Dreptul în general și cu specială privire în ceea ce privește Dreptul penal, este, se spune, un organism viu

4 oct. 2018
Vizualizari: 1845

Nicolae Cîrstea: Aula magna a Universității de Vest din Timișoara, 15 septembrie 2018 – suntem împreună cu dl prof. Mihai Hotca. Dle profesor, o conferință a dumneavoastră despre problemele dificile în materie penală, în codurile penale, bine primită de auditoriu. Despre ce a fost vorba? Ce ați vrut să punctați în prelegerea dumneavoastră?

Mihai Hotca: Am făcut o selecție relativ arbitrară, cu alte cuvinte, din multiplele decizii importante ale instanțelor din România, am făcut o selecție subiectivă și, printre problemele abordate, se numără incidența art. 19 din Legea 682/2002, referitoare la prescripția răspunderii penale; referitoare la concursul dintre infracțiunile de fals, uz de fals, pe de o parte, și alte infracțiuni prevăzute în legi speciale, precum evaziunea fiscală sau fraudarea fondurilor europene. De asemenea, am mai discutat și despre chestiuni legate de acordul de recunoaștere a vinovăției și alte probleme pe care eu le-am întâlnit în practica judiciară sau le-am găsit abordate în doctrina de specialitate și, totodată, mi s-au părut interesante pentru participanți.

Nicolae Cîrstea:  Sunteți un reputat practician al Dreptului penal. Din punct de vedere al omului care apără pe inculpat, care ar fi, în codurile actuale, în reglementarea actuală, două-trei dintre cele mai importante chestiuni care vă preocupă pe dumneavoastră, ca specialist în această materie?

Mihai Hotca: În reglementarea actuală au fost, să spunem așa, inserate atât instituții noi, pe care Dreptul românesc nu le-a mai avut niciodată, dar au fost și rescrise alte instituții mai vechi. Aș menționa în primul rând acordul de recunoaștere a vinovăției, pe care istoria noastră legislativă nu l-a mai cunoscut până acum. De asemenea, o instituție care se găsea, dar într-o formă prea puțin reglementată, este procedura recunoașterii vinovăției. Nu în ultimul rând, a fost introdusă în Codul de procedură penală și instituția camerei preliminare. Anumite forme ale acestei instituții, sigur, se regăsesc și în legislația mai veche. Dar această instituție a fost scrisă prin raportare la prezent.

Sigur, în ceea ce privește materia Dreptului penal, constatăm că a apărut, în ceea ce privește individualizarea stabilirii și aplicării sancțiunilor, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și, de asemenea, dacă ne raportăm la Codul de procedură penală, renunțarea la urmărirea penală. Instituții juridice pe care în reglementarea anterioară nu le întâlnim și care, sigur, acoperă ceea ce a rămas în urma înlăturării din reglementarea penală a altor instituții, cum a fost art. 181 din Codul penal anterior, privind fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și altele.

Nicolae Cîrstea: În mass-media, dar și în dezbatere publică se vorbește despre inerente modificări ale codurilor penale. Vor mai fi, din punctul dumneavoastră de vedere, probleme dificile de dezbătut în legătură cu aceste modificări, sau se clarifică totul astfel încât reglementarea penală viitoare va fi necriticabilă, să zic așa?

Mihai Hotca: Dreptul în general și cu specială privire în ceea ce privește Dreptul penal, este, se spune, un organism viu. Încă nu există un sistem de drept penal – indiferent la ce stat ne referim – care să nu comporte discuții. La noi cu atât mai mult, pentru că în primul rând discutăm despre o legislație tânără, are patru ani de când se aplică; și, în al doilea rând, discutăm despre o serie de decizii ale Curții Constituționale, care au declarat neconstituționale foarte multe texte și, totodată, se observă, prin aplicarea practică a noilor instituții, chestiuni care n-au fost avute în vedere la momentul elaborării lor. Cum se spune, toamna se numără bobocii, Curtea Constituțională va analiza, va examina o serie de acte normative cu propuneri în acest domeniu în luna septembrie. Vedem ce se întâmplă și, sigur, după aceea, în funcție de soluția Curții Constituționale, putem discuta de o posibilă intrare în vigoare sau o trimitere la Parlament și cu retușurile necesare, eventual, proiectele respective să ajungă pe masa președintelui, după caz. Nu putem anticipa ce va decide Curtea Constituțională.

Cert este că Dreptul penal este într-o evoluție imprevizibilă. Dreptul penal a luat prim-planul societății românești de câțiva ani și, evident, fiind în lumina reflectoarelor, au și apărut foarte multe luări de poziție, specialiști care se pronunță și chiar nespecialiști. Cum spunea Carrara, la Drept penal toată lumea se pricepe. La noi se dovedește această butadă cu prisosință.

Nicolae Cîrstea: I-ați surprins de curând pe cititorii dumneavoastră, pe lângă cărțile de specialitate, și cu două apariții editoriale inedite, aș spune – Viața prin ochii unui avocat și Cugetările unui jurist. Este modalitatea dumneavoastră de a vă relaxa? Ce se întâmplă, de unde ideea acestor cărți? Dați-ne câteva detalii.

Mihai Hotca: Vreau să vă spun că, cu câțiva ani în urmă, să spun 4-5 ani, am ajuns la concluzia că, dacă acordăm foarte mare atenție, ca să nu spun în mod exclusiv atenție, aspectelor de ordin profesional, intrăm într-un corset social, într-o cușcă. Și atunci mi-am spus că singura posibilitate ca să ies din această cușcă, cutie socială profesională, ar fi aceea de a aborda și alte teme; în maniera în care reușesc eu să le tratez. Așa a apărut  prima carte, Viața prin ochii unui avocat, pentru că am tot scris, am tot abordat diverse subiecte extra-juridice. Dar, sigur, mi-a fost foarte greu să mă desprind de calitatea de jurist și se văd multe dintre abordări că au și aspecte juridice. Cea de-a doua carte a fost, practic, o continuare. Atunci când am decis, împreună cu dumneavoastră, să publicăm cartea Viața prin ochii unui avocat, mai aveam câteva subiecte, dar care încă nu erau mature și între timp s-au maturizat, așa apărând cea de-a doua carte. Aici aș face o subliniere, pe care de asemenea o găsesc importantă, pentru orice profesionist. Mi-am dat seama în ultima perioadă – zic eu că așa e normal să fie – că, atunci când profesia se confundă cu ceea ce numim hobby sau pasiuni, este o modalitate greșită de exercitare a profesiei. Din când în când trebuie să ne dăm în lateral, stânga sau dreapta, sau înapoi, și să privim profesia și din altă perspectivă. Am descoperit în acest context că, de fapt, în mine sunt două personaje: juristul, care activează într-o cutie profesională, și ne-juristul, care vrea și altceva. Și probabil că din această luptă a ieșit ceea ce dumneavoastră ați publicat, cele două cărți.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc, sunt foarte bine primite inclusiv aceste două apariții editoriale, chiar Viața prin ochii unui jurist s-a și epuizat la standul organizat aici cu ocazia conferinței de la Timișoara. Așteptăm, dle profesor, să ne revedem cu ocazii la fel de speciale și importante, în folosul colegilor dumneavoastră – avocați și nu numai.

Mihai Hotca: Și eu vă mulțumesc foarte mult că ați fost de acord să publicați cărțile mele și, totodată, că m-ați invitat la astfel de evenimente, care mă onorează.

Nicolae Cîrstea: Onorați suntem noi.

Dreptul în general și cu specială privire în ceea ce privește Dreptul penal, este, se spune, un organism viu was last modified: octombrie 4th, 2018 by Mihai Adrian Hotca

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Mihai Adrian Hotca

Mihai Adrian Hotca

Este avocat coordonator al SCA Hotca, Neagu, Sitaru & Asociaţii; director al Revistei Române de Drept Penal al Afacerilor.
A mai scris: