567 views
Nicolae Cîrstea: Bună ziua! Suntem împreună cu dl profesor Mihai Adrian Hotca, proaspăt ales Rector al Universităţii Nicolae Titulescu din Bucureşti. Bine vă regăsim, dle profesor, în această nouă calitate.
Mihai Adrian Hotca: Bine vă regăsesc şi eu pe dvs. Vă mulţumesc că v-aţi gândit să ne vedem în această postură.
Nicolae Cîrstea: Sunt zile nu tocmai uşoare, nu numai pentru zona universitară, pentru societatea românească, pentru societatea internaţională. Numirea dvs. sau alegerea dvs. în această calitate a corespuns aproape cu debutul acestei situaţii excepţionale.
Mihai Adrian Hotca: Da, evident, că nu cred că există vreo legătură. Nu cred în conspiraţii. Nu cred în coincidenţe care sunt explicabile prin anumite trimiteri la predicţii ş.a.m.d. Cred că pur şi simplu s-a întâmplat, a fost un context. Există, să spunem aşa, un moment prevăzut de Legea Educaţiei, şi anume acela că o dată la patru ani se schimbă structurile de conducere. Întâmplarea a făcut ca la noi, la Universitate, profesorul Boroi să aibă deja două mandate şi, deşi discutabil, al treilea mandat nu îl mai putea obţine dânsul. Spun discutabil, pentru că există o chestiune de interpretare a legii. Legea nu este foarte clară atunci când este vorba de universităţile private. Dar universitatea noastră a înţeles să adopte până la urmă acelaşi tip de reguli, acelaşi sistem de reguli precum sunt cele din învăţământul de stat, şi deci s-au organizat alegeri, iar dl profesor Gabriel Boroi nu a mai candidat pentru un al treilea mandat.
Nicolae Cîrstea: V-a fost greu să acceptaţi ideea acestei provocări? Bănuiesc că nu a fost o alegere tocmai uşoară. Sunteţi un avocat de succes, sunteţi un profesor implicat foarte mult în activitatea universitară. Încă o activitate în plus cred că şi-a făcut sau îşi face deja loc mai greu în programul dvs.
Mihai Adrian Hotca: Aşa este. O astfel de decizie nu o iei uşor. Poate eşti tentat să refuzi sau poate eşti tentat să accepţi după, să spunem, primul impuls, dar, în orice caz, este nevoie de un pic de chibzuinţă. Am cumpănit un pic, câteva zile, şi în contextul, să spunem, al situaţiei generale din ţară, al situaţiei particulare a Universităţii, mi-am făcut toate calculele, m-am sfătuit cu cei din familie, cu apropiaţii din Universitate şi, într-un final, am decis să îmi depun candidatura.
Nicolae Cîrstea: Faptul că faceţi parte din prima generaţie a Universităţii Nicolae Titulescu nu a fost întâmplător în această nouă postură în care vă regăsiţi.
Mihai Adrian Hotca: Nu ştiu ce să spun. Poate nimic nu este întâmplător, poate este întâmplător, până la urmă. În viaţă, oricare dintre noi la un moment dat se întâlneşte cu ocazii, cu oportunităţi, şi este foarte important să le gestionăm, atât în interesul nostru, cât şi al comunităţii în care activăm.
Nicolae Cîrstea: Cum s-au aşezat primele săptămâni în această activitate? Care au fost lucrurile? Bănuiesc că este vorba totuşi de acumulări deocamdată, având în vedere că este primul mandat, la al doilea, poate, al unora dintre colegii dvs. le este un pic mai uşor?
Mihai Adrian Hotca: Da, sigur, în orice activitate nouă există provocări, există elemente de noutate şi, evident, există un pic de prudenţă din partea celui care începe activitatea nouă. Pot însă să spun că, în afară de ceea ce se întâmplă în general în cele trei aspecte menţionate mai devreme, în momentul de faţă discutăm de o situaţie de criză în ţară, generată de această pandemie care s-a răspândit la nivel global şi încă se pare că este în expansiune. Practic, provocările sunt de două ori noi. O dată că nu eram obişnuit cu astfel de situaţii şi, în al doilea rând, este vorba de faptul că activitatea didactică şi cursurile, în general, au fost suspendate. Şi a trebuit să trecem la nivelul de predare online. Aceasta mi se pare marea provocare a momentului, pentru că, atât Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cât şi unităţile de învăţământ, sigur, mă refer aici în principal la învăţământul superior, au fost puse într-o situaţie cu care nu s-au mai întâlnit niciodată. Evident că am făcut şi noi apel la platformele destinate interacţiunii online. Am organizat discuţii, dezbateri cu colegii, cadre didactice şi cu cei din Consiliul de Administraţie, pentru a putea organiza în cât mai bune condiţii procesul de învăţământ, astfel încât să nu se poată pune măcar o clipă problema repetării sau reluării sau amânării anului universitar în curs, ci folosind aceste facilităţi ale internetului să putem derula un proces de învăţământ la distanţă, dar în condiţii de calitate corespunzătoare.
Nicolae Cîrstea: Cum vedeţi din interior, de la vârful Universităţii, că se poziţionează Universitatea Nicolae Titulescu în interiorul sistemului naţional de învăţământ?
Mihai Adrian Hotca: Eu cred că acum, după aproape 30 de ani de când s-a înfiinţat această Universitate, a căpătat o poziţie bine conturată în cadrul sistemului învăţământului superior românesc. Este o universitate recunoscută, respectată şi care putem spune că oferă garanţiile unui act didactic de înalt nivel.
Nicolae Cîrstea: Care sunt atuurile Universităţii Nicolae Titulescu, ştiind că este o universitate axată foarte puternic pe Facultatea de Drept, una dintre cele mai puternice şi mai importante facultăţi de drept din România, este Facultatea de Drept din interiorul Universităţii Nicolae Titulescu, dar totuşi este posibil ca aceasta să fie o părere subiectivă, iar atuurile pe care le are Universitatea în interiorul sistemului naţional de învăţământ să fie mult mai multe?
Mihai Adrian Hotca: Într-adevăr! Universitatea Nicolae Titulescu este o universitate mică. Este mică pentru că are trei facultăţi: Facultatea de drept, Facultatea de Știinţe Economice şi Administrarea Afacerilor şi Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Administraţie. Sunt universităţi care au 10, 15, 20 de facultăţi. Dar, tocmai, să spunem, datorită acestui fapt, că este o universitate relativ mică, a permis conducerii să se concentreze foarte mult pe cele trei domenii mari: drept, economie şi administraţie. Practic, niciodată la noi nu s-a pus problema extinderii către alte domenii, plecându-se şi de la situaţia că profesorii cu care s-a început, în principal, erau din aceste trei domenii. Pe parcurs, sigur că s-a discutat dacă ar fi oportun să ne extindem şi spre alte zone ale învăţământului superior. Majoritatea comunităţii academice a fost în sensul că nu ar trebui să ne extindem şi în alte zone, aşa că am rămas la cele trei facultăţi. Iar Facultatea de Drept a fost prima înfiinţată, mai exact universitatea noastră s-a înfiinţat ca un institut pentru că a fost o singură facultate, Facultatea de Drept, Institutul de Drept şi Relaţii Internaţionale Nicolae Titulescu, aşa s-a numit la început, având ca fondator Fundaţia Nicolae Titulescu. Iar printre fondatorii cei mai importanţi, persoane fizice, pe dl profesor Ion Neagu, pe dl profesor Viorel Cornescu, profesorul Sitaru şi alte personalităţi din cadrul universităţii noastre.
Nicolae Cîrstea: Cum vedeţi perioada imediat următoare, sau poate cea pe termen mediu şi lung pentru Universitatea Nicolae Titulescu? Sunt creionate deja o serie de idei, pentru viitorul apropiat?
Mihai Adrian Hotca: Sigur. Principalul meu obiectiv este acela de a menţine toate lucrurile bune câştigate în cele trei decenii de existenţă. În al doilea rând, de a încerca să ţinem pasul cu noile realităţi, şi le-aş spune provocări, cum bine le denumeaţi dvs., una dintre ele fiind aceasta pe care o traversăm în momentul de faţă, şi, sigur, cu un pic de deschidere spre ceea ce este nou, spre ceea ce poate ar trebui schimbat, dar cu mare prudenţă, pentru că este foarte uşor să schimbi ceva, dar niciodată nu ai garanţia că ce pui în loc va fi mai bun decât ceea ce exista înainte. Cu acest gând cred că voi fi, să spunem, asociat în perioada în voi avea calitatea de rector al Universităţii Nicolae Titulescu. Mă gândesc la o politică, să spunem, sau o filosofie managerială care insistă pe ideea a ceea ce este clasic, verificat în timp, şi recunoscut în mediul universitar. Să păstrăm şi, sigur, dacă se poate, să aducem şi un pic de elemente de noutate care să dinamizeze, să ne ducă acolo unde merităm, zicem noi.
Nicolae Cîrstea: Cât de mult s-a schimbat mentalitatea studentului de acum aproape 25 de ani, când aţi terminat dvs., sau acum 20 de ani, când am terminat eu, faţă de mentalitatea studentului de astăzi?
Mihai Adrian Hotca: Eu cred că mentalitatea studentului are două mari componente. Una, care este constantă şi o regăsim la orice generaţie de studenţi care ţine de faptul că vor să fie fericiţi, vor să reuşească, vor să aibă anumite oportunităţi pe care cei dinaintea lor nu le-au avut, într-un cuvânt, vor să o ducă mai bine. Şi atunci toate energiile se canalizează în sensul celor trei aspecte precizate de către mine. Însă, cred că, totodată, există şi ceva particular în fiecare generaţie, iar acel element particular sau particularităţile, să le spunem, fiecărei generaţii pleacă de la contextul în care se găseşte generaţia respectivă prin raportare la istorie, nu? Însă în anii ’90, când eram eu student şi dvs., erau altele datele realităţii. România venea după un regim comunist, venea după un regim totalitar şi era acea dorinţă de libertate. Eram foarte, foarte axaţi spre găsirea libertăţii, spre garantarea libertăţii şi, evident, dezvoltarea noastră personală şi profesională în zona asta într-o societate deschisă. Generaţia de acum, trecând, să spunem făcând un arc peste timp de atunci în sens invers în prezent, cred că, într-adevăr caută fericirea în continuare, vor să se realizeze ş.a.m.d. Deci avem acea constantă. Însă elementul particular sau specific acestei noi generaţii nu-l mai reprezintă lupta pentru libertate, lupta pentru drepturi, lupta pentru o societate deschisă. Pentru că ei nu s-au născut într-un regim care să îi sperie, libertatea poate fi pierdută foarte uşor şi este foarte importantă. Pentru ei libertatea, drepturile fundamentale sunt un dat cu care s-au născut şi atunci se orientează spre altceva. Ei sunt mult mai axaţi spre noile tehnologii, spre inteligenţa artificială şi spre astfel de lucruri pe care noi poate nici nu le puteam concepe pe atunci, pentru că nu existau. Nu discutam atunci despre internet, să spunem în sensul de astăzi al cuvântului şi, evident, nu puteam să anticipăm dezvoltarea noilor tehnologii, cel puţin prin raportarea la nivelul la care acestea au ajuns astăzi. Deci, iată că şi istoria şi etapa istorică, momentul, până la urmă, este cel care imprimă… Dar, putem spune că există constantă şi există variabile. Variabilele sunt diferite.
Nicolae Cîrstea: Ce ar vrea să fixeze sau ce îşi doreşte să fixeze profesorul Mihai Adrian Hotca în mintea studenţilor la primul curs pe care îl are în faţa lor?
Mihai Adrian Hotca: Este foarte greu de spus, constatăm şi noi, cei de la catedră, că uneori suntem pe altă lungime de undă comparativ cu cea pe care se află studenţii noştri. Şi atunci, de fiecare dată la începutul cursului, la primul curs, primele cursuri, primele activităţi de interacţiune cu studenţii, gândul meu este în această zonă, a găsirii unei punţi de legătură cu tinerii. Şi, de cele mai multe ori, această punte este relativ uşor de realizat, pentru că trebuie, pur şi simplu, să ne uităm în jur. Şi dacă, uitându-ne în jur, vedem care sunt dorinţele, scopurile, obiectivele urmărite de studenţi, eu cred că putem rezona foarte bine, şi, dacă îmi permiteţi, cursul de regulă îl încep, vorbesc aici de cursul de drept penal, printr-o scurtă incursiune în ceea ce priveşte apariţia dreptului penal, de la primele grupuri organizate de oameni până la societatea contemporană şi punctând într-un fel sau altul importanţa materiei, iar dacă se reuşeşte acest lucru prin primele, să spunem aşa, povestiri sau primele informaţii predate studenţilor, eu cred că după aceea mecanismul acesta se unge din ce în ce mai bine şi lucrurile funcţionează foarte bine în activitatea didactică. Este foarte greu de spus care este metoda infailibilă care dă rezultate. De fiecare dată trebuie să ne adaptăm la context. Poate este un context politic diferit, poate este un context economic, poate există un eveniment, şi atunci şi în funcţie de aceste lucruri trebuie să ne adaptăm pledoaria sau prelegerea sau activitatea didactică pe care o desfăşurăm.
Nicolae Cîrstea: Pentru că începutul, debutul mandatului dvs., a coincis cu instituirea stării de urgenţă, aş vrea să vă fac invitaţia de a adresa un mesaj lumii academice pe care o reprezintă Universitatea Nicolae Titulescu şi, beneficiind de aportul tehnologiei, şi un mesaj către lumea academică românească.
Mihai Adrian Hotca: Dacă îmi permiteţi, fără să fie considerată o glumă sau o tratare superficială a realităţii, mesajul meu ar fi următorul: Suntem mai deştepţi decât ieri. Mă refer la virus.
Nicolae Cîrstea: Mulţumesc! În încheiere, dle profesor, aş vrea să vă rog să ne transmiteţi câteva repere din aceşti aproape 30 de ani de când sunteţi împreună cu Universitatea Nicolae Titulescu în acest parcurs pe care l-a avut.
Mihai Adrian Hotca: Este o istorie care pare scurtă prin raportare la istoria altor instituţii de învăţământ superior, dar totuşi 30 de ani sunt jumătate sau o treime de viaţă de om, cel puţin dacă avem în vedere partea matură a omului. Ce pot să spun? În primul rând că a existat un proiect inspirat. Am nominalizat mai devreme doi-trei mari profesori de drept şi, respectiv, de economie care au avut această idee a înfiinţării unei universităţi cu numele Nicolae Titulescu, ce poartă, iată, un nume al unui diplomat respectat la nivel european, cunoscut internaţional, Nicolae Titulescu. Gândul meu de aici pleacă de la cei care au avut această dorinţă, această inspiraţie de a înfiinţa universitatea. Apoi, mă gândesc la profesorii care au fost de acord în acel context voluptos al anilor ’90, când nimic nu era sigur, toată lumea avea obiective, avea scopuri, dar siguranţa reuşitei evident că nu putea exista. În general, se spune că despre viitor avem o singură particularitate certă, că este incert. Şi nu numai atât, dar fondatorii Universităţii Nicolae Titulescu au pus la dispoziţia studenţilor calităţile lor de profesori, de cadre didactice, prestigiul lor, şi unii dintre ei au şi finanţat buna desfăşurarae a activităţii Universităţii Nicolae Titulescu, iar apoi au făcut eforturi inclusiv financiare pentru construirea sediului, a căminului universităţii şi, în general, a bazei logistice a instituţiei noastre. Apoi mă gândesc la studenţii universităţii, cei care au fost în fiecare generaţie plini de speranţe, de năzuinţe, care au avut curajul social şi poate inteligenţa socială să opteze pentru cursurile Universităţii Nicolae Titulescu, şi foarte mulţi dintre ei au reuşit în cele mai diverse domenii de activitate. Unii au rămas să profeseze în domeniul pentru care s-au pregătit, şi anume dreptul sau economia ori administraţia publică, alţii au devenit oameni politici, diplomaţi, oameni de afaceri. Practic, nu toţi cei care au urmat o pregătire universitară, finalmente au profesat în domeniul în care s-au pregătit, pentru că Universitatea i-a ajutat să găsească practic, să spunem, un scop diferit decât cel pe care-l aveau în momentul în care au început să se pregătească pentru facultatea la care s-au înscris. De asemenea, mă gândesc, în aceşti 30 de ani au fost şi anumite încercări. Una dintre ele a fost cea din anii ’90, când învăţământul superior privat va reuşi, dacă va fi recunoscut, dacă până la urmă va dăinui în timp. Iată că, începând cu anii 2000, au fost recunoscute unele dintre universităţile private prin legi, s-au adoptat legi în acest sens şi altele au dispărut. După cum chiar şi unele universităţi de stat înfiinţate şi-au încetat existenţa sau facultăţi, specializări ş.a.m.d. Sunt câteva lucruri la care mă gândesc, dar în orice caz mă gândesc la spiritul Nicolae Titulescu, adică la acel sentiment de apartenenţă la o comunitate. Putem spune că acum, după 30 de ani, există o comunitate Nicolae Titulescu care arată foarte bine.
Nicolae Cîrstea: Vreau să vă mulţumesc foarte mult! Felicitări încă o dată din două perspective. O dată pentru că aţi fost ales şi a doua oară pentru că aţi avut disponibilitatea să mergeţi pe acest drum împreună cu Universitatea ale cărei cursuri le-aţi urmat ca primă promoţie.
Doamnelor şi domnilor am fost împreună cu dl profesor universitar doctor Mihai Adrian Hotca, proaspăt ales rector al Universităţii Nicolae Titulescu! Vă invităm să continuăm interacţiunea noastră pe universuljuridic.ro, portalul de specialitate cu articole, opinii, ştiri juridice, şi, de asemenea, pe www.ujmag.ro, cea mai mare librărie online specializată din România, cu peste 3.000 de titluri de carte juridică pe stoc, de la cele mai importante edituri juridice româneşti. Şi să nu uităm, la sfârşit, că măreţia dreptului este dată de interpretări, de momentul în care se fac, dar mai ales de oamenii care le fac. La revedere!
