Tom Hanks și mândria de a fi român

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Proaspăt secretar general la Externe mă confrunt prin 2009 cu ceea ce, în limbaj consular, însemna o situație de criză, adică un român dornic de aventură prin munții din America de Sud se trezește într-un teritoriu de vis, dar necontrolat de vreo autoritate statală, ci doar de niște băieți cu multe arme care, profitând de zona greu accesibilă, au hotărât că ei sunt statul.

Ne bucurăm de noul nostru statut de membru UE și apelăm la greii europeni pentru a ne ajuta să ne salvăm compatriotul. Cu oarecare noroc găsim un elicopter și un echipaj dispus ca, prin metode specifice în asemenea situații, să participe la operațiunea de extragere.

Misiune îndeplinită. Era însă clar că asemenea situații vor apărea din ce în ce mai des, iar statul român trebuia să fie pregătit, într-un fel sau altul.

Le povestesc noilor mei colegi ce ne spusese profesorul Iorgovan la primele cursuri în cadrul școlii de drept, vorbindu-ne despre ceea ce înseamnă statul. Aveam în față una din cele mai cunoscute figuri publice ale anilor 90, așa că toată lumea era ochi și urechi pentru definiția magică.

Și începe: „verișoara mea s-a stabilit în SUA, iar de curând a primit și cetățenie americană. După înmânarea prețioasei bucăți de hârtie, reprezentantul autorității care oficiase ceremonia de depunere a jurământului i-a spus: «de azi înainte ești cetățean american, iar Statele Unite te vor apăra oriunde vei fi în lume»”.

Nu ne-am prins dacă era o poveste, dacă profesorului îi plăceau filmele americane în care deviza nimeni nu rămâne în urmă inspirase multe fapte de vitejie sau dacă încerca să ne pregătească pentru următoarele cursuri de drept internațional, dar ceea ce auzisem suna al naibii de bine.

Anul 2010 vine cu evacuarea unor compatrioți de-ai noștri din Haiti sau Republica Kârgâză, români blocați în Grecia sau Egipt, o erupție vulcanică în Islanda și un nor de cenușă care duce la anularea a mii de zboruri în întreaga Europă, și mai ales, aducerea în vremurile noastre a ceea ce noi credeam că putem întâlni doar în povești sau în cimitirul din Sulina: pirații. Răpirea unor marinari români aflați pe nave sub pavilion grecesc sau britanic de către pirați somalezi ne schimbă complet perspectiva de sprijin față de cei care își găsiseră un loc de muncă peste mări și țări.

Era clar că nu putem trimite armata să patruleze prin diverse colțuri ale lumii, dar ne puteam folosi resursele de inteligență, de imaginație practică și diplomatică, să spunem și noi, precum fratele mai mare, cu decență, dar și cu ambiție, că ne putem proteja și asista cetățenii aflați în situații dificile oriunde pe glob.

Adunăm diplomați cu experiență și tineri cu entuziasm și așternem pe hârtie, pentru a prezenta decidentului politic, un proiect de înființare în cadrul MAE a unui centru consular de crize.

Și, cum viața bate filmul, la începutul anului 2011 iminența unui război în Libia ne pune în situația găsirii unor soluții rapide pentru evacuarea multor familii de români aflate în Tripoli sau Benghazi.

Văzusem și noi filme despre al doilea război mondial și importanța strategică a insulei Malta pentru operațiunile aliaților din nordul Africii, așa că, nu stăm prea mult pe gânduri și împreună cu Ministerul Apărării Naționale ne asumăm rapid organizarea unui pod aerian pe relația București-Valetta-Tripoli.

În mai puțin de o săptămână au fost evacuați peste 700 de cetățeni români, britanici, danezi, bulgari, francezi, americani, în cea mai mare operațiune de acest gen organizată de România de la sfârșitul ultimei conflagrații mondiale, fără ca oamenii sau avioanele să fi avut vreo zgârietură.

Nu apucăm bine să ne tragem sufletul cu ochii la fotografiile pline de zâmbet ale celor aflați în drum spre casă în avioanele noastre Hercules sau Spartan, că un cutremur de 9 grade lovește Japonia.

Și, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, un val tsunami și un accident la o centrală nucleară ne determină să trimitem pe bază de voluntariat o echipă consulară în sprijinul misiunii noastre diplomatice din Tokyo, anticipând nevoia unor repatrieri urgente.

Nu vă puteți imagina ce peisaj de apocalipsă este aici, ne spune unul dintre consuli mergând pe drumul de la aeroport către ambasadă, într-un oraș de 14 milioane de locuitori în care nu este aproape nimeni pe stradă, iar oamenii își izolează ferestrele în așteptarea unei schimbări a direcției vântului care ar fi putut să abată un nor radioactiv asupra unui oraș deja terorizat.

Ne mobilzăm și de această dată și reușim să trimitem, cu o escală obținută greu prin Rusia înghețată, singurul avion civil capabil să efectueze rapid un zbor așa de lung, și aducem acasă un grup numeros de copii.

Gestionăm cu bine situațiile generate de accidentul unui autocar la Marsilia sau de cutremurul din Bologna și ne îndreptăm către ceea ce ne-am propus să fie evenimentul anului 2012 din perspectiva inovației în materie de asistență consulară.

Auzisem de expirarea licențelor pentru operatorii de telefonie mobilă și ne vine ideea instituirii obligativității, prin licență, de a transmite, în anumite condiții, a unor mesaje de informare de tip SMS. Ministerul Afacerilor Externe introdusese pe site o rubrică intitulată „sfaturi, alerte de călătorie”, conținând informații utile pentru călătoriile în străinătate și deosebit de utile pentru cei care doreau să meargă în zone în care pot exista conflicte de tot felul sau obiceiuri bine de știut, dar cum un site nu este uneori la îndemână, ne trebuia o altă soluție.

Găsim destulă înțelegere la toți operatorii de telefonie mobilă, conștienți de valul de evenimente care afectaseră diverse zone ale lumii, iar după un an de negocieri și teste reușim să implementăm singurul serviciu de avertizare prin sms la nivel european.

La 29 octombrie 2012, era lansat de către MAE proiectul „Un SMS îți poate salva viața”, iar până astăzi peste 5 milioane de români au beneficiat de sms-uri de informare și avertizare, o formă de asistență consulară unică printre statele UE.

Și, pentru că pirații somalezi răpiseră de-a lungul timpului marinari de toate naționalitățile, la un an de la debutul proiectului MAE, la 1 noiembrie 2013, era lansat filmul, evident fără legătură cu noi, Povestea Căpitanului Philips, avându-l pe Tom Hanks în rol principal, film bazat pe un fapt real întâmplat în 1999, când pirații somalezi au pus stăpânire pe un vas sub pavilion american.

Și, parcă pentru a valida povestea profesorului Iorgovan spusă unor studenți la drept, care încercau să înțeleagă ce înseamnă statul și cum își protejează cetățenii, 20 de ani mai târziu filmul ne prezintă operațiunea de salvare a unui cetățean american, realizată de pușcași aflați pe 3 dintre cele mai mari nave de război din lume.

Pentru a întelege forța pusă în mișcare pentru a proteja un simbol, credința că Statele Unite te vor apăra oriunde vei fi în lume, nu ratați una din scenele de final ale filmului, în care veți vedea 3 coloși de oțel în jurul unei bărcuțe gata să fie strivită de valurile făcute de oricare dintre vasele de război.

Salvați Soldatul Ryan este un alt film în care Tom Hanks face un rol memorabil, cu aceeași simbolistică în care statul își protejează cetățenii și valorile în care cred.

Sigur, încrederea nu poate fi dată doar de filme produse de Hollywood, ci de faptele demonstrate istoric, în care peste 97% din soldații răniți în războiul din Vietnam erau recuperați de pe câmpul de luptă, cu riscul de a pierde și mai multe vieți omenești, dar apărând credința că nimeni nu rămâne în urmă.

Până la finalizarea procesului de achiziție a corvetelor militare, când vom putea verifica mai bine capacitatea țării de a-și proteja cetățenii, ne rămâne orgoliul de a fi mai buni ca americanii la viteza internetului și capacitățile de telefonie mobilă.

Și la ce ne folosește? Ne folosește să ne avertizăm cetățenii, oriunde s-ar afla în lume, despre eventualele pericole la care s-ar putea expune dacă nu ar fi informați, despre cum să ne comportăm având vize de Japonia sau Canada, dar și să transmitem un: „Hai, România”, atunci când, aflându-ne în Franța, avem o șansă la Campionatul European de Fotbal.

Nu știu ce a simțit căpitanul Philips atunci când o navă de război a venit să îl salveze, dar știu mai mulți români care, călătorind în străinătate au primit imediat ce au ajuns la destinație un mesaj de avertizare din partea țării lor, cu datele de contact ale celei mai apropiate misiuni diplomatice, și au fost extrem de mândri că, cineva din țară se gândește la ei, dar mai ales că, în cazul unor probleme, au la îndemână un telefon de contact la capătul firului căruia vor auzi vorbindu-se românește oriunde s-ar afla în lume.