am avut la bază liceul sanitar, am reușit să cunosc sistemul medical pentru doi ani și jumătate, am lucrat și în sala de operații, la chirurgie. Am văzut atunci primele caracteristici ale „sistemului”, în speță, sistemul medical. După aceea, am urmat o cale spre care am simțit o chemare – în direcția teologică –, iar, în urmă cu doi ani, viața mea a căpătat o nouă turnură și m-am apropiat mai mult de domeniul juridic.

Cornel Dărvășan

Am reușit să termin programul de doctorat cu o teză la intersecția unor discipline – filozofie, teologie, folclor și lingvistică –, cu titlul „Păcatul și pocăința în cultura românească”. M-a ajutat să văd sufletul românesc dincolo de elementele folclorice și am înțeles foarte multe și din lumea juridică în timp ce studiam această problemă. Și am să-ți spun de ce: suntem într-o societate foarte interesantă, care are două proverbe ciudate: unul este „Fă-te frate cu Dracul până treci puntea” – și atunci mi-am dat seama cât de greu este de eradicat corupția din România, pentru că noi, în sufletul nostru, avem impresia că, dacă avem un pic de deșteptăciune (ca în Dănilă Prepeleac), reușim să rămânem și cu banii, și să dăm la o parte și pe Dracul. Al doilea proverb, care este destul de apropiat, este „Dracul nu este așa negru cum pare”. În limba română există câteva denumiri pentru Satana, printre care Aghiuță, care vine de la aghia/aghios, care înseamnă sfânt, printre care Spiriduș, care vine de la spiritus (în latină) și care înseamnă Duhul Sfânt; adică nu este așa de grav să fii corupt, nu e așa de grav să faci compromisuri, și lucrul acesta, vrând-nevrând, se transmite în societate, până în lumea juridică. Și am început să deslușesc puțin lucrurile.

Nicolae Cîrstea: Mulțumesc, Cornel. Deja aproape tot ceea ce mi-ai spus sunt noutăți pentru mine, care credeam că începusem să te cunosc cât de cât, dar îmi oferi prilejul de a descoperi lucruri noi. Din răspunsul tău la prima întrebare, ai făcut o paralelă și ai ajuns și în zona juridică. Cum s-a întâmplat transferul acesta – nu știu dacă este neapărat un transfer –, apropierea, să zic mai degrabă, de lumea juridică și ce ai constatat în acești doi ani în care ai lucrat în interiorul mediului juridic?

Cornel Dărvășan: În ultimii 12 ani, să spunem, am realizat foarte multe emisiuni de televiziune, pe un post de nișă, la care am avut libertatea să invit și oameni ai lumii juridice. Printre invitații mei a fost domnul președinte al Comisiei Juridice a Camerei Deputaților – conf. univ. dr. Bogdan Ciucă –, cu care m-am împrietenit. În contextul acesta, fiind de formație teolog, mă mai întreba câte una, câte alta, am mai dat câteva idei în legătură cu promovarea anumitor legi – una dintre ele am văzut că acum se împlinește –, mă refer în general la respectul față de viață. Imediat ce am schimbat direcția teologică, din cauza unor probleme personale, am fost interesat de a intra într-o colaborare mai strânsă cu domnul profesor Ciucă și cu lumea juridică, și lucrul acesta s-a întâmplat pur și simplu brusc, ca o schimbare de macaz, într-o zi în care m-am dus la domnia sa și l-am rugat: „Știți că noi colaboram pe anumite teme; dacă mai aveți nevoie…” și așa mai departe. Și i-a venit o idee și a zis: „Vino la mine și pornim un proiect”. Și acesta a fost debutul proiectului revistei Legal Point. În anul 2013, ne-am adunat o grupă de oameni, pe care nu i-am cunoscut până atunci, și ne-a spus: „Trebuie să faceți această revistă, care să iasă așa, așa, așa; ce părere aveți voi?”, am transmis și noi direcțiile pe care le-am considerat – titlul, brandul și așa mai departe. Cam acesta a fost debutul meu în lumea juridică, deși nu sunt de profesie jurist, dar experiența anterioară m-a ajutat mult. Văzând anumite aspecte ale lumii juridice, unele m-au încântat, altele m-au întristat, dar am început să disting; în doi ani de zile am început să observ oameni dedicați trup și suflet profesiei lor. Oameni care nu fac de râs această lume, lumea juridică, care este o lume amplă, extrem de amplă. Am avut ocazia, prin revista Legal Point, să „îmi întind antenele” și în legătură cu alte profesii liberale. Am vorbit cu medici, cu artiști, dar mai ales cu oameni care țin de profesiile juridice (cu mediatori, cu practicieni în insolvență, cu executori judecătorești, cu tot felul de ramuri ale lumii juridice), dar nu numai. Asta este frumusețea, cred eu, a proiectului nostru.

Nicolae Cîrstea: Chiar voiam să punctez această chestiune, faptul că percepția mea asupra revistei Legal Point a fost una a unei reviste echilibrate, o revistă care însă depășește zona juridică, care arată că, deși accentul se pune pe chestiuni și oameni din domeniul juridic, nu exclude, ci chiar evidențiază personalitățile lumii culturale, ale lumii academice românești, astfel încât am constatat de la primul număr pe care l-am văzut acest echilibru extrem de important care lipsește de foarte multe ori, atât în viețile noastre profesionale, cât și personale. Practic, ai reușit cu echipa ta, de care, dacă ai disponibilitatea, putem povesti mai târziu, să realizezi o revistă și să legi cumva lumea juridică de celelalte „lumii”, pentru că uneori noi, ca juriști, credem că suntem centrul Universului (juriștii sunt și foarte orgolioși – nu știu dacă și tu i-ai perceput ca atare), dar echilibrul pe care ați reușit, tu și echipa ta, să-l realizați în paginile acestei reviste mi se pare un câștig nemaipomenit, un câștig care sperăm că nu se va opri aici, ci îl veți consolida și în continuare.

Cornel Dărvășan: Mulțumesc foarte mult pentru cuvintele de apreciere. Chiar ne-am dorit să fim echilibrați și echidistanți. În ce sens? În primul rând, fiecare dintre personalitățile juridice sau personalitățile academice pot să aibă anumite simpatii politice. Noi nu am mers pe linia aceasta a simpatiilor politice și nu am susținut din umbră nicio direcție care să fie partizană unei platforme-program a unui anumit partid sau ceva de genul acesta. Noi am mers pe profesionalism, am mers pe ideea că nu poți să ajungi undeva într-o funcție în stat sau într-un departament dacă nu ai muncit pe brânci; vrem să subliniem lucrul acesta, că nu pe politic se ajunge undeva, ci atunci când ești consecvent propriilor valori și când ești un bun profesionist. Lucrul acesta am vrut să îl scoatem în evidență. Mă bucur dacă dumneavoastră spuneți că am reușit. Din punct de vedere al echilibrului, de asemenea, am încercat să scoatem binele, frumosul și adevărul în ceea ce privește fiecare personalitate pe care am intervievat-o, adică nu ne-am ocupat de laturi întunecoase, de scandaluri de presă. Poate că am așternut la un moment dat o întrebare adiacentă: „Și cum ați trecut peste toate cele care au fost spuse despre dumneavoastră?”, și lucrul acesta poate să constituie o încurajare pentru mulți oameni care trec printr-o vale la un moment dat. Așadar, am încercat să fim echidistanți, apolitici și să scoatem în evidență faptul că în România există încă modele, există valori care trebuie promovate. Și ne place să credem că asta am făcut până acum și o vom face și în continuare. Ne încăpățânăm să credem că există oameni interesați de plusvaloare, de lucruri morale, de o justiție corectă, de o viață fără compromis și sperăm ca și revista noastră să aducă o lumină în viața multor lideri care au fost puși în anumite locuri.

Nicolae Cîrstea: Mulțumesc, Cornel. Pentru că în întrebarea anterioară vorbeam despre echipă și tu ai folosit pluralul în răspunsul tău, aș vrea să ne spui câteva lucruri și despre oamenii cu care ai reușit să realizezi acest proiect, să pui în aplicare lucrurile pe care le-ați gândit la un moment dat.

Cornel Dărvășan: Fără îndoială că am avut un mare plus pentru că echipa noastră a lucrat în colaborare cu Comisia juridică a Camerei Deputaților, o colaborare pe care vrem să o păstrăm și de care suntem bucuroși, însă aș vrea să remarc câteva persoane importante în echipa noastră, fără de care această revistă nu ar fi putut apărea. Pentru că este frumos să dăm prioritate domnișoarelor, fotografa noastră, Bianca Ionescu, este o tânără care a crescut în Italia și care a făcut școala de fotografie în Italia, este studentă la jurnalism și pozează pentru Legal Point și face mici reportaje. Este un fotograf profesionist, ne-am bucurat de colaborarea cu ea. Practic, un om foarte important în redacția noastră este dl Claudiu Pamuc, care este directorul editorial. El nu doar pune pozele și textul în ordine, el este un om de creație, care face majoritatea chapeau-urilor de la interviuri. Este un jurnalist cu experiență, cu pregătire și este foarte greu astăzi să găsești oameni de creație. În momentul în care faci un interviu și stabilești câțiva pași, este ok, este uneori greu să te apropii de persoana pe care o intervievezi, este greu să îi obții numărul de telefon, este greu să ajungi la un consens, la o întâlnire. Dar după aceea începe greul. Apoi trebuie stilizată toată povestea, apoi trebuie să surprinzi, din pozele pe care le ai, o poveste care s-a întâmplat acolo cu ocazia interviului și dl Claudiu Pamuc face aceste lucruri într-un mod remarcabil. Cred că este un om-cheie al revistei noastre. Dincolo de acest lucru, vreau să spun că am colaborat și cu artiști, respectiv, în primul număr, am avut un artist cunoscut în mod special peste hotare, este vorba de dl Florian Crihană, care ne-a prezentat unele desene de-ale domniei sale și pe care le-am publicat în paginile revistei. Apoi, în următoarele numere, am avut un artist din Austria, tot plecat din România, dl Ovidiu Iovanel, care ne-a făcut niște portrete ale celor pe care i-am intervievat; într-unul dintre numere ne-a dat și unele dintre tablourile domniei sale. Bineînțeles că suntem în căutare de oameni care doresc să contribuie la frumusețea și prestanța revistei noastre. Cam asta am vrut să vă spun despre echipa noastră. Este o echipă care lucrează din greu, și ceea ce se vede că apare pe print este rodul unei munci foarte grele. Colega noastră Andreea Sârbu, de la revistă, a avut, de asemenea, meritul să ducă greul transcrierii unor interviuri într-o formă bună. De asemenea, ne-am slujit de un corector foarte bun, care se numește Ana-Carmen Dragomir. La un corector este foarte important să fie și prompt. Iar noi ne dorim această promptitudine, și Ana ne-a oferit-o. Pot să vă spun multe lucruri despre echipă, esențial este că nu există conflicte în echipa noastră, ceea ce cred că își dorește orice manager bun – să aibă o echipă competitivă care să-și priceapă fiecare traiectoria pe care merge și să nu existe orgolii ieftine pe care le vezi la orice pas și să muncim în aceeași direcție.

Nicolae Cîrstea: Am apreciat întotdeauna oamenii care pun în valoare abilitățile echipei lor, ale oamenilor cu care lucrează, pentru un lucru simplu: pentru că oamenii aceștia știu care este valoarea lor și nu vorbesc despre ei pentru că sunt conștienți de ce pot să facă, de capacitatea lor, ci pun mereu în lumină pe cei cu care lucrează și care fac posibilă concretizarea unui proiect. Trecând mai departe, aș vrea să te rog să ne faci o retrospectivă a personalităților de prezența cărora te-ai bucurat și să nominalizezi cele mai reprezentative nume care te-au onorat cu acceptarea unei întâlniri și a realizării unui interviu.

Cornel Dărvășan: Este foarte dificil să stabilești o ierarhie, așa cum ați spus, pentru că am avut mari surprize. Am întâlnit oameni de o deosebită factură culturală și emoțională care nu sunt încă foarte remarcați, dar care vor fi, după părerea mea, în scurt timp, în lumea juridică și nu numai. În același timp, am întâlnit oameni care au ajuns acolo, într-o funcție, datorită competențelor lor categorice. Nu poți să spui că un academician ar putea să ajungă în Academia Română pe politic sau pe pile sau chestiuni de genul acesta. Am avut privilegiul să promovăm oameni valoroși între paginile revistei noastre. Dacă aș începe lista personalităților, mi-ar fi frică să nu uit pe cineva, dar vă spun câteva personalități. Am avut, în primul rând, privilegiul să intervievez câțiva academicieni; aș aminti pe Academicianul Dan Berindei, un interviu foarte frumos cu domnia sa, mi-a spus niște lucruri extraordinare despre România, despre istorie, despre direcția în care se îndreaptă România; Academicianul Dinu Giurescu, de asemenea, cu o prestanță deosebită, având totuși un regret că nu a putut face mai mult când a fost în Camera Deputaților, pentru că lucrurile sunt foarte sensibile, dar cu o viață de studiu și de cercetare extrem de vastă, moștenindu-l pe tatăl domniei sale, istoricul Constantin Giurescu. Academicianul Leon Dănăilă este de curând în topul preferințelor noastre, pentru că încă nu a apărut interviul cu domnia sa, dar va apărea, probabil, în viitorul număr al revistei Legal Point. Așa cum îl descria cineva, un fel de înger printre noi, un om de o simplitate și de o modestie care îți izbesc obrazul…

Nicolae Cîrstea: Aproape ascetică…

Cornel Dărvășan: Aproape ascetică atunci când îl vezi, pentru care statul român nu a făcut nimic – subliniez lucrul acesta –, deși omul acesta a reușit să aducă în România operațiile pe creier sub microscop și a reușit să micșoreze mortalitatea operațiilor pe creier de la 60% la 4%. Adică, pentru România, Academicianul Leon Dănăilă, inclus printre cele 500 de genii în viață ale Europei, a reușit să aducă, repet, mortalitatea de la 60% la 4% pentru operațiile pe creier. Și un astfel de om este printre noi, adică… Membrii corespondenți ai Academiei, dl Mircea Duțu, dl Academician Răzvan Teodorescu, nu în ultimul rând, personalități ale lumii dreptului – dl președinte Bogdan Ciucă, dl director al publicațiilor Dreptul, Ovidiu Predescu – sunt oameni de o factură extraordinară, emoțională și spirituală, pe care am avut privilegiul să îi cunoaștem. De asemenea, președinții unor instituții prestigioase juridice, cum este maestrul Gheorghe Florea, președintele UNBR, dl Arin Octav Stănescu, președintele UNPIR, dl Cristian Jurchescu, președintele UNEJ, mediatori, avocați, dar, ici colea, presărate aceste interviuri și cu câte un alt interviu care ține de lecții de istorie. Spre exemplu, unul dintre interviurile pe care le consider printre cele mai reușite din toată istoria Legal Point este interviul care poartă titlul „Trenul care caută o gară în cer”, împreună cu dl președinte al Asociației Victimelor Holocaustului – dl Liviu Beris –, cu deportarea în Transnistria, cu niște momente de viață absolut dramatice, după care dl Beris, cu seninătate, vorbește despre bunătate, despre iertare. Este ceva extraordinar. Poate am uitat multe dintre personalitățile pe care le-am intervievat, dar să mă ierte dragii noștri pe care i-am intervievat că nu am reușit să îi amintesc… Dna Gabriela Baltag, președinta AMR. Și alții. Avem dorința de a performa pe această linie.
N-aș putea trece pe lângă președintele Curții Constituționale Augustin Zegrean, care a fost o gazdă absolut agreabilă și foarte încântat de revista noastră, domnul deputat Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, domnul Nasty Marian Vlădoiu, președintele Uniunii Camerelor de Comerț, un interviu deosebit a fost și cu doamna judecător Mădălina Elena Afrăsinie, o profesionistă și un interlocutor agreabil.
De asemenea, profesorul tuturor juriștilor din România, profesorul Tudorel Butoi. Cred că nu este vreun mare avocat sau vreun mare jurist care să nu-l fi avut pe dl profesor Butoi ca profesor, și revista noastră a fost, de asemenea, una care a promovat personalități tinere, avocați tineri, mediatori tineri, profesori; dl Decan al Universității din București, dl conf. univ. dr. Flavius A. Baias, am avut privilegiul să-l intervievăm și a spus niște lucruri extraordinare despre noile coduri, despre hiper-reglementare. Avem foarte multe personalități pe care am încercat să le punem în valoare și care cred că vor aduce un plus în lumea juridică și nu numai.

Nicolae Cîrstea: Cornel, practic prin tot ce ne-ai spus până acum ne-ai confirmat ceea ce constatam la începutul discuției noastre: acel echilibru între drept și celelalte profesii aflate dincolo de spațiului juridic, între oamenii din domeniul juridic și oamenii din zona culturală, academică ș.a.m.d. a României. Ne-ai putea spune câteva momente foarte interesante care te-au marcat din perioada în care ai realizat aceste interviuri sau din această perioadă de doi ani în care ai lucrat în zona juridică?

Cornel Dărvășan: Știți, atunci când vorbești la telefon pentru prima dată cu cineva, cu o personalitate, tentația inițială a celui pe care vrei să-l intervievezi este… „dom’le, dar cine sunteți dumneavoastră?”, mai ales că suntem noi pe piața juridică, nu suntem foarte cunoscuți încă, „dar cum?”, „dar cine a mai fost la voi?”, și, în momentul în care începi să vorbești, se destinde omul și zice: „bine, veniți la ora cutare”, și, după ce ne întâlnim și petrecem un timp împreună, ne despărțim prieteni. Nu s-a întâmplat niciodată să nu ne despărțim prieteni cu cei pe care i-am invitat să dea un interviu în revistă. A doua oară, lucrurile sunt mult mai simple, și îmi aduc aminte, spre exemplu, de dl Academician Giurescu, care suferise și un atac de cord, și o operație pe cord deschis, și, vă dați seama, pentru domnia sa, să primească o echipă, e destul de dificil, și problema sănătății, și nu te cunoaște, însă am trăit împreună cu dl Academician Giurescu probabil clipe unice, înălțătoare, când îi sclipeau ochii cum vorbea despre înaintașii noștri, despre cum erau ei, despre lumea politică românească, ce nu trebuie să mai accepte ca România să devină aproape un stat colonial sau așa mai departe, și, prin ideile acestea, consider că am avut niște revelații deosebite. Am fost de curând la dl Academician Irinel Popescu, care are un birou superb. În spatele domniei sale se află un tablou, o poză cu un părinte al chirurgilor din România, dr. Sedlacek. Din întâmplare, vă spusesem la început că am lucrat în sala de operație, șefa mea de la chirurgie de la Arad a fost eleva doctorului Sedlacek, al cărui elev a fost și dl Academician Irinel Popescu. Iată cât de mică e lumea în momentul în care ești un titan, care îți pregătești ucenicii ca să ajute țara aceasta. Prof. Sedlacek, Irinel Popescu, doctorița Edith Hornung de la Arad și alții care au fost trimiși în țară pentru a îmbunătăți sănătatea populației României, doctorul Gabriel Roman de la Orăștie, mulți, mulți medici care au ieșit de sub mâna profesorului Sedlacek, și abia atunci am avut această revelație. Domnule, uite ce important e să fii un lider care crești alți lideri. Asta e o mică istorie, să spun așa. Dar, în general, toate interviurile sunt foarte frumoase, oamenii sunt încântați după aceea, pentru că noi nu atingem laturi din acestea dubioase. Nu ne dorim. Știți, se spune că Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes, într-o zi a vrut să facă o farsă prietenilor lui din guvern și le-a trimis o telegramă tuturor șapte. Avea șapte prieteni. „Pleacă repede, totul este descoperit!” Și în mai puțin de 24 de ore toți au părăsit țara. Pentru că fiecare dintre noi ducem cu noi un bagaj, poate că nu atât de spectaculos în viață, dar noi nu ne legăm de acele aspecte. Noi ne legăm de lucrurile care fac dintr-un om un profesionist bun. De lucrurile care l-au ajutat pe acel om să devină ceea ce este. Și să transmită o singură idee generațiilor de după el. Prin muncă serioasă și perseverență se poate ajunge la performanță. Altfel, nu!

Nicolae Cîrstea: Însuflețirea cu care ne-ai povestit ne-au făcut părtași la aceste momente pe care tu le-ai trăit, iar mie personal mi-a întărit o convingere, aceea că realizarea unor interviuri într-o discuție directă, fără granițele pe care – nu știu – o comunicare pe e-mail sau de altă natură le presupune, este ceea ce trebuie făcut, și recunosc că este zona spre care mă îndrept și eu, pentru că altfel captezi emoția, altfel interacționezi cu persoana respectivă în momentul în care discuția este directă, este față în față și nu are limitările pe care comunicarea modernă le presupune. Aș vrea să te întreb acum – cum vezi evoluția proiectului Legal Point? Ce pași ai în vedere, ce îmbunătățiri, după o perioadă în care, iată, revista ajunge la maturitate, percepția ta asupra lumii juridice nu mai este cea de la început, bănuiesc că s-a îmbunătățit mult, interacțiunea în lumea juridică este mult mai mare decât atunci când ai început. Cum va evalua proiectul Legal Point?

Cornel Dărvășan: Proiectul Legal Point ne dorim să evolueze exponențial. Nu știu dacă vom reuși chiar exponențial, dar măcar aritmetic să evolueze. În ce sens? Ne dorim să fim consecvenți cu apariția, este prima dorință a oricărui vis care ține de o revistă, consecvența. Anumite lucruri s-au întârziat. Poate uneori din vina noastră, uneori nu din vina noastră. Știți, cunoașteți, pentru că lucrați într-o redacție și știți cât de greu este la un moment dat să-ți respecți termenele. Dar ne dorim din suflet să intrăm într-o normalitate în ceea ce privește apariția. Noi suntem trimestriali. O dată la 3 luni, lumea juridică din România trebuie să primească o astfel de revistă. Mai mult decât atât, ne dorim să intrăm în chioșcurile prestigioaselor edituri juridice și să mărim numărul de reviste, să mărim tirajul. De aceea încercăm să fim deschiși la colaborări, la oferte de cinci stele, să spunem așa, pe care ni le dorim ca suport în activitatea noastră. După cum ați observat, noi nu avem o activitate de management extrem de intensă, așa cum au alte reviste apărute pe piață, în care, după două pagini, repede o reclamă, la două pagini, iar o reclamă. Nu este intenția noastră ca reclama să conducă. Intenția noastră este ca spiritul cel bun, deschis, inovator și cult să primeze și, după aceasta, cred că vor veni rezultate. Noi ne încăpățânăm să credem că o calitate înaltă a unei reviste va atrage după sine și celelalte lucruri, dar să umbli după celelalte lucruri, fără să vizezi conținutul extrem de frumos și bun, cred că este o direcție greșită. De aceea, ne dorim să continuăm pe linia aceasta, a unui conținut puternic, a unui conținut foarte bun, și credem că toate celelalte lucruri se vor rezolva.

Nicolae Cîrstea: Cornel, până acum cred că, printre rânduri, ne-ai spus câte ceva despre tine sau poate această discuție directă m-a ajutat pe mine să înțeleg mai mult cine este omul Cornel Dărvășan. Ce ne poți spune despre tine ca om, ca ființă, dincolo de ce ne-ai spus până acum ?

Cornel Dărvășan: Sunt om obișnuit, care mă confrunt cu provocările vieții în România. Sunt un tată fericit a trei copii. Ador să am grijă de ei. Sunt pasionat de scris. Scriu și beletristică printre picături. Scriu și cărți teologice. Îmi place să am conferințe publice pe diferite subiecte, în mod special cu aplecare spre cele spirituale, și nu vă ascund faptul că îmi pare rău că nu am timp așa cum aș vrea pentru mișcare, pentru sport și, în mod special, pentru fotbal. Prefer să joc eu două ore decât să mă uit la un meci de fotbal, recunosc lucrul ăsta, dar sper că vor veni vremuri mai bune și pentru mine, când voi relua la capacitate maximă mișcarea. Cred că este unul dintre punctele importante ale ființei noastre, acela să ne mișcăm sănătos.

Nicolae Cîrstea: Care sunt valorile pe care le prețuiești?

Cornel Dărvășan: Sunt un îmbibat de filosofie creștină. Nu aș putea să trec nepăsător pe lângă personalitatea care mi-a modelat viața, respectiv Isus Hristos. Vedeți dumneavoastră, domnule președinte, nu poți trece nepăsător pe lângă Isus Hristos. Bețivii nu-și găsesc de cine să înjure decât de Hristos și Dumnezei. Ateii nu au ce să facă, trebuie să măsoare istoria până la Hristos și de la Hristos încoace. Iubesc valorile creștine. Bineînțeles, pe fundamentul iudeo-creștin. Îmi place să cred că Sfânta Scriptură este Cartea. Și cred că și dumneavoastră juriștii aveți un mare respect față de originea dreptului, care se găsește în mod special în Decalog, în cele 10 porunci. De aceea, încerc să trăiesc după cea mai bună lumină pe care o am și cred personal că fiecare perlă a cugetării, fiecare scânteie de inteligență vine de la Isus Hristos Lumina Lumii.

Nicolae Cîrstea: Cornel, îți mulțumesc pentru acest interviu, care, iată, la finalul lui, m-a convins definitiv că cele mai bune și profunde interviuri sunt acelea pe care le realizezi față în față. Cred că am captat un pic din omul care este Cornel Dărvășan, din pasiunile lui, din proiecția asupra vieții, pe lângă partea profesională, să zic, care a fost motivația principală a acestei discuții. În încheiere, aș vrea să te rog să ne transmiți câteva lucruri nouă juriștilor și lumii juridice în ansamblul ei.

Cornel Dărvășan: Este o sarcină grea pentru mine pentru că nu sunt la înălțimea unuia care poate da sfaturi în domeniul juridic, însă mi-aduc aminte de o cugetare pe care a spus-o un mare filosof și care spune așa: „Și, mai presus de toate, fii credincios ție însuți”. Consider că în mintea fiecăruia dintre noi există un câine de pază care se numește Conștiință. Și cred că fiecare dintre noi știm și când greșim, și când nu greșim, și când mergem pe drumul cel bun. A face abstracție de lucrul acesta este periculos, pentru că această conștiință fie se sensibilizează pe zi ce trece, fie se tocește pe zi ce trece. Și dacă ne luăm un minut să stăm în fața propriei noastre conștiințe, cred că este foarte important să ne urmăm idealurile bune și să urmăm țelul sufletului nostru, acela curat, nevinovat, de copil. Dacă lucrul acesta s-ar întâmpla în procesele din România, în pledoariile avocaților din România, în toate semnăturile notarilor din România, în tot ceea ce ține de viața juridică, dacă oamenii care reprezintă justiția românească s-ar raporta la lucrul acesta, la o conștiință sensibilă, dornică de a asculta glasul lui Dumnezeu în noi, cred că lucrurile ar urma o tentă ascendentă.

Nicolae Cîrstea: Cornel, a fost o plăcere deosebită să discutăm, să interacționăm… Pentru mine personal a fost însă mai mult decât atât. Am reușit să te cunosc cât poate n-aș fi reușit în câteva luni de zile de discuții și de interacțiune.

Cornel Dărvășan: Mulțumesc pentru oportunitate.

Nicolae Cîrstea: Îți doresc mult succes ție și echipei tale în acest proiect, care este un proiect inovator, după părerea mea, prin acest echilibru pe care a reușit să-l realizeze, și sper să ajungeți acolo unde v-ați propus.

Cornel Dărvășan: Mulțumesc foarte mult.

Mass-media azi – o imagine proprie (IV). Legal Point was last modified: octombrie 24th, 2015 by Cornel Dărvășan

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice