Visurile frânte*

20 dec. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1421

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Au trecut 30 de ani de când ne îmbrățișam pe străzi. Nu știu dacă mai țineți minte atmosfera acelui decembrie. Era într-o vineri când s-a declanșat totul ca un foc pe miriște. Spălam mașina în fața casei și, deodată, vine la noi o mătușă care niciodată nu vorbea despre politică. Venea alergând. Nu o mai văzusem așa. Radia de bucurie. Mă certa de la distanță. „Tu speli aici mașina și în țară a căzut Ceaușescu… cum de nu ești la televizor?” Mă gândeam că a pățit ceva, deși fața ei spunea că vorbește serios. Televizor la ora aceea era cam puțin probabil. Am lăsat totul, i-am chemat pe ai mei și am privit cum oamenii au pus mâna pe putere. O adunătură de români inimoși, care au stat în fața națiunii fără să se teamă. Mi-l amintesc pe Mircea Dinescu, pe Ion Caramitru. Până și pe Petre Roman, cu helanca până la gât. „,Am învins! Dictatorul a fugit!” Ne-am luat în brațe cu toții, se deschidea o nouă eră pentru România. Mătușa mea avea un fiu plecat fraudulos peste graniță în Austria. Era asigurarea că îl va vedea în curând. Unchiul meu, „trădătorul de țară”, în curând avea să fie numit erou că și-a riscat viața și libertatea trecând prin porumb, peste fâșie. În ciuda faptului că nu eram decât un puști fără viziune, mă limitam să mă bucur pe deplin. Încă nu îmi venea să cred. Ce se va întâmpla cu toate acele inscripții de pe marile clădiri din Arad, unde era scris cu litere de-o șchioapă: „Trăiască și înflorească scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, în frunte cu secretarul său general, Nicolae Ceaușescu”? Până am venit din vacanța de iarnă, totul era dat jos. Toate simbolurile, toate tablourile tovarășului din clase, totul se schimbase. Zorii unei lumi noi băteau la ușă. Am văzut în scurt timp o nouă materie în orar, e drept, facultativă: informatică. Profesorul nostru de filosofie ne-a spus sec: „Veniți, în scurt timp totul va fi computerizat”. Nu l-am crezut. Dar lucrurile au mers exponențial.

Inteligența artificială în materie penală

Revoluție sau lovitură de stat? Un regim comunist înlocuit cu democrație? Sau un comunism continuat într-o formă mai blândă, de frica mulțimii? Am primit o lovitură în visurile mele când am auzit că se desființează Liceul Sanitar. Bine că am apucat să termin. Apoi, când de la sărăcia lucie vedeam magazinele și buticurile pline de produse pe care doar le vedeai și nu ți le puteai permite, din cauza liberalizării prețurilor, m-am șocat din nou. E mai greu să le vezi și să nu ai acces la ele. Au început să iasă la rampă vechii artizani ai politicii, cu manipulare, cu exagerări, cu o presă liberă, care nu știa să separe libertatea de anarhie, fără principii, cu ziare cu femei goale lângă știri, cu o degringoladă imensă. Legislația trăia o criză fără precedent în societatea contemporană. Noi provocări și noi dimensiuni, adaptate la o lege veche. Cine rămâne în funcție? Vechii judecători, vin alții? Cine va merge în Parlament? Vechii activiști reinventați sau unii noi, neinițiați într-ale sistemului? Iliescu, Câmpeanu sau Rațiu?

Îmi aduc aminte cu durere de faptul că nu am mai putut înscrie mașini din afară. A început moda cu societățile nonprofit. Mașini înscrise pe biserici, cu taxe 0. Greu să le înscrii pe tine apoi. Și alte găselnițe pe care românul, versat în comunism, le aplica pentru a trăi. Aceste metehne nu au dispărut nici azi. Ne-am revoltat când l-am auzit pe Brucan că 20 de ani va dura până vom schimba mentalitatea. Încă gândim la fel, iar corupția există prin mici birouri de la primărie, care nu îți vor da autorizația de construcție fără un pliculeț. Medici cu salarii mărite, care acum nu te bagă în seamă decât dacă vor, oricum leafa merge înainte. Oameni care încearcă să te cumpere pentru o vorbă bună unde trebuie. Rude care iau din banii publici ca să ți-i înapoieze cumva. Vise frânte, pentru că nu lucrăm la cauze, ci doar la efect.

Revenirea la o reformă morală este capitală într-o Românie la 30 de ani de la schimbare. Întoarcerea la fundamentele iudeo-creștine  cred că este un imperativ. „Să nu furi!” (traducerea mai exactă se pare că este „cu niciun chip tu nu vei fura”); „Să nu poftești niciun alt lucru care este al aproapelui tău!”; „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!”; „Să nu ucizi!” și toate poruncile vechiului decalog trebuie văzute de noi DURA LEX, SED LEX.

Aceasta este singura șansă!


* Acest editorial a fost publicat în nr. 2/2019 al revistei LEGAL POINTClick aici pentru ABONAMENT LEGAL POINT 2019!

 

Visurile frânte* was last modified: decembrie 20th, 2019 by Cornel Dărvășan
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter