ÎNTÂLNIRILE LEGAL POINT – Prelungirea mâinilor lui Dumnezeu*

29 iun. 2016
17 voturi, medie: 5,00 din 517 voturi, medie: 5,00 din 517 voturi, medie: 5,00 din 517 voturi, medie: 5,00 din 517 voturi, medie: 5,00 din 5 (17 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 5268
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

În dimineața aceea, noaptea plecă mai devreme, zorii se întretăiau cu farurile mașinilor care, grăbite parcă, nu lăsau prea mult timp de intrare la stânga, pe poarta Spitalului Bagdasar-Arseni. Un șofer amabil mi-a făcut semn cu farurile să intru, am țâșnit ca o felină când un bodyguard m-a oprit întrebându-mă:

Conferintele lunii noiembrie
”

„– Unde mergeți?

„– Suntem de la revista Legal Point, ne așteaptă domnul profesor…

Omul s-a uitat la ceas, era cam de dimineață, dar, fiind vorba despre domnul profesor, nu era nimic neobișnuit. A chemat un coleg care s-a urcat cu noi în mașină și ne-a condus în clădirea unde se afla atunci.  Se auzea că el consultă și la 6 dimineața din cauza fluxului mare de persoane care îl caută. Am parcat printre câteva mașini lăsate prost, de-a curmezișul, ca în orice parcare de spital. Am ieșit cu greu din mașină, Bianca, fotografa noastră, era emoționată.

– Ai emoții?”, o întreb ușor.

„– Nu, dar e ceva special să-l întâlnesc pe acest om…

„– Cred și eu, am citit atât de multe încât nu știu ce-l voi întreba până la urmă…

Suntem conduși într-un hol și spre o ușă modestă, iar pe ea scrie: ,,Aceste consultații se fac gratuit, fără atenții și fără bani!’’ Acad. Prof. Univ. Dr. Leon Dănăilă. Gândul îmi zboară la momentul când legea aceasta cu lipsa de atenții în spitale a intrat în vigoare. Niște colegi dintr-un ziar au lipit niște afișe cu ideea: ,,Aici, în acest spital, nu se dau atenții, nici bani medicilor, vrem să respectăm legea!’’ În scurt timp erau rupte de angajații acelui spital.  De data aceasta însă, profesorul Dănăilă ne-o ia înainte. Este omul care nu ia șpagă! Este omul care a reușit să înfrângă un sistem medical corupt prin bunătate și modestie.

Nefiind foarte înalt, eu apreciez enorm oamenii care sunt bine făcuți și cu care Dumnezeu a fost generos.  Mă întrebam cum arată profesorul. L-am văzut pe la știri sau prin ziare, dar este diferit atunci când vezi pe cineva față în față. Am bătut la ușă sfioși. Ușa s-a deschis și o personalitate mignonă, șocant de senină ne-a invitat înăuntru.

„– Bine ați venit! De unde ziceți că sunteți?

„– De la revista Legal Point! Vă dăruim o revistă să vedeți care este profilul și ideea…

Sunt oameni în preajma cărora te fâstâcești datorită importanței pe care și-o dau. Sunt unii care au terminat un program de doctorat și zici că au făcut descoperiri epocale în ceea ce privește știința. Nu-mi venea să cred, în fața mea se afla un geniu, care, în momentul în care ne-a văzut, ne-a îndrăgit pe loc, o conexiune specială s-a întâmplat, ne-a zâmbit, iar acel zâmbet, ca un arc reflex, a declanșat și pe fața noastră același surâs. Academicianul Leon Dănăilă parcă ne știe de-o viață. Ne tratează ca pe niște colegi care au venit să vorbească cu el. O modestie care te umple, îmi aduce aminte de expresia lui Dan Puric despre Mircea cel Bătrân: ,,acea smerenie voievodală’’.

Profesorul întinde mâna și ia revista, se așază pe scaun și o răsfoiește ușor. Birou de medic. În spatele lui, o bibliotecă imensă, o carte groasă cu titlul: ,,500 de genii recunoscute la nivel european’’. Știam că printre acele genii se numără și profesorul Leon Dănăilă.  Apoi ochii îmi alunecă pe ultimele tratate scrise, acelea pentru care voia să-și vândă apartamentul. Noroc cu presa că a făcut tămbălău și o editură a preluat aceste giuvaere științifice și le-a publicat fără a fi nevoit să facă acest gest extrem.

Personalitatea lui este marcantă. E suficient să-l vezi și să-ți dai seama că e, parcă, un înger coborât pe pământ. Nu știu dacă există îngeri bătrâni, dar, dacă există, cred că ar semăna cu profesorul. Părul alb, care-i cade pe umeri, dezvăluie o frunte înaltă. Sprâncenele stufoase nu pot transmite altceva decât siguranță! Biroul arată ca și cum cineva a dormit peste noapte în patul de vizavi de birou. La cei 84 de ani, academicianul Leon Dănăilă preferă să facă din ce în ce mai puțin timp în mijloacele de transport. Bianca îl pozează din toate pozițiile.

„– Dacă vă puteți pune și doar mâinile, să le pozăm…

Bătrânul doctor, cu un zâmbet de pod între generații, a lui, cu multe treceri sociale și politice, se întâlnește cu generația ei, a Facebook-ului și a aparatelor digitale, și se supune docil. Fața lui exprimă o liniște sufletească rară. Mâinile mici și fine cu care gesticulează natural în aer îți dau impresia de metronom până și în discurs. Cu ele  a disecat mii de intervenții pe creierele oamenilor, prin microscop, salvând mii de vieți. Limba română este rostită într-o simplitate elocventă și clară, cu un accent ușor botoșănean, atât de ușor încât doar o ureche muzicală dibace poate să îl observe.

Sub tirul întrebărilor, Leon Dănăilă răspunde clar, apăsat, cu umor, dezvăluindu-se pe sine, nefiindu-i frică de nimic. Nu are nimic de pierdut. Noi,  doar de câștigat. Încă are puțină umbră când vorbește despre faptul că profesorul Arsenie l-a așezat într-un spital fără instrumente la sala de operație, pe care și le-a cumpărat din banii lui în primă instanță, dar umbra trece repede lămurindu-mă, orice șut în partea dorsală e un pas înainte… O enciclopedie vie vorbind. Acesta este Leon Dănăilă.

La sfârșit, îi întind o parabolă modernă: ,,Vând aripi de înger’’. Se uită la ea și îmi promite că o citește. Facem poze și împreună și sunt onorat că am această clipă de istorie. Nu vrea să ieșim singuri nici din cabinet, nici din clădire. Vine cu noi până în parcare. Îl salutăm cu drag în timp ce întoarcem mașina. Nu pleacă înăuntru până ce nu ne mai vede…

Peste câteva zile mă sună. Nu-mi vine să cred. Îmi spune sec: ,,V-am citit cartea, nu sunt de acord cu ceea ce a făcut personajul principal, recunosc însă că m-a marcat această parabolă!’’ Ne dăm întâlnire la momentul de lansare al numărului revistei Legal Point, unde are poza pe copertă… Abia aștept să-l revăd, pașnic, modest, calm, cu dragoste de oameni.

Am avut senzația că am văzut azi prelungirea degetelor divine în palmele delicate ale profesorului Dănăilă!


Transmitem în cadrul secțiunii ÎNTÂLNIRILE LEGAL POINT o parte din impactul și emoția acestor întâlniri pe care le avem cu invitații Revistei Legal Point. Surprindem stările pe care le trăim în aceste momente speciale și pe care le dorim împărtășite.

Interviul cu Acad. Leon Dănăilă va fi publicat în nr. 1/2016 care va apărea pe 11 iulie. Click aici pentru ABONAMENT LEGAL POINT 2016!

ÎNTÂLNIRILE LEGAL POINT – Prelungirea mâinilor lui Dumnezeu* was last modified: mai 21st, 2018 by Cornel Dărvășan
0 Shares

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter