Există o practică contradictorie – practică contradictorie înțeleasă, pentru că, din păcate, legislația este din 1968

Universul Juridic prezintă o serie de interviuri cu o parte dintre vorbitorii anunțați la Conferința Națională „Procesul Contravențional – Actualitate, Perspective”. Cu privire la temele care ar putea fi abordate în cadrul Conferinței, domnul av. Mircea Ursuța a spus:

Să începem cu deja celebra sarcină a probei în materie contravențională. După cum știm, începând cu Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă s-a prevăzut clar în textul Ordonanței nr. 2/2001 faptul că el se completează cu dispozițiile Codului penal, element care nu exista înainte, deși era logic că așa trebuie să fie.

Vom discuta în primul rând despre sarcina probei: până unde merge constatarea agentului constatator, ce trebuie să probeze petentul – aspecte care au fost relevate într-o jurisprudență constantă a Curții Drepturilor Omului, a Curții Constituționale.

Dincolo de problemele specifice și tehnice, există astăzi, ca urmare a dezvoltării foarte mare a jurisprudenței, probleme de genul: poate fi înlăturată o sancțiune complementară, deși legea nu prevede? Hai să ne gândim la sancțiunea confiscării – vorbim de sume foarte mari. Pot fi luate măsuri provizorii pe calea ordonanței președințiale pentru restituirea provizorie a unor bunuri confiscate? Practica judiciară a spus că da.  E vorba de bunuri însemnate, să spunem niște mijloace de transport: se confiscă zece, douăzeci de tiruri. Ce faci, aștepți trei ani de zile până se pronunță o sentință definitivă? Sigur, există o practică contradictorie – practică contradictorie înțeleasă, pentru că, din păcate, legislația este din 1968.

Chiar dacă scrie Ordonanța 2/2001, în realitate este o copie a vechii Legi din 1968, lege despre care profesorul Iorgovan spunea, în 1978, în teza dânsului de doctorat, că este depășită și nu mai corespunde acelei dezvoltări sociale.