Alocuțiunea domnului Robert Cazanciuc la dezbaterile UJ cu tema „Digitalizarea Sistemului Judiciar – Este posibilă implementarea și utilizarea sistemului de videoconferință în sistemul judiciar?”
Mă bucur că sunt parte a acestei dezbateri. Doar dintr-o asemenea dezbatere putem să stabilim de comun acord cele mai bune soluții pentru o mai bună organizare a sistemului judiciar și, de ce nu, pentru o mai bună percepție a populației asupra sistemului judiciar.
Mă gândeam, în timpul discuției, care au fost primele, să spunem, semne mai viguroase de informatizare a sistemului judiciar, și m-am dus cu gândul la ECRIS. Cred că ECRIS-ul a fost primul proiect major care a schimbat cumva, puțin lucrurile și a încercat să dinamizeze, să ofere informații de la distanță. Îmi aduc aminte că, mergând prin instanță, în 2013-2014, am întâlnit foarte multe resurse umane angrenate într-un proces care se numea scanare. 1-2 grefieri la fiecare instanță mare erau ocupați cu scanarea și munceau săracii, de zor acolo, arhivau, foarte laborioasă chestiunea. Nu am înțeles foarte bine la vremea respective, și am și oprit procesul, la ce folosea acea scanare, dar lumea era conștientă că, mai devreme sau mai târziu, hârtia iată, hârtia trebuie să fie înlocuită într-o mare măsură de formatul electronic. Nu că nu era bună scanarea, dar era puțin previzibil că documentele stocate într-un anumit format ar putea fi utilizate în același format 4-5 ani de zile. Dar, a fost un proiect care a adus, să spunem, infrastructura informatică instanțelor de judecată, a obișnuit cumva oamenii cu o anumită procedură și, poate, cine știe, acea experiență a și folosit ulterior, cel puțin instanțelor care au fost mai îndrăznețe. Aici mă refer la Cluj și la Arad, ce au făcut un pas înainte, înainte ca sistemul în sine să poată să facă un proiect organizat, pentru că, așa este, dl ministru Predoiu are dreptate.
Aici este nevoie de un sistem unitar, coerent. Am întrebat la vremea respectivă în minister, de ce nu s-a mișcat ministerul mai repede decât s-au mișcat instanțele, în condițiile în care aveam o direcție întreagă de IT și ar fi trebuit să fie cumva în avangarda acestor lucruri, dar se mișcă mai greu un elefant decât se poate mișca cineva în plan individual. Și este foarte bine că s-a întâmplat așa, pentru că sunt câțiva ani deja de experiențe, care toate aceste experiențe trebuie să se transforme în bune practice, care să se regăsească într-un proiect coerent la nivel național. Mă bucur că, după 6 ani de zile, sistemul de videoconferința a ajuns și la Cotroceni, pentru că îmi aduc aminte preocuparea de la vremea respectivă de a pune capăt, și foarte mulți știți acest lucru, de ceea ce se numește, în sistemul penitenciar, afacere judiciară.
Din motive care nu-și au rostul acum să fie comentate, dar merită o dezbatere întreagă, oamenii se plimbă de la un penitenciar la altul pentru a scăpa de o formă de presiune. Și atunci, niște costuri uriașe pe care le are ANP cu aceste plimbări de la un cap la altul. Lor le poate fi pus foarte ușor capăt prin sistemul de videoconferință și cred că au încercat un proiect pilot, în 2014-2015. A și reușit la câteva instanțe, dacă îmi aduc eu bine aminte. Au fost diverse, cum spuneam, ECRIS-ul, scanarea, videoconferința la penitenciare, de ce nu, afișarea la câteva, cred că 100 de instanțe, afișarea pe format electronic în sala de judecată, în afara sălii de judecată. Au fost încercări de a aduce cât mai mult, să spunem, informatizare, digitalizare la nivelul organizării interne și interfeței, dacă vreți, cu avocații și cetățeni.
Cred că în momentul de față sunt suficiente experiențe și cred că s-au dezvoltat deja, suficiente exeperiențe și în altă parte, așa că putem vorbi de o infrastructură hard și de o infrastructură soft, smart, care să poată fi, să spunem, customizată pentru sistemul judiciar din România.
Pe de altă parte, sistemul judiciar nu înseamnă administrație. România stă, din păcate, cred că pe ultimul loc la digitalizare la nivelul Uniunii Europene. Nu poți să transformi sistemul judiciar așa cum transformi o primărie, unde emiți certificate de urbanism în format electronic, pentru că este vorba de frumusețea dreptului, este vorba de dezbatere, este vorba de moralitate, este vorba de solemnitate, până la urmă. Toate lucrurile astea, la un moment dat, care au farmecul și valoarea lor, trebuie atent evaluate, studiate, atunci când decidem pe ce cale să mergem. Pentru că, știți cum este, ai grijă ce îți dorești. Avocații sunt, dacă mă întrebați, din perspectiva asta, vulnerabili la această chestiune, pentru că riscă să se întâmple cum s-a întâmplat în alte țări Uniunii Europene și în Statele Unite, să se transforme într-o formă de funcționar care să fie nevoit să bifeze anumite căsuțe într-un formular electronic. Nu spun că acest lucru nu ar fi, spre exemplu, foarte util, mai ales în cauzele repetitive, dar toate experiențele astea trebuie bine cântărite și puse în dezbatere și felicitări pentru această idee. Așa se fac, până la urmă, legile, din asemenea dezbateri care scot la iveală o nevoie socială reală.
Și atunci, pe o nevoie socială reală poți să pui, pe o dezbatere reală, o lege care să aibă legătură cu viața reală. Legea este făcută să ne ajute, nu să ne încurce. Și atunci când simțim că legea nu ține pasul cu viața, adaptăm legea, pentru că viața are cursul ei și nu poate fi oprit mai ales când este vorba de tehnologie.
Rămân în continuare alături de dvs., mulțumesc foarte mult de invitație și sper ca această dezbatere să aibă câteva idei care să ajute, dacă va fi nevoie, și într-un proiect de act normativ care să fie dezbătut în Parlament.
* Opinie susținută în cadrul seriei Dezbaterile Universul Juridic: Digitalizarea Sistemului Judiciar – Este posibilă implementarea și utilizarea sistemului de videoconferință în sistemul judiciar?, organizate de Baroul Timiș, Editura Universul Juridic și Wolters Kluwer România.
Parteneri:
Parteneri principali: Noletter și EASYLAW
Partener: Monitor Dosare
Partener instituțional: Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România