În primul rând, noi ne străduim, la acest moment, să descifrăm sensul și spiritul ordonanței de urgență

Nicolae Cîrstea: 19 octombrie 2018 – Conferința Regională de Insolvență la Cluj-Napoca, o colaborare între INPPI și INM. Suntem împreună cu dl vicepreședinte Stan Târnoveanu – dle vicepreședinte, iată, profesia de practician în insolvență este în fața unei modificări importante a legii insolvenței. Cum este privită și primită în profesie această modificare legislativă?

Stan Târnoveanu: În primul rând, noi ne străduim, la acest moment, să descifrăm sensul și spiritul ordonanței de urgență. Cel mai probabil au fost unele idei bune – se impuneau reglementări cu privire la niște termene predictibile în cadrul desfășurării procedurii insolvenței, însă care că, datorită tehnicii legislative, vom avea foarte multă practică în contradictoriu. Este rezonabil să poți crede lucrul ăsta, pentru că nu este o tehnică de redactare uniformă. Sunt expresii care nu sunt specifice Legii insolvenței, folosite de O.U.G. 88/2018, care vor genera interpretări contradictorii. Cu titlu de exemplu, avem conversia, care este reglementată și sunt trei cerințe la conversie, sau avem planul de reorganizare, cu reducerea creanței bugetare într-o variantă, la art. 132 alin. 5 (1), se vorbește că bugetul „poate aproba”, iar la 155 alin. (2) „aprobă”, atunci când reducerea creanței este de până la 50%. Se poate interpreta, și, cu certitudine, vor apărea interpretări care vor spune că într-o parte este principiul disponibilității și în alta ar trebui să fie o aprobare obligatorie. Nu împărtășesc această părere, însă nu exclud o asemenea interpretare. Cea mai bună soluție legislativă probabil era ca aceste amendamente să fie făcute în Codul de procedură fiscală, pentru a nu genera litigii în cadrul procedurii insolvenței.

Nicolae Cîrstea: Se mai poate face ceva în viitor, cu privire la aceste reglementări care sunt confuze, neclare, ori care nu se pot aplica, pur și simplu, în practică?

Stan Târnoveanu: Sigur se poate face ceva. Primul drum, depinde cât de scurt este, este în procedura de aprobare a O.U.G. În această procedură se pot face retușurile, corecturile necesare, dacă aceasta e rapidă. Dacă nu, cel mai probabil se va apela la procedura reglementată de Codul de procedură civilă, fie de dezlegare a unor probleme de drept, pentru că e de maximă noutate, și atunci putem sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție, care să dezlege interpretarea corectă și adecvată a unor prevederi legale. Sau poate chiar legiuitorul gândește că este rapid și va fi o procedură mult mai scurtă, din momentul în care această ordonanță a intrat în vigoare, până la momentul în care va fi adoptată de către parlament cu titlu de lege.

Nicolae Cîrstea: Puteau fi evitate aceste confuzii, neclarități, aspecte ale acestei ordonanțe, dacă exista o discuție directă cu legiuitorul, cu cei care au fost inițiatorii ordonanței?

Stan Târnoveanu: Putea să fie și o asemenea discuție. Eu chiar cred că corpurile profesionale de specialiști sunt ceea ce breslele reprezentau înainte ceva pentru o cetate. Trebuie apelat la corpul de specialiști pentru că, lovindu-se constant de o anumită problematică, o stăpânesc mai bine decât cel care, incidental, se întâmplă să aibă o asemenea problemă. Și atunci, poți evita aceste disfuncționalități datorate tehnicii de redactare. Nimeni nu spune că trebuie să respecți Legea nr. 24/2000 tot timpul, sau o simplă eroare poate genera denaturarea. Însă sunt multe lucruri care… de exemplu cu aplicarea legii în timp – sunt întrebări care sunt rezonabile, pe care și le pun practicienii, judecătorii, debitorii. Or, această incertitudine va genera ce? – Litigii. Or, dacă avem o ordonanță de urgență care își dorește soluționarea lucrurilor rapid, trebuia să fie clară. Cu certitudine, era necesar, după părerea mea, niște termene rezonabile cu privire la soluționarea anumitor cereri – cereri de plată, cereri de trecere la faliment – pentru a nu tergiversa procedura inutil și a crește costurile lichidării. Însă de la asta până la a nu clarifica alte instituții, e diferență.

Nicolae Cîrstea: Sunt și câteva aspecte pozitive pe care le cuprinde O.U.G.?

Stan Târnoveanu: Chiar asta am spus de la început. Având idei bune, ca tehnică de redactare mai puțin bună, se ajunge la această disfuncționalitate. Am în minte deblocarea relativ teoretică, cel puțin, a reorganizării din perspectiva creditorului buget de stat, pentru creanțe bugetare, fie sub forma conversiei, fie sub forma unui plan de reorganizare, în care se plătesc anumite sume, fie sub forma cesiunii de creanțe. Acestea ar trebui să fie lucruri care să încurajeze dezghețarea procedurii insolvenței din perspectiva creanțelor bugetare. Ar trebui să însemne. Problema va fi cum va funcționa raportat la interpretarea prevederilor legale.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc, dle vicepreședinte, și vă dorim succes în periplul acesta de la prezidiul conferințelor Cluj – știu că plecați acum mai departe, tot pentru a fi alături de colegii din interiorul UNPIR.

Stan Târnoveanu: Ne străduim să împărtășim din ceea ce înțelegem, avem foarte multe informații pe care noi le acumulăm, ascultăm părerile celorlalți, în care ne conturăm, ne clarificăm ideile pe care le avem – fie le schimbăm, dacă nu sunt cele mai bune idei, pentru că legislația este foarte proaspătă, prevederea este chiar de curând, și atunci, este foarte bine să ai schimburi de idei cu colegi practicieni, cu magistrați, cu cadre universitare – aceasta este cea mai bună variantă în care poți să înțelegi adevărata funcție a prevederilor legale.

Nicolae Cîrstea: Mulțumim încă o dată.

Stan Târnoveanu: Și eu vă mulțumesc.