Despre provocările managementului universitar în situații de criză

28 apr. 2020
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 391

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Nicolae Cîrstea: Bună ziua! Suntem împreună cu dl profesor Mihai Adrian Hotca, proaspăt ales Rector al Universității Nicolae Titulescu din București. Bine vă regăsim, dle profesor, în această nouă calitate.

Inteligența artificială în materie penală

Mihai Adrian Hotca: Bine vă regăsesc și eu pe dvs. Vă mulțumesc că v-ați gândit să ne vedem în această postură.

Nicolae Cîrstea: Sunt zile nu tocmai ușoare, nu numai pentru zona universitară, pentru societatea românească, pentru societatea internațională. Numirea dvs. sau alegerea dvs. în această calitate a corespuns aproape cu debutul acestei situații excepționale.

Mihai Adrian Hotca: Da, evident, că nu cred că există vreo legătură. Nu cred în conspirații. Nu cred în coincidențe care sunt explicabile prin anumite trimiteri la predicții ș.a.m.d. Cred că pur și simplu s-a întâmplat, a fost un context. Există, să spunem așa, un moment prevăzut de Legea Educației, și anume acela că o dată la patru ani se schimbă structurile de conducere. Întâmplarea a făcut ca la noi, la Universitate, profesorul Boroi să aibă deja două mandate și, deși discutabil, al treilea mandat nu îl mai putea obține dânsul. Spun discutabil, pentru că există o chestiune de interpretare a legii. Legea nu este foarte clară atunci când este vorba de universitățile private. Dar universitatea noastră a înțeles să adopte până la urmă același tip de reguli, același sistem de reguli precum sunt cele din învățământul de stat, și deci s-au organizat alegeri, iar dl profesor Gabriel Boroi nu a mai candidat pentru un al treilea mandat.

Nicolae Cîrstea: V-a fost greu să acceptați ideea acestei provocări? Bănuiesc că nu a fost o alegere tocmai ușoară. Sunteți un avocat de succes, sunteți un profesor implicat foarte mult în activitatea universitară. Încă o activitate în plus cred că și-a făcut sau își face deja loc mai greu în programul dvs.

Mihai Adrian Hotca: Așa este. O astfel de decizie nu o iei ușor. Poate ești tentat să refuzi sau poate ești tentat să accepți după, să spunem, primul impuls, dar, în orice caz, este nevoie de un pic de chibzuință. Am cumpănit un pic, câteva zile, și în contextul, să spunem, al situației generale din țară, al situației particulare a Universității, mi-am făcut toate calculele, m-am sfătuit cu cei din familie, cu apropiații din Universitate și, într-un final, am decis să îmi depun candidatura.

Nicolae Cîrstea: Faptul că faceți parte din prima generație a Universității Nicolae Titulescu nu a fost întâmplător în această nouă postură în care vă regăsiți.

Mihai Adrian Hotca: Nu știu ce să spun. Poate nimic nu este întâmplător, poate este întâmplător, până la urmă. În viață, oricare dintre noi la un moment dat se întâlnește cu ocazii, cu oportunități, și este foarte important să le gestionăm, atât în interesul nostru, cât și al comunității în care activăm.

Nicolae Cîrstea: Cum s-au așezat primele săptămâni în această activitate? Care au fost lucrurile? Bănuiesc că este vorba totuși de acumulări deocamdată, având în vedere că este primul mandat, la al doilea, poate, al unora dintre colegii dvs. le este un pic mai ușor?

Mihai Adrian Hotca: Da, sigur, în orice activitate nouă există provocări, există elemente de noutate și, evident, există un pic de prudență din partea celui care începe activitatea nouă. Pot însă să spun că, în afară de ceea ce se întâmplă în general în cele trei aspecte menționate mai devreme, în momentul de față discutăm de o situație de criză în țară, generată de această pandemie care s-a răspândit la nivel global și încă se pare că este în expansiune. Practic, provocările sunt de două ori noi. O dată că nu eram obișnuit cu astfel de situații și, în al doilea rând, este vorba de faptul că activitatea didactică și cursurile, în general, au fost suspendate. Și a trebuit să trecem la nivelul de predare online. Aceasta mi se pare marea provocare a momentului, pentru că, atât Ministerul Educației și Cercetării, cât și unitățile de învățământ, sigur, mă refer aici în principal la învățământul superior, au fost puse într-o situație cu care nu s-au mai întâlnit niciodată. Evident că am făcut și noi apel la platformele destinate interacțiunii online. Am organizat discuții, dezbateri cu colegii, cadre didactice și cu cei din Consiliul de Administrație, pentru a putea organiza în cât mai bune condiții procesul de învățământ, astfel încât să nu se poată pune măcar o clipă problema repetării sau reluării sau amânării anului universitar în curs, ci folosind aceste facilități ale internetului să putem derula un proces de învățământ la distanță, dar în condiții de calitate corespunzătoare.

Nicolae Cîrstea: Cum vedeți din interior, de la vârful Universității, că se poziționează Universitatea Nicolae Titulescu în interiorul sistemului național de învățământ?

Mihai Adrian Hotca: Eu cred că acum, după aproape 30 de ani de când s-a înființat această Universitate, a căpătat o poziție bine conturată în cadrul sistemului învățământului superior românesc. Este o universitate recunoscută, respectată și care putem spune că oferă garanțiile unui act didactic de înalt nivel.

Nicolae Cîrstea: Care sunt atuurile Universității Nicolae Titulescu, știind că este o universitate axată foarte puternic pe Facultatea de Drept, una dintre cele mai puternice și mai importante facultăți de drept din România, este Facultatea de Drept din interiorul Universității Nicolae Titulescu, dar totuși este posibil ca aceasta să fie o părere subiectivă, iar atuurile pe care le are Universitatea în interiorul sistemului național de învățământ să fie mult mai multe?

Pachet: Principiile procedurei judiciare

Mihai Adrian Hotca: Într-adevăr! Universitatea Nicolae Titulescu este o universitate mică. Este mică pentru că are trei facultăți: Facultatea de drept, Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor și Facultatea de Relații Internaționale și Administrație. Sunt universități care au 10, 15, 20 de facultăți. Dar, tocmai, să spunem, datorită acestui fapt, că este o universitate relativ mică, a permis conducerii să se concentreze foarte mult pe cele trei domenii mari: drept, economie și administrație. Practic, niciodată la noi nu s-a pus problema extinderii către alte domenii, plecându-se și de la situația că profesorii cu care s-a început, în principal, erau din aceste trei domenii. Pe parcurs, sigur că s-a discutat dacă ar fi oportun să ne extindem și spre alte zone ale învățământului superior. Majoritatea comunității academice a fost în sensul că nu ar trebui să ne extindem și în alte zone, așa că am rămas la cele trei facultăți. Iar Facultatea de Drept a fost prima înființată, mai exact universitatea noastră s-a înființat ca un institut pentru că a fost o singură facultate, Facultatea de Drept, Institutul de Drept și Relații Internaționale Nicolae Titulescu, așa s-a numit la început, având ca fondator Fundația Nicolae Titulescu. Iar printre fondatorii cei mai importanți, persoane fizice, pe dl profesor Ion Neagu, pe dl profesor Viorel Cornescu, profesorul Sitaru și alte personalități din cadrul universității noastre.

Nicolae Cîrstea: Cum vedeți perioada imediat următoare, sau poate cea pe termen mediu și lung pentru Universitatea Nicolae Titulescu? Sunt creionate deja o serie de idei, pentru viitorul apropiat?

Mihai Adrian Hotca: Sigur. Principalul meu obiectiv este acela de a menține toate lucrurile bune câștigate în cele trei decenii de existență. În al doilea rând, de a încerca să ținem pasul cu noile realități, și le-aș spune provocări, cum bine le denumeați dvs., una dintre ele fiind aceasta pe care o traversăm în momentul de față, și, sigur, cu un pic de deschidere spre ceea ce este nou, spre ceea ce poate ar trebui schimbat, dar cu mare prudență, pentru că este foarte ușor să schimbi ceva, dar niciodată nu ai garanția că ce pui în loc va fi mai bun decât ceea ce exista înainte. Cu acest gând cred că voi fi, să spunem, asociat în perioada în voi avea calitatea de rector al Universității Nicolae Titulescu. Mă gândesc la o politică, să spunem, sau o filosofie managerială care insistă pe ideea a ceea ce este clasic, verificat în timp, și recunoscut în mediul universitar. Să păstrăm și, sigur, dacă se poate, să aducem și un pic de elemente de noutate care să dinamizeze, să ne ducă acolo unde merităm, zicem noi.

Nicolae Cîrstea: Cât de mult s-a schimbat mentalitatea studentului de acum aproape 25 de ani, când ați terminat dvs., sau acum 20 de ani, când am terminat eu, față de mentalitatea studentului de astăzi?

Mihai Adrian Hotca: Eu cred că mentalitatea studentului are două mari componente. Una, care este constantă și o regăsim la orice generație de studenți care ține de faptul că vor să fie fericiți, vor să reușească, vor să aibă anumite oportunități pe care cei dinaintea lor nu le-au avut, într-un cuvânt, vor să o ducă mai bine. Și atunci toate energiile se canalizează în sensul celor trei aspecte precizate de către mine. Însă, cred că, totodată, există și ceva particular în fiecare generație, iar acel element particular sau particularitățile, să le spunem, fiecărei generații pleacă de la contextul în care se găsește generația respectivă prin raportare la istorie, nu? Însă în anii ’90, când eram eu student și dvs., erau altele datele realității. România venea după un regim comunist, venea după un regim totalitar și era acea dorință de libertate. Eram foarte, foarte axați spre găsirea libertății, spre garantarea libertății și, evident, dezvoltarea noastră personală și profesională în zona asta într-o societate deschisă. Generația de acum, trecând, să spunem făcând un arc peste timp de atunci în sens invers în prezent, cred că, într-adevăr caută fericirea în continuare, vor să se realizeze ș.a.m.d. Deci avem acea constantă. Însă elementul particular sau specific acestei noi generații nu-l mai reprezintă lupta pentru libertate, lupta pentru drepturi, lupta pentru o societate deschisă. Pentru că ei nu s-au născut într-un regim care să îi sperie, libertatea poate fi pierdută foarte ușor și este foarte importantă. Pentru ei libertatea, drepturile fundamentale sunt un dat cu care s-au născut și atunci se orientează spre altceva. Ei sunt mult mai axați spre noile tehnologii, spre inteligența artificială și spre astfel de lucruri pe care noi poate nici nu le puteam concepe pe atunci, pentru că nu existau. Nu discutam atunci despre internet, să spunem în sensul de astăzi al cuvântului și, evident, nu puteam să anticipăm dezvoltarea noilor tehnologii, cel puțin prin raportarea la nivelul la care acestea au ajuns astăzi. Deci, iată că și istoria și etapa istorică, momentul, până la urmă, este cel care imprimă… Dar, putem spune că există constantă și există variabile. Variabilele sunt diferite.

Nicolae Cîrstea: Ce ar vrea să fixeze sau ce își dorește să fixeze profesorul Mihai Adrian Hotca în mintea studenților la primul curs pe care îl are în fața lor?

Mihai Adrian Hotca: Este foarte greu de spus, constatăm și noi, cei de la catedră, că uneori suntem pe altă lungime de undă comparativ cu cea pe care se află studenții noștri. Și atunci, de fiecare dată la începutul cursului, la primul curs, primele cursuri, primele activități de interacțiune cu studenții, gândul meu este în această zonă, a găsirii unei punți de legătură cu tinerii. Și, de cele mai multe ori, această punte este relativ ușor de realizat, pentru că trebuie, pur și simplu, să ne uităm în jur. Și dacă, uitându-ne în jur, vedem care sunt dorințele, scopurile, obiectivele urmărite de studenți, eu cred că putem rezona foarte bine, și, dacă îmi permiteți, cursul de regulă îl încep, vorbesc aici de cursul de drept penal, printr-o scurtă incursiune în ceea ce privește apariția dreptului penal, de la primele grupuri organizate de oameni până la societatea contemporană și punctând într-un fel sau altul importanța materiei, iar dacă se reușește acest lucru prin primele, să spunem așa, povestiri sau primele informații predate studenților, eu cred că după aceea mecanismul acesta se unge din ce în ce mai bine și lucrurile funcționează foarte bine în activitatea didactică. Este foarte greu de spus care este metoda infailibilă care dă rezultate. De fiecare dată trebuie să ne adaptăm la context. Poate este un context politic diferit, poate este un context economic, poate există un eveniment, și atunci și în funcție de aceste lucruri trebuie să ne adaptăm pledoaria sau prelegerea sau activitatea didactică pe care o desfășurăm.

Nicolae Cîrstea: Pentru că începutul, debutul mandatului dvs., a coincis cu instituirea stării de urgență, aș vrea să vă fac invitația de a adresa un mesaj lumii academice pe care o reprezintă Universitatea Nicolae Titulescu și, beneficiind de aportul tehnologiei, și un mesaj către lumea academică românească.

Mihai Adrian Hotca: Dacă îmi permiteți, fără să fie considerată o glumă sau o tratare superficială a realității, mesajul meu ar fi următorul: Suntem mai deștepți decât ieri. Mă refer la virus.

Nicolae Cîrstea: Mulțumesc! În încheiere, dle profesor, aș vrea să vă rog să ne transmiteți câteva repere din acești aproape 30 de ani de când sunteți împreună cu Universitatea Nicolae Titulescu în acest parcurs pe care l-a avut.

Mihai Adrian Hotca: Este o istorie care pare scurtă prin raportare la istoria altor instituții de învățământ superior, dar totuși 30 de ani sunt jumătate sau o treime de viață de om, cel puțin dacă avem în vedere partea matură a omului. Ce pot să spun? În primul rând că a existat un proiect inspirat. Am nominalizat mai devreme doi-trei mari profesori de drept și, respectiv, de economie care au avut această idee a înființării unei universități cu numele Nicolae Titulescu, ce poartă, iată, un nume al unui diplomat respectat la nivel european, cunoscut internațional, Nicolae Titulescu. Gândul meu de aici pleacă de la cei care au avut această dorință, această inspirație de a înființa universitatea. Apoi, mă gândesc la profesorii care au fost de acord în acel context voluptos al anilor ’90, când nimic nu era sigur, toată lumea avea obiective, avea scopuri, dar siguranța reușitei evident că nu putea exista. În general, se spune că despre viitor avem o singură particularitate certă, că este incert. Și nu numai atât, dar fondatorii Universității Nicolae Titulescu au pus la dispoziția studenților calitățile lor de profesori, de cadre didactice, prestigiul lor, și unii dintre ei au și finanțat buna desfășurarae a activității Universității Nicolae Titulescu, iar apoi au făcut eforturi inclusiv financiare pentru construirea sediului, a căminului universității și, în general, a bazei logistice a instituției noastre. Apoi mă gândesc la studenții universității, cei care au fost în fiecare generație plini de speranțe, de năzuințe, care au avut curajul social și poate inteligența socială să opteze pentru cursurile Universității Nicolae Titulescu, și foarte mulți dintre ei au reușit în cele mai diverse domenii de activitate. Unii au rămas să profeseze în domeniul pentru care s-au pregătit, și anume dreptul sau economia ori administrația publică, alții au devenit oameni politici, diplomați, oameni de afaceri. Practic, nu toți cei care au urmat o pregătire universitară, finalmente au profesat în domeniul în care s-au pregătit, pentru că Universitatea i-a ajutat să găsească practic, să spunem, un scop diferit decât cel pe care-l aveau în momentul în care au început să se pregătească pentru facultatea la care s-au înscris. De asemenea, mă gândesc, în acești 30 de ani au fost și anumite încercări. Una dintre ele a fost cea din anii ’90, când învățământul superior privat va reuși, dacă va fi recunoscut, dacă până la urmă va dăinui în timp. Iată că, începând cu anii 2000, au fost recunoscute unele dintre universitățile private prin legi, s-au adoptat legi în acest sens și altele au dispărut. După cum chiar și unele universități de stat înființate și-au încetat existența sau facultăți, specializări ș.a.m.d. Sunt câteva lucruri la care mă gândesc, dar în orice caz mă gândesc la spiritul Nicolae Titulescu, adică la acel sentiment de apartenență la o comunitate. Putem spune că acum, după 30 de ani, există o comunitate Nicolae Titulescu care arată foarte bine.

Nicolae Cîrstea: Vreau să vă mulțumesc foarte mult! Felicitări încă o dată din două perspective. O dată pentru că ați fost ales și a doua oară pentru că ați avut disponibilitatea să mergeți pe acest drum împreună cu Universitatea ale cărei cursuri le-ați urmat ca primă promoție.

Doamnelor și domnilor am fost împreună cu dl profesor universitar doctor Mihai Adrian Hotca, proaspăt ales rector al Universității Nicolae Titulescu! Vă invităm să continuăm interacțiunea noastră pe universuljuridic.ro, portalul de specialitate cu articole, opinii, știri juridice, și, de asemenea, pe www.ujmag.ro, cea mai mare librărie online specializată din România, cu peste 3.000 de titluri de carte juridică pe stoc, de la cele mai importante edituri juridice românești. Și să nu uităm, la sfârșit, că măreția dreptului este dată de interpretări, de momentul în care se fac, dar mai ales de oamenii care le fac. La revedere!

Despre provocările managementului universitar în situații de criză was last modified: aprilie 28th, 2020 by Mihai Adrian Hotca
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Mihai Adrian Hotca

Mihai Adrian Hotca

Este doctor în drept din 2007 cu specializarea în Științele penale, profesor universitar și membru al Baroului București.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter