Discursul domnului Robert Cazanciuc cu ocazia lansării revistei Legal Point nr. 1/2018

13 iul. 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 391

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 30 de zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

În cadrul lansării revistei Legal Point nr. 1/2018, unul dintre momentele memorabile ale manifestării a fost decernarea premiului Legal Point nr. 1/2018 domnului Robert Cazanciuc, în aprecierea apariției albumului „Palate de justiție din România”.

Cu această ocazie domnul senator a rostit următorul discurs:

„Ziua bună tuturor!

Mă bucur să fiu în rândul colegilor, prietenilor, respect profesorilor mei! Nu m-aș fi gândit vreodată, având în minte imaginea studentului cu ochii mari către profesorul Stoica sau profesorul Popa, că o să ajung să vorbesc în fața domniilor lor, dar așa se întâmplă, bănuiesc că au aceeași bucurie pe care o avem și noi față de copiii noștri atunci când cei care vin din urmă încearcă, timid, să le urmeze pașii și să facă ceea ce pot să facă mai bine pentru ei și cei din jurul lor, în zilele noastre, atât cât putem noi. Ce am încercat cu acest proiect, început în 2014, după o vizită nu mai știu exact unde – dacă era cumva la Botoșani, dacă era la Buzău, la Vâlcea, Alba Iulia, Șimleul Silvaniei.

Am încercat să vorbim altfel despre justiție. Nu vorbim numai în zilele noastre cu oarecare tensiune. Penalul ține în loc civilul de foarte mulți ani, de la principi încoace. Ne place sau nu ne place, așa stau lucrurile. Televiziunea doar a accentuat acest lucru, chiar dacă procentul penalului este de doar 5% din viețile noastre. Cum să facem să vorbim astfel despre justiție? Păi am vorbit punând Palatul de Justiție din București de două ori pe lista Festivalului George Enescu, în 2013 și 2015, și am încercat să vorbim altfel văzând câteva bijuterii de arhitectură, mergând prin toată țara ca ministru al justiției.

Am văzut că Petre Antonescu a făcut nu numai în București clădiri superbe, ci le-a făcut și la Buzău. Am văzut că Palatul de Justiție din Oradea, refăcut în urmă cu puțin timp, a ajuns astăzi un reper al orașului Oradea. Spunea profesorul Augustin Ioan, cel care a scris prefața acestei cărți, ne povestea puțin de istoria acestor palate de justiție, cum Dumnezeu am ajuns noi să punem în centrul orașului palatele de justiție. Ele au început să fie în centrul orașului în perioada romană, evident, prin secolul IV denumirea de «basilică» dată inițial templului în care se vor desfășura acte de justiție, bisericii cultului creștin.

Nu am gândit vreodată, ca student, nu m-am gândit atunci, la 16 ani, când am  decis să urmez o carieră juridică, citind o carte despre o nedreptate. Se întâmpla în 1987 și un autor foarte curajos, de la Craiova, a scris o carte despre povestea de dragoste a unui avocat – evident, asta m-a impresionat în primul rând – arestat, ținut în închisoare câțiva ani de zile, distrusă familia, povestea lui de dragoste, și reinventarea acelui avocat cu 1987, Craiova. Foarte mult curaj să scrii acel lucru în acea perioadă, dar în mintea unui copil de 16 ani a stârnit o reacție de furie. Și am zis: «Eu trebuie să fac ceva ca asemenea lucruri să nu se întâmple niciodată».

Nu știu dacă am reușit să fac acest lucru – am multe să-mi reproșez –, dar am încercat să țin un echilibru; să mă uit la acel semn din spatele nostru nu doar ca la un semn zodiacal, ci ca la o misiune pe care cei care ajung în sistemul judiciar cred că o au. Mă uit în jurul meu la foștii mei colegi, sunt absolut convins că și-au ales această profesie din vocație în primul rând și nu pentru că au o poziție socială bună sau un salariu bun sau pensie importantă. Că ieșim la pensie la 20 de ani, la 25 de ani – e mai puțin important; important e să fim conștienți de misiunea noastră. Au fost conștienți de misiunea noastră nu numai juriștii, dar și arhitecții, cei care au pus în centrul orașului clădirile de justiție. Urbea a decis că justiția trebuie să fie în centrul orașului. Orașul se dezvolta în jurul palatelor de justiție. Am mers, ca ministru, de foarte multe ori la Craiova, pentru un proiect de succes, noul sediu al palatului de justiție, al Tribunalului Dolj, cred că de șase ori am fost acolo, într-un proiect care s-a mișcat foarte repede – în 16 luni am făcut aproape minuni cu sprijinul celor de acolo. Și cred că la a treia vizită la Craiova mă uitam cu foarte mare admirație la sediul Universității din Craiova. Și am zis: «Wow, chiar nu știam că la Craiova e așa un centru universitar, cu asemenea clădire». Și un hâtru de lângă mine mi-a zis foarte clar: «E sediul tribunalului»!

Găsiți clădiri absolut spectaculoase, cu un destin spectaculos, la Ploiești, a ajuns Palatul Culturii, dintr-un Palat al Justiției. O să vedeți arhitectură românească la Vâlcea, la Câmpulung. O să vedeți arhitectură austro-ungară la Arad – o sală de judecată absolut superbă, cea mai frumoasă sală de judecată, cred, din România, am întâlnit-o la Arad. Trebuie să vedeți la Tribunalul Arad, din când în când au ședințe de judecată acolo pentru a menține într-un circuit public acea sală de judecată. O găsiți și în carte, dar e păcat să n-o vedeți pe viu. Nu trebuie să ne fie teamă să vedem acea sală de judecată de la tribunalul Arad, judecătorii permit acest lucru celor care chiar vor să vadă ce a însemnat pe la 1900, să spunem, justiția în mintea unor arhitecți, cum au vrut să redea autoritatea justiției la 1900.

Ce facem noi astăzi? Încercăm să ținem echilibrul. Mă uit în sală și nu văd foarte mulți parlamentari, văd câțiva foști parlamentari, eventual…

Din păcate, știu că de multe ori este de evitat zona politică, dar nu se poate fără politică, așa s-a construit țara. Vorbea domnul Wolff, directorul TAROM de numele domniei sale. Să nu uităm, totuși, că cel care a construit România Mare a fost Carol I; cel care a permis desăvârșirea României a fost Ferdinand. Au fost români prin ceea ce au simțit.

Domnul Andrei Păunescu are foarte mare dreptate și o să-i cer versurile domniei sale, să le distribuim prin parlament, prin palatele de justiție, să redăm frumusețea folkului cu acel mesaj social. Mulțumesc foarte mult Universul Juridic, mulțumesc domnului profesor Valeriu Stoica, căruia, ca ministru, i-am adresat de foarte multe ori întrebări, în situații delicate, încercând să înțeleg ce ar fi făcut dacă ar fi fost în locul meu.

Nu m-am gândit vreodată că am să ajung în locul domniei sale, din punctul meu de vedere și al multor colegi domnul Stoica e cel mai bun ministru al Justiției din câte știm noi să fi existat cel puțin în ultimii zeci de ani. N-am ezitat să-l întreb, n-a ezitat să mă primească, n-a ezitat să-mi facă vizite, îi sunt recunoscător pentru acest lucru. A sprijinit acest proiect, mai multe firme de avocatură au sprijinit acest proiect, m-am bucurat foarte mult când a văzut lumina tiparului, după trei ani de muncă. Făcusem, ca «producător de carte», două proiecte foarte reușite: «Lumea interzisă», despre penitenciare și «Istoria ilustrată a diplomației românești», despre o poveste absolut superbă aflată în subsolul Palatului Victoria, și anume arhiva Ministerului de Externe, care sper să vadă lumina zilei cândva. A durat trei ani de zile acest proiect, cu multă încăpățânare făcut, cu sprijinul firmelor de avocatură, cum spuneam.

La finalul zilei în care am anunțat acest proiect, a venit la mine un fost coleg procuror. Mi-a spus în felul următor: Nu am mai fost demult la o întâlnire publică despre justiție în care să discutăm cu pasiune, și nu cu patimă. Acela a fost momentul în care am zis: «Misiunea mea a fost îndeplinită, cel puțin din punctul de vedere al acestei cărți».

Misiunea continuă în parlament și aveți încredere că uneori lucrurile, chiar dacă par că o iau într-o direcție greșită, par că merg într-o extremă, răspunsurile trebuie căutate, din păcate, în alte extreme și în nevoia societății de a se echilibra. Nu putem ajunge în echilibru decât după ce pendulul trece dintr-o extremă în alta și îmi doresc, totuși, să fim contemporani cu acel moment la care pendulul va ajunge la mijloc.

Mulțumesc foarte mult Universul Juridic, mulțumesc pentru gândurile bune de-a lungul timpului și sper să ne revedem la proiecte viitoare”.

Robert Cazanciuc,
Președintele Comisiei juridice a Senatului României


 

Vizionați evenimentul integral aici:

Galeria foto a evenimentului:

Discursul domnului Robert Cazanciuc cu ocazia lansării revistei Legal Point nr. 1/2018 was last modified: iulie 17th, 2018 by Robert Cazanciuc
21 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter