Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
645 views
Au trecut 30 de ani de când ne îmbrăţișam pe străzi. Nu știu dacă mai ţineţi minte atmosfera acelui decembrie. Era într-o vineri când s-a declanșat totul ca un foc pe miriște. Spălam mașina în faţa casei și, deodată, vine la noi o mătușă care niciodată nu vorbea despre politică. Venea alergând. Nu o mai văzusem așa. Radia de bucurie. Mă certa de la distanţă. „Tu speli aici mașina și în ţară a căzut Ceaușescu… cum de nu ești la televizor?” Mă gândeam că a păţit ceva, deși faţa ei spunea că vorbește serios. Televizor la ora aceea era cam puţin probabil. Am lăsat totul, i-am chemat pe ai mei și am privit cum oamenii au pus mâna pe putere. O adunătură de români inimoși, care au stat în faţa naţiunii fără să se teamă. Mi-l amintesc pe Mircea Dinescu, pe Ion Caramitru. Până și pe Petre Roman, cu helanca până la gât. „,Am învins! Dictatorul a fugit!” Ne-am luat în braţe cu toţii, se deschidea o nouă eră pentru România. Mătușa mea avea un fiu plecat fraudulos peste graniţă în Austria. Era asigurarea că îl va vedea în curând. Unchiul meu, „trădătorul de ţară”, în curând avea să fie numit erou că și-a riscat viaţa și libertatea trecând prin porumb, peste fâșie. În ciuda faptului că nu eram decât un puști fără viziune, mă limitam să mă bucur pe deplin. Încă nu îmi venea să cred. Ce se va întâmpla cu toate acele inscripţii de pe marile clădiri din Arad, unde era scris cu litere de-o șchioapă: „Trăiască și înflorească scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, în frunte cu secretarul său general, Nicolae Ceaușescu”? Până am venit din vacanţa de iarnă, totul era dat jos. Toate simbolurile, toate tablourile tovarășului din clase, totul se schimbase. Zorii unei lumi noi băteau la ușă. Am văzut în scurt timp o nouă materie în orar, e drept, facultativă: informatică. Profesorul nostru de filosofie ne-a spus sec: „Veniţi, în scurt timp totul va fi computerizat”. Nu l-am crezut. Dar lucrurile au mers exponenţial.
Revoluţie sau lovitură de stat? Un regim comunist înlocuit cu democraţie? Sau un comunism continuat într-o formă mai blândă, de frica mulţimii? Am primit o lovitură în visurile mele când am auzit că se desfiinţează Liceul Sanitar. Bine că am apucat să termin. Apoi, când de la sărăcia lucie vedeam magazinele și buticurile pline de produse pe care doar le vedeai și nu ţi le puteai permite, din cauza liberalizării preţurilor, m-am șocat din nou. E mai greu să le vezi și să nu ai acces la ele. Au început să iasă la rampă vechii artizani ai politicii, cu manipulare, cu exagerări, cu o presă liberă, care nu știa să separe libertatea de anarhie, fără principii, cu ziare cu femei goale lângă știri, cu o degringoladă imensă. Legislaţia trăia o criză fără precedent în societatea contemporană. Noi provocări și noi dimensiuni, adaptate la o lege veche. Cine rămâne în funcţie? Vechii judecători, vin alţii? Cine va merge în Parlament? Vechii activiști reinventaţi sau unii noi, neiniţiaţi într-ale sistemului? Iliescu, Câmpeanu sau Raţiu?
Îmi aduc aminte cu durere de faptul că nu am mai putut înscrie mașini din afară. A început moda cu societăţile nonprofit. Mașini înscrise pe biserici, cu taxe 0. Greu să le înscrii pe tine apoi. Și alte găselniţe pe care românul, versat în comunism, le aplica pentru a trăi. Aceste metehne nu au dispărut nici azi. Ne-am revoltat când l-am auzit pe Brucan că 20 de ani va dura până vom schimba mentalitatea. Încă gândim la fel, iar corupţia există prin mici birouri de la primărie, care nu îţi vor da autorizaţia de construcţie fără un pliculeţ. Medici cu salarii mărite, care acum nu te bagă în seamă decât dacă vor, oricum leafa merge înainte. Oameni care încearcă să te cumpere pentru o vorbă bună unde trebuie. Rude care iau din banii publici ca să ţi-i înapoieze cumva. Vise frânte, pentru că nu lucrăm la cauze, ci doar la efect.
Revenirea la o reformă morală este capitală într-o Românie la 30 de ani de la schimbare. Întoarcerea la fundamentele iudeo-creștine cred că este un imperativ. „Să nu furi!” (traducerea mai exactă se pare că este „cu niciun chip tu nu vei fura”); „Să nu poftești niciun alt lucru care este al aproapelui tău!”; „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!”; „Să nu ucizi!” și toate poruncile vechiului decalog trebuie văzute de noi DURA LEX, SED LEX.
Aceasta este singura șansă!
* Acest editorial a fost publicat în nr. 2/2019 al revistei LEGAL POINT. Click aici pentru ABONAMENT LEGAL POINT 2019!
