Efectele Deciziei Curții Constituționale din 6 mai 2020 în materia contravențiilor la regimul stării de urgență

8 mai 2020
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
2.049 views

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

1. Introducere

În 6 mai 2020, Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate invocată direct de Avocatul Poporului și a stabilit că dispozițiile art. 28 din OUG nr. 1/1999 (sediul materiei contravenționale în materia stării de urgență) sunt neconstituționale deoarece nu sunt clare și previzibile, fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituția României[1].

Arătam, într-un material publicat acum o lună, că trimiterea pe care art. 28 din OUG nr. 1/1999 o face la art. 9 al aceluiași act normativ nu reprezintă o descriere a faptei contravenționale și că urmează ca practica judiciară și poate chiar Curtea Constituțională să stabilească, după încetarea stării de urgență, dacă un asemenea mod de reglementare a contravențiilor este compatibil cu principiile dreptului[2].

Conferința națională de Drept Penal al Afacerilor, ediția a VIII-a, ON-LINE

Iată că, mai repede decât ne-am așteptat, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale aceste prevederi legale, situația în care se impune să analizăm consecințele pe care această decizie la va produce cu privire la cele aproximativ 300.000 amenzi aplicate (conform comunicărilor autorităților) și cu privire la un număr foarte mare de procese-verbale încheiate în baza cărora s-au dispus aceste amenzi.

Din punctul nostru de vedere, indiferent de motivarea deciziei Curții Constituționale, trebuie analizate următoarele probleme de drept:

– aplicarea în timp a efectelor deciziei prin raportare la caracterul retroactiv al normei contravenționale;

– efectele decontravenționalizării (dezincriminării contravenționale) cu privire la sancțiunile aplicate și cele care se vor aplica până la data publicării deciziei;

– mijloacele procedurale de invocare a decontravenționalizării – este necesară formularea plângerilor contravenționale?

– termenele de formulare a plângerilor contravenționale – incidența decretelor de instituire a stării(lor) de urgență cu privire la curgerea acestor termene;

– posibilitatea restituirii amenzilor aplicate și achitate de unele persoane;

– regimul contravențiilor în materia stării de urgență după Decizia CCR.

2. Probleme ale sistemului judiciar generate de decizia Curții Constituționale. Posibile soluții

Înainte de analiza, strict juridic, efectele deciziei CCR, nu avem cum să nu remarcăm impactul acestei decizii asupra sistemului judiciar, afectat in anul 2020 de proteste ale magistraților și de două luni de stare de urgență.

Chiar dacă, așa cum vom arăta mai jos, considerăm că strict juridic decontravenționalizarea operează fără a fi nevoie de exercitarea plângerii contravenționale, nu putem omite faptul că orice practician va exercita un asemenea demers judiciar, cel puțin pentru siguranță.

Nu credem că sistemul judiciar are nevoie acum de câteva zeci de mii sau poate chiar câteva sute de mii de plângeri, care să aglomereze rolul instanțelor de judecată, soluțiile de admitere a acestora fiind previzibile.

De aceea, credem că legiuitorul ar trebui să intervină și să „rezolve” legislativ problema, eventual pe calea unei „amnistii” fiscale pentru creanțele provenind din amenzile aplicate pentru comiterea de contravenții la regimul stării de urgență.

Pachet: Principiile procedurei judiciare

3. Aplicarea în timp a efectelor Deciziei Curții Constituționale din 6 mai 2020, prin raportare la caracterul retroactiv al normei contravenționale

Conform dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor

Ca atare, Decizia din 6 mai 2020 va produce efecte juridice doar de la data publicării. Până atunci, teoretic, se pot încheia procese-verbal contravenționale și se pot aplica sancțiuni[3].

De la data publicării însă, Decizia Curții Constituționale va avea efectul unei legi de decontravenționalizare[4] (dezincriminare) aplicându-se retroactiv, cu privire la toate contravențiile sancționate în baza OUG nr. 1/1999.

Dispozițiile legale care reglementează acest caracter retroactiv sunt cuprinse în art. 12 din OG nr. 2/2001 astfel cum acesta este interpretat conform art. 47 din OG2/2001, art. 4 Cod penal și Decizia 651/2018 a Curții Constituționale.

Conform dispozițiilor art. 12 alin. (1) din OG nr. 2/2001 „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.”, principiul retroactivității legii contravenționale fiind chiar de ordin constituțional[5].

Remarcăm că suntem nu suntem în prezența unei legi noi, ci a unei decizii a Curții Constituționale, astfel că în raport de dispozițiile art. 47 din OG nr. 2/2001 care prevăd că dispozițiile OG nr. 2/2001 se completează, din punct de vedere a dreptului material, cu dispozițiile Codului penal, ajungem la reglementarea dezincriminării din acest act normativ.

În materie penală, dispozițiile art. 4 din Codul penal care reglementează dezincriminarea au fost „clarificate” prin Decizia nr. 651/2018 a Curții Constituționale[6] prin care s-a stabilit că o decizie a Curții de declarare a neconstituționalității unei norme de incriminare are efectele unei legi de dezincriminare.

În lumina celor de mai sus, este clar că de la data publicării Deciziei Curții Constituționale incidentă, aceasta va avea efectul unei legi de decontravenționalizare a contravențiilor la regimul stării de urgență.

Mai concret, chiar dacă efectele deciziei Curții se produc numai pentru viitor, ceea ce retroactivează este însăși legea contravențională care nu mai sancționează contravențiile respective.

4. Efectele decontravenționalizării (dezincriminării contravenționale) cu privire la sancțiunile aplicate

Efectele decontravenționalizării constau în imposibilitatea sancționării contravențiilor comise, pentru simplul motiv că acestea se consideră că nu au fost niciodată contravenții.

Faptele care nu au fost sancționate până la intervenția decontravenționalizării nu mai pot fi sancționate, iar sancțiunile aplicate pentru o contravenție dezincriminată nu mai pot fi, pur și simplu, să fie executate.

Deși, teoretic este mult de discutat cu privire la modul de aplicare în concret al decontravenționalizării, în situația concretă, problema este mai simplă pentru că toți petenții se află în termen pentru formularea plângerii contravenționale.

5. Mijloacele procedurale de invocare a decontravenționalizării – este necesară formularea plângerilor contravenționale?

Dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001 sunt foarte generale și nu ne lămuresc dacă decontravenționalizarea operează ope legis sau este nevoie ca o instanță de judecată să constate intervenția acesteia.

De aceea trebuie să recurgem din nou la prevederile dreptului penal, mai precis la cele ale articolului 4 al Codului penal care prevăd că: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.” Legea procesual-penală nu prevede un mijloc de „constatare” a dezincriminării, în codul de procedură penală fiind reglementate soluții specifice fiecărei fazei procesuale (inclusiv fazei de executare a hotărârilor penale).

Întrucât și în materie penală dezincriminarea operează de drept (organele judiciare penale „constatând” și nu „pronunțând” dezincriminarea) apreciem că în materie contravențională nu este nevoie de exercitarea plângerii contravenționale pentru a se constata decontravenționalizarea.

Având în vedere faptul că, în urma legii de decontravenționalizare sancțiunile aplicate nu mai pot fi executate, apreciem că decontravenționalizarea operează ope legis, iar procesul-verbal nu mai poate reprezenta un titlu executoriu deoarece amenda prevăzută în acesta nu mai poate reprezenta o creanță fiscală.

În această situație, chiar dacă nu se exercită plângere contravențională, iar statul pune în executare „abuziv” procesul-verbal prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii pentru o contravenție „decontravenționalizată”, este pe deplin admisibilă o contestație la executare. Nu se poate invoca neexercitarea plângerii împotriva titlului executoriu (procesul-verbal) în condițiile art. 713 alin. (2) Cod procedură civilă, deoarece contestatorul nu avea niciun interes să atace un proces-verbal care conținea o sancțiune aplicată pentru o faptă decontravenționalizată.

Din această perspectivă, întrucât decontravenționalizarea operează ope legis, statul are obligația să constate acest lucru și să nu treacă la executarea sancțiunilor contravenționale ce intră sub incidența decontravenționalizării.

Dacă nu își respectă obligația, instanțele civile vor constata, pe cale contestațiilor la executare, că s-au pus în executare amenzi care nu aveau aptitudinea să devină creanțe fiscale.

Mai există un argument pentru această soluție. În măsura în care s-ar adopta punctul de vedere contrar, ar însemna ca în toate situațiile în care nu se exercită plângere contravențională sau în situațiile în care aceasta este anulată în procedura regularizării (de exemplu pentru netimbrare) sau respinsă (de exemplu ca tardivă), sancțiunile să rămână în ființă și să poată fi supuse executării silite.

Or, prin Decizia nr. 228/ 2007 a Curții Constituționale art. 12 alin. (1) Din OG nr. 2/2001 au fost declarate neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.

Iată, așadar că, însăși legea contravențională stabilește că executarea unei sancțiuni „decontravenționalizate” este nelegală chiar și în ipoteza necontestării ei pe calea plângerii contravenționale.

6. Termenele de formulare a plângerilor contravenționale – incidența decretelor de instituire a stării(lor) de urgență cu privire la curgerea acestor termene

Așa cum am arătat și acum o lună[7], potrivit 41 din Decretul Președintelui României nr. 195/2020 pentru instituirea stării de urgență, termenele de decădere nu încep să curgă pe perioada stării de urgență. Aceeași soluție o regăsim și art. 62 din Decretul Președintelui României nr. 240/2020.

Ca atare, termenul de 15 zile pentru formularea plângerii contravenționale începe să curgă în data de 15 mai 2020 și se împlinește în data de 2 iunie 2020 – 30 mai este sâmbătă, 31 mai duminica, iar 1 iunie este zi de sărbătoare legală.

7. Posibilitatea restituirii amenzilor aplicate și achitate de unele persoane

Teoretic, amenzile achitate sau executate în baza unei norme contravenționale abrogate ulterior nu sunt supuse restituirii, deoarece decontravenționalizarea nu poate avea efecte cu privire la sancțiunile deja executate – la fel ca în materie penală.

În situația noastră însă, suntem într-un caz particular, deoarece, ca efect al stării de urgență, nu a început să curgă niciun termen pentru atacarea proceselor-verbale întocmite pentru comiterea de contravenții la regimul stării de urgență.

Aici decontravenționalizarea nu poate opera de drept, pentru că sancțiunea este deja executată. Paradoxal, în același timp, întrucât nu s-a împlinit termenul de formulare a plângerii, persoanei în cauze îi este deschisă încă calea pentru anularea actului sancționator.

Astfel, contravenienții sancționați au posibilitatea să formuleze plângeri contravenționale și să solicite anularea procesului-verbal deoarece fapta săvârșită nu este prevăzută de legea contravențională – ca urmare a efectului retroactiv a legii contravenționale declarată neconstituțională.

Ca efect al anulării procesului-verbal, petenții în cauză sunt în măsură să solicite restituirea amenzii achitate, deoarece actul în baza căruia s-a achitat jumătate din amendă a fost anulat de instanță.

8. Regimul contravențiilor la regimul stării de urgență după publicarea Deciziei Curții Constituționale

Din păcate, nu sunt foarte multe de spus aici. Ca efect al Deciziei Curții Constituționale, amenzile aplicate și care se vor aplica până la data publicării deciziei nu mai pot fi executate.

Iar aplicarea altor amenzi în lipsa unei baze legale, este de asemenea iluzorie…

Concluzii

Toate consecințele de mai sus au o singură cauză – superficiala reglementare a unui regim contravențional specific (chiar cel mai important în starea de urgență), iar consecința directă este creșterea, din păcate, a gradului de neîncredere în instituțiile Statului Român. Un stat care ar trebui să știe că răspunderea contravențională este o „penultima ratio”, ultima fiind, teoretic, cea penală, iar descrierea conduitei sancționate este o obligație a legiuitorului contravențional.


* Prezentul studiu va fi dezvoltat și publicat în Revista de Drept Public nr. 1/2020.

[1]  În comunicatul publicat pe site-ul Curții Constituționale se arată că: „Curtea a reținut că dreptul contravențional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. În aceste condiții, actele normative cu putere de lege și actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc și se sancționează contravenții trebuie să întrunească toate condițiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie și previzibilitate. Or, Curtea constată că dispozițiile art.28 alin.(1) prin sintagma „nerespectarea prevederilor art.9 constituie contravenție” califică drept contravenție încălcarea obligației generale de a respecta și de a aplica toate măsurile stabilite în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, în actele normative conexe, precum și în ordonanțele militare sau în ordine, specifice stării instituite, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravențională. În mod implicit, stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenții este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare a contravențiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenția, judecătorul însuși nu dispune de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii, cu prilejul soluționării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Mai mult, prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 stabilesc în mod nediferențiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeași sancțiune contravențională principală. În ceea ce privește sancțiunile contravenționale complementare, deși legea prevede ca acestea se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancțiunea complementară aplicabilă. În concluzie, Curtea a constatat că prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituție, precum și principiul restrângerii proporționale a exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzut de art.53 alin.(2) din Constituție”

[2] M. Ursuța, Regimul contravențiilor în materia stării de urgență, publicat pe www.universuljuridic.ro la data de 03.04.2020.

[3] Nu există nicio justificare pentru aplicarea de amenzi în limitele prevăzute de OUG nr. 1/1999 înainte de modificarea prin OUG nr. 34/2020, cum se pare că se procedează în practică. Dincolo de faptul că vor intra sub regimul decontravenționalizării, aceste sancțiuni sunt nelegale pentru că sunt aplicate sub minimul legal, aspect nepermis de OG nr. 2/2001.

[4] Folosim termenul de decontravenționalizare care desemnează abrogarea unei norme de sancționare contravențională. Termenul de dezincriminare, specific dreptului penal, desemnează abrogarea unei norme de incriminare (a unei legi penale)

[5] Conform art. 15 alin. (2) din Constituția României „Legea dispune pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile

[6] Publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 20 decembrie 2018

[7] M. Ursuța, Regimul contravențiilor în materia stării de urgență, publicat pe www.universuljuridic.ro la data de 03.04.2020.

Efectele Deciziei Curții Constituționale din 6 mai 2020 în materia contravențiilor la regimul stării de urgență was last modified: mai 8th, 2020 by Mircea Ursuța

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Mircea Ursuța

Mircea Ursuța

Este doctor în drept, conferenţiar la Facultatea de Drept a Universității din Oradea, lector la Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, arbitru în cadrul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului Bihor și consilier al Baroului Bihor din 2011.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter