Discursul domnului Robert Cazanciuc în cadrul Congresului UNPIR 2018

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Doamnelor și domnilor,

Mulțumesc foarte mult pentru invitație!

Am mai fost aici, anul trecut, dar e adevărat că la altă oră. A fost la fel de interesant, am stat destul de mult, astăzi nu voi sta la fel de mult ca atunci, deși mi-a făcut plăcere să discutăm chestiuni extrem de interesante, uneori mai interesante ca în Parlament, despre profesie. E o reală plăcere să vezi că nu ești, la un moment dat, așa, de unul singur pe un anumit front, că nu ești chiar împotriva curentului, că sunt foarte mulți oameni care au idei și care vor să facă ceva.

Ce-am vrut să facem noi în 2014 știți foarte bine și dumneavoastră. Am încercat să sprijinim într-un fel economica, chiar dacă de foarte multe ori pare ciudat, așa este: prin insolvență poți să sprijini economia. Știți foarte bine acest lucru, nu e foarte cunoscut, de multe ori, în afara profesiei, dar cred că e cazul să faceți ceva mai mult și în acest domeniu. Erau semnale din mediul de afaceri, erau semnale din partea instanțelor că avem practică neunitară, că lucrurile nu merg cum trebuie, aveam tendințe europene, aveam foarte multă lume care-mi spunea că trebuie schimbat ceva. Și în 2014 cred că putem vorbi de un nou început în materie. Și obiective au fost atunci, le știți, din nou, foarte bine: codificare. Cred că erau șase acte normative care aveau diverse reglementări cu incidență în materie. Erau experiențe de valorificat, era nevoie de realizarea unui echilibru care credem noi că între timp s-a realizat, între diversele interese în concurs. Era nevoie de proceduri, cu siguranță, mai eficiente – și poate sunt mai eficiente în ziua de astăzi; era nevoie, cu siguranță, de o maximizare a formulelor de valorificare a bunurilor recuperabile – și discutam puțin mai devreme, sărind de la una la alta, de cum facem noi cu sechestrele în materie penală, care nu sunt făcute pentru a bloca lucrurile.

Unul dintre proiectele importante realizate în mandatul meu a fost această Agenție de Valorificare a Bunurilor Provenite din Infracțiuni și îmi aduc aminte că în procesul de consultare a diverșilor parteneri europeni îmi spunea un expert din Franța: „Domnule, noi nu punem sechestre pe imobile din Corsica. Păi de ce? Păi, zice, nu le cumpără decât corsicanii, adică din familie, și oricum nu le cumpără nimeni…” – „Domnule, zic, uite, am putea să ne gândim și noi la Strehaia, spre exemplu. Dacă am un imobil cu acoperiș de aur care valorează un milion de euro, îl pot vinde, pot recupera prejudiciul?”. Ideea e să nu mergem pe piste false.

Auzim foarte des cifre astronomice: un miliard, două miliarde – bunuri sechestrate. Câte sunt în mod real valorificabile? Tendința aceasta a formelor fără fond, din păcate se manifestă de foarte multe ori și în justiție. Suntem acoperiți, am blocat o activitate… A fost acum câțiva ani de zile sechestrul pe Lukoil – 250.000.000 de euro. „Vindeți, fraților, Lukoil-ul și luați banii!” – „Păi dacă-l vindem, blocăm activitatea, și atunci provocăm o «gaură»”. Din păcate, trebuie să educăm foarte mult, inclusiv magistrații, și acesta a fost rolul acestei agenții, de a educa oamenii. Sigur, nu este treaba lor să se ocupe de valorificare. Dar nici să facem acțiuni formale, pentru că ne păcălim pe toți. Și aici, poate din experiența dumneavoastră, poate cu ANABI, lucrurile se vor schimba inclusiv la nivel de legislație.

Sunt șanse reale pentru anumite firme de a se recupera, sunt șanse reale pentru cei care sunt de bună-credință, în afaceri? Din nou dumneavoastră aveți experiență din care putem învăța atunci când încercăm să modificăm ceva. Ce s-a întâmplat în cei 5 ani de zile de când avem, să spunem, pe piață acest „copil”. Cred că procesul de consultare de la vremea respectivă, destul de amplu, care a durat în jur de doi ani de zile, a arătat în timp că avem un act normativ cu o anumită soliditate. Au fost puține modificări – dacă a fost vreuna – care să vizeze în mod direct ceea ce numim astăzi Codul insolvenței. Au fost modificări incidentale, de regulă venite din zona fiscală, când încercăm să protejăm, chipurile, interesul general, al statului. În rest, în mod direct nu au fost încercări de a modifica. Sigur, au mai fost câteva încercări parlamentare, dar fără succes. Aceasta înseamnă soliditatea consultărilor. Aceasta înseamnă că în mare parte acest act normativ scris împreună cu practicieni, judecători, experți internaționali, experți din minister, corespundea unei nevoi sociale reale și nu doar unor interese sau orgolii profesionale la un moment dat. Cei 5 ani de zile de viață ai acestui act normativ cred că sunt un exemplu de bună practică și pentru alte materii.

👍Vezi deschiderea Congresului UNPIR – 25 mai 2018

Îmi aduc aminte că la finalul mandatului am citat, într-un mic document, în care prezentam colegilor mei ce am făcut în doi ani și jumătate, un articol din Ziarul Financiar din 12 noiembrie 2015, care spunea că în primele 9 luni ale anului 2015 au fost cu 50% mai puține proceduri de insolvență. Nu știu dacă era atât de rapid un efect al noului cod, dar cu siguranță era o oarecare disciplinare. Procedurile poate mai simple, mai clare, o anumită rezervă de a folosi în mod abuziv procedura insolvenței din partea unora – poate toate la un loc, dar cifrele așa arătau: jumătate proceduri deschise în 2015, față de numărul lor în 2014.

Ce avem în momentul de față? Sigur, avem foarte multe preocupări în materie penală, așa e dintotdeauna – penalul ține în loc civilul –, dar viața înseamnă 95% cauze civile. Și în civil se întâmplă zilele acestea câteva modificări ale Codului de procedură civilă, trecute deja de prima cameră, Camera Deputaților, în două săptămâni o să meargă și la Senat, pentru un vot final, sperăm noi, și sunt câteva chestiuni probabil incidente și asupra activității dumneavoastră, cum ar fi abrogarea Camerei de Consiliu, blocarea procedurii de filtru, o comunicare electronică mai eficientă cu instanțele, acolo unde instanțele nu au mers, cumva, cu un pas înainte și au făcut exemple de bune practici, cum ar fi la Cluj sau la Arad, la Craiova sau la Iași. Pe lângă aceste lucruri, a venit o propunere de la CSM, de modificare a Legii insolvenței persoanei fizice, în sensul de a schimba cumva competența, care nici măcar nu a intrat bine în vigoare, de la 1 ianuarie, și vrem să modificăm competența, să o ducem de la judecătorie la tribunal, în ideea că tribunalul e specializat, știe ce înseamnă insolvența (de parcă în afară de denumirea insolvență și câțiva practicieni, care sunt și colo, și colo, ar avea vreo legătură una cu alta).

De aceea, la Camera Deputaților a primit un vot negativ această propunere, o să vedem peste două săptămâni (n.r. Congresul UNPIR a avut loc în data de 25 mai 2018) dacă cineva o să considere că este mai degrabă util ca această competență să treacă de la judecătorie la tribunal, o să mergem cu siguranță la tribunal, în ideea că nu e nimeni încăpățânat, să strice lucrurile, dacă ele merg bine.

Ce e de făcut în perioada următoare? Din câte am discutat puțin mai devreme, în pregătirea acestei întâlniri, cu participanții la proces, nu e nevoie de foarte multe modificări. Sunt modificări de făcut, e o dezbatere la nivelul Uniunii Europene pentru o nouă directivă, de modificare a celei din 2012 și poate anul viitor o să fie momentul de o modificare mai consistentă la ceea ce numim astăzi Codul insolvenței. Ea trebuie făcută în mod cert prin intermediul Ministerului Justiției, dacă va fi vorba de un proces mai complex.

Pe de altă parte, dacă aveți chestiuni punctuale, dacă sunt lucruri care vă încurcă activitatea, care nu ajută pe nimeni, nu are rost să ținem în viață forme fără fond. Puteți apela la procedura parlamentară, pentru a modifica unul-două articole, care pot să aducă clarificări, care pot să scoată din ceea ce numim, de foarte multe ori, balast judiciar. Ținem lucruri doar pentru că sună bine, doar pentru că ne-a spus cineva la un moment dat, și când ne uităm la eficiență, de ce le ținem, păi n-are curaj nimeni să le modifice, a fost o practică până acum și rămânem „încremeniți” în proiect. Ideea e de a nu rămâne „încremeniți” în proiect; puteți apela cu încredere la procedura parlamentară, care, după cum vedeți, uneori este mai eficientă decât pare, și chiar puteți modifica în termen scurt lucruri care zac așa, de foarte multe ori, uitate, sau care par de multe ori intangibile.

În rest, ce să vă spun? Cum spuneam, un exemplu de bună practică: modul în care a fost elaborată această lege și pentru alte materii. Avem acum o procedură – sper să poată fi considerată bună practică – de modificare a legii privind contenciosul administrativ. La fel, cu foarte multe consultări, cu foarte multe idei bune, nu ai cum să nu faci un act normativ adecvat atunci când stai de foarte multe ori de vorbă cu cei care sunt chemați să aplice textul de lege, în așa fel încât să ne facem până la urmă tuturor viața mai ușoară, nu viața mai grea.

Vă doresc să aveți o viață ușoară și mult succes!

Robert Cazanciuc,

Președintele Comisiei juridice a Senatului României

👍Vezi și: Discursul domnului Adrian Vascu în cadrul Congresului UNPIR 2018