Codul rutier. Actualizat la 6 februarie 2017 – Efectele Noilor Coduri în materie rutieră

21 feb. 2017
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 6490
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Intrarea în vigoare, la 1 februarie 2014, a Noului Cod penal și a Noului Cod de procedură penală, împreună cu legile de punere în aplicare a acestora, a produs consecințe importante în materie rutieră.

Este de remarcat faptul că O.U.G. nr. 195/2002 (Codul rutier) a suferit mo­di­ficări atât
prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal, cât și prin Legea
nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de pro­cedură penală
.

Conferința de pregatire profesională a Baroului Ialomița
”

Principalele elemente de noutate ar putea fi sintetizate astfel:

– infracțiunile rutiere sunt reglementate, începând cu 1 februarie 2014, în partea spe­cială a Noului Cod penal (art. 334‑341 NCP);

– încălcarea normelor rutiere care are drept consecință vătămarea corporală a unei persoane a cărei vindecare necesită până la 90 zile (inclusiv) de îngrijiri medicale nu mai este incriminată, cu excepția situației în care conducătorul auto vinovat se află sub influența băuturilor alcoolice sau a substanțelor psihoactive sau când acesta se află în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune (spre exemplu, conducerea fără permis) – art. 196 NCP;

– în cazul în care se dispune, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni rutiere, una dintre următoarele soluții: renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea executării pedepsei, nu se va dispune anularea permisului conform art. 116 din Codul rutier, ci doar suspendarea acestuia (cu titlu de sancțiune contravențională complementară) pentru o perioadă de 90 zile – art. 103 alin. (1) lit. c), în forma modificată prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură penală;

– numai în situația condamnării la o pedeapsă cu executare în regim de detenție sau la o pedeapsă cu suspendarea condiționată sub supraveghere a executării acesteia se va dispune anularea permisului de conducere în condițiile art. 114 din Codul rutier;

– în cazul în care se dispune amânarea executării pedepsei, instanța va putea institui obligația de a nu conduce vehicule pe perioada termenului de încercare de 2 ani – art. 85 alin. (2) lit. g) NCP. Această soluție va trebui însă aplicată cu res­ponsabilitate, conform unei practici unitare ce sperăm că se va crea, pentru a se evita situațiile absurde când o persoană față de care se dispune o astfel de măsură execută, în concret, o sancțiune mai grea decât alta față de care se dispune o soluție de condamnare, urmată de anularea permisului de conducere și de „recuperarea” acestuia după un an, în condițiile art. 116 din Codul rutier.

În ceea ce privește acțiunea în despăgubiri decurgând din accidentele ale căror victime au necesitat îngrijiri medicale de până la 90 de zile, aceasta revine în competența instanței civile, în cauzele penale aflate pe rol instanțele penale urmând – consecință a constatării dezincriminării – să lase nesoluționată acțiunea civilă.

Ca atare, victimele acestor accidente vor trebui să formuleze acțiuni civile împotriva asigurătorilor de răspundere civilă și a persoanelor vinovate de producerea acci­dentului în condițiile art. 2.224 din Codul civil. Aceste acțiuni pot fi însă suspendate de instanță în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă, până la soluțio­narea plângerilor contravenționale formulate împotriva proceselor-verbale prin care se stabi­lește culpa în producerea evenimen­tului rutier, fapt care ar amâna, nejustificat, soluționarea acestora, întrucât în procesul contravențional nu întotdeauna soluția pronunțată influ­ențează direct stabilirea culpei. Spre exemplu, procesul-verbal contravențional poate fi anulat pe considerente de formă, situație în care stabilirea culpei revine în sarcina instanței de drept comun.

De aceea, apreciem necesară o reevaluare a practicii judiciare în sensul în care cererile de intervenție voluntară principală a victimelor accidentelor în procedura contravențională să fie considerate admisibile[1]).

Numai în acest mod, victimele accidentelor care ies din sfera de aplicare a dreptului penal vor putea beneficia în condiții de celeritate de o reparație a prejudiciului suferit, urmând ca toate aspectele legate de răspunderea contravențională și de cea civilă să fie rezolvate într-un unic proces, așa cum se întâmpla, până la 1 februarie 2014, în cadrul procesului penal.

Nu în ultimul rând, adoptarea unei asemenea practici de către instanțele înves­tite cu soluționarea plângerilor contravenționale împotriva unor procese-verbale, adresate ca urmare a unor accidente auto, ar putea reprezenta un semnal pentru legiuitorul român ca, într-o viitoare legislație generală în materia contravențiilor (Codul contravențional) să reglementeze expres participarea victimei contra­venției în procesul contravențional[2]), la fel cum se întâmplă astăzi în toate statele civilizate.

O altă problemă ivită în practică este cea care vizează caracterul timbrabil al cererilor adresate instanței civile cu privire la despăgubiri ce decurg dintr-un accident de circulație unde fapta nu mai este infracțiune.

O reparație temporară a fost făcută prin Decizia Curții Constituționale nr. 387/2015 (M. Of.
nr. 555 din 27 iulie 2015), care, examinând constituționalitatea textului de lege invocat, a decis, cu majoritate de voturi, că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în măsura în care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând dintr-o cauză penală în condițiile în care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul săvârșirii acesteia, era prevăzută ca infracțiune.

Din păcate însă, pentru cererile de despăgubiri decurgând din accidente produse ulterior datei de 1 februarie 2014, problema a rămas nerezolvată, existând o practică neunitară a instanțelor cu privire la caracterul timbrabil al acestor cereri și cu privire la modul de calcul al taxei de timbru.

De aceea, apreciem că se impune o intervenție legislativă în sensul stabilirii scutirii de la taxa de timbru a unor asemenea cereri.

Comandă lucrarea „Codul rutier. Actualizat la 6 februarie 2017”


[1]) Până acum, intervenția voluntară în procesul contravențional a fost apreciată ca inadmisibilă – M. Ursuța, Procedura contravențională, Ediția a III‑a, Ed. Universul Juridic, Buc., 2010, și practica judiciară acolo prezentată.[2]) Pentru o propunere în acest sens, a se vedea M. Ursuța, Codul contravențional, o nece­sitate?, în „Dreptul”, nr. 1/2014, p. 187.

Codul rutier. Actualizat la 6 februarie 2017 – Efectele Noilor Coduri în materie rutieră was last modified: februarie 22nd, 2017 by Mircea Ursuța
0 Shares

Vă recomandăm:

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter