Discursul domnului Stan Tîrnoveanu cu ocazia Festivității de decernare a premiilor „Revistei Române de Drept Privat” pentru anul 2022

Valeriu Stoica – Dar, până una-alta, îi sunt dator domnului Stan Tîrnoveanu, Prim-vicepreședinte al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, îi sunt dator multe mulțumiri și pentru dumnealui și pentru instituția pe care o reprezintă. Nu știu cui să-i mulțumesc mai mult, instituției sau reprezentantului. Eu cred că, până la urmă, instituțiile trăiesc prin oameni și faptul că, de când particip la acordarea acestor premii, l-am văzut pe domnul Stan Tîrnoveanu reprezentând UNPIR, mă face să cred că el e chiar atașat de aceste premii și are un cuvânt greu de spus în ceea ce privește sprijinul pe care îl acordă această instituție profesională Revistei noastre de drept privat. Așadar, mulțumesc și instituției, mulțumesc, în mod special, domnului Stan Tîrnoveanu, pentru sprijinul pe care ni-l acordă și pentru fidelitatea față de această ceremonie de acordare a premiilor! Așadar, domnule Stan Tîrnoveanu, vă rog să spuneți, din partea UNPIR-ului, cuvântul dumneavoastră legat de acest premiu și de sprijinul pe care ni l-ați acordat.

Stan Tîrnoveanu – În primul rând, vă mulțumesc, domnule profesor! Pe mine mă onorează cuvintele dumneavoastră, dar cred că în primul rând trebuie să mulțumim instituțiilor. Instituțiile sunt cele care rămân, noi suntem trecători, ca orice om. Ne străduim și noi, ca instituție și ca reprezentanți, să fim constanți într-o perioadă în care lucrurile constante nu prea se întâmplă, constanți în a acorda acest premiu. Cred că nu pot să spun mai mult decât a spus doamna profesor despre lucrare. Cert este că, pentru practicienii insolvenței, cei care se ocupă de latura dreptului, va fi un moment de reflecție în momentul în care vor studia atent propunerea asta față de o instituție foarte dragă lor și folosită uneori și când trebuie și când nu trebuie, denunțarea contractului, încetarea pentru cauză de insolvență, că uite că sunt și alte remedii care nu trebuiesc uitate, trebuiesc folosite, mai ales în ipoteza în care nu se dorește menținerea contractului, pentru că debitorul nu are resurse financiare. Și asta este una dintre ipotezele mai puțin analizate. Felicitări pentru lucrare! Mulțumire personală, pentru că, uite că, într-o lucrare care pare destul de concentrată sunt atât de multe informații să refixeze anumite informații, descoperi valențe noi și te uiți, domnule, câtă atenție trebuie să ai atunci când invoci o exceptie de la diferite contracte, că până la urmă verificarea finală se face tot în fața instanței și trebuie să ai și echilibrul necesar să poți să invoci această excepție în condițiile rezonabile, așa cum este dreptul, cel care permite creditorului posibilitatea aceasta de apărare, de presiune asupra determinării contrapărții în executarea obligației. Cam atât am să spun, cred că este suficient sau prea mult, pentru că timpul este cel care ne măsoară și mulțumesc și îmi revine misiunea să înmânez premiul.