Discursul domnului Robert Cazanciuc în cadrul Congresului Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR)

Bună dimineața tuturor! Mi-am notat câteva gânduri pe hârtie. Dl primar a venit cu o un device electronic, așa este la frontieră aici, mai repede intră inovațiile în țară, pe la Constanța, decât în altă parte. Mulțumesc, dle Președinte Bălan, stimați membri, mă bucur să vă revăd, nu v-am văzut de ceva timp.

S-au schimbat multe lucruri. În primul rând că astăzi este o zi aniversară și cadrul este pregătit de petrecere, așa că La mulți ani, Maria, Marian! Și Marius, dacă cineva este Marius. Eu sunt Marius și am primit felicitări de ziua mea, așa că să fie Marius primit și el, dacă nu vă supărați cei care sunteți titularii acestei zile, Maria și Marius.

Nu ne-am văzut de mult, s-au schimbat multe lucruri, profesia s-a consolidat. Sunteți mai mulți, mai puternici, mai bine ancorați în realitățile românești. Îmi aduc aminte că făcusem o promisiune în 2014, să avem un dialog consistent după adoptarea celebrei Legi 85 din diverse motive, obiective sau subiective nu s-a întâmplat acest lucru, dar promisiunea a rămas, lucrurile nu au stat undeva acolo, n-au rămas încremenite într-un proiect, ci avem astăzi, o nouă lege europeană, o directivă, suntem în fruntea Europei în momentul de față. Ce mi s-a părut interesant la această, să spunem abordare a noii directive, a noii legi este caracterul de prevenție. Suntem foarte dornici uneori să controlăm, să facem lucrurile să meargă înainte, credem uneori prin verificări. Ai senzația uneori că în țara asta sunt doar cei care verifică, nu și cei care lucrează. Și spuneam, dle Președinte, că am fost la Facultatea de Drept în iunie, la un curs de drept social despre Parlament și i-am întrebat pe studenți, „Ce vreți să faceți în viață? Câți vreți să fiți avocați?” Două mâini rătăcite. Judecători, procurori, toată lumea. Zic „Oameni buni, nu despre asta este vorba în această țară. Trebuie să și construim ceva ca să-i judecăm pe cei care eventual greșesc construind”.

Astăzi, este o manifestare importantă la Curtea de Conturi, 30 de ani și ei la ceas aniversar. Discutam cu colegii care s-au dus acolo ce să spună la Curtea de Conturi. Este o preocupare de foarte mult timp din partea celor care se simt controlați și uneori oprimați, pe bune, pe nebune, asta este altă discuție. De foarte mult ori, am spus „Curtea de Conturi trebuie să aibă și un rol preventiv? Nu puteți să ne spuneți înainte, nu vezi că ești pe calea greșită?” De ce să aștepte cineva să greșesc din moment ce el vede dintr-un început că mă îndrept spre o cale greșită. Așa și cu noua lege. Mi s-a părut puțin idealistă această dorință de a găsi să spunem avertizori, nu de integritate și avertizori de business care să spună „Vezi că ești pe calea greșită” și te poate îndruma să te îndrepți.

Avem aceeași discuție despre cum prevenim anumite lucruri și despre justiție. O să fie o foarte mare dezbatere începând de luni, pe legile justiției. O foarte mare dezbatere despre resursa umană, despre încărcarea foarte mare, despre munca pe care o depun foștii mei colegi. Așa este de foarte multe ori, suntem preocupați de cei care intră și de cei care ies mai devreme decât ar trebui, din punctul meu de vedere, fiind în deplină maturitate profesională. Nu suntem preocupați de fondul lucrurilor. De ce ajung tot felul de lucruri în instanță? De ce avem foarte mult balast în instanțele de la judecată? Pentru că avem legi făcute pe grabă, pentru că avem legi nediscutate cu cei care sunt chemați ulterior să le aplice, pentru că ne grăbim să facem lucruri și atunci încărcăm, nu punem accent pe calitatea actului normativ, nu punem accent pe lucrurile care ar putea să prevină, să spunem acte de a judeca, nu punen accent pe mediere.

Eu îmi aduc aminte, primul meu litigiu a fost când am inundat vecina. Eram student, am uitat, nu era apă caldă, nu era apă rece, nu era apă. Asta este. Dle Primar, sper că nu aveți această problemă la Constanța cu apa. Și am uitat robinetul, am inundat vecina, nu am reușit să mă înțeleg. Am fost să-i plătesc onest, am recunoscut că am greșit. A zis „Ne judecăm!”. Dar, până să ne judecăm, era o procedură amiabilă în 1990. La primăria sectorului 6, nu ne-am înțeles nici acolo, dar măcar omul a încercat să nu ajungem în instanță. Am ajuns în instanță, a durat 3 ani de zile și am plătit mult mai puțin, pentru că venise inflația între timp, decât am avut eu intenția inițială. Așa că acest rol preventiv este extrem extrem de important, să ajutăm oamenii să nu greșească, nu să-i vânăm, așteptându-i să treacă în cătarea puștii noastre.

Rămân în dialog cu dvs., să ne ținem promisiunea de acum aproape 10 ani de zile, de a face câteva modificări la Legea 85, de a face orice modificări credeți de cuviință pentru ca legea să poată fi aplicată în litera și în spiritul ei, acela de va ajuta. De foarte multe ori, din păcate, funcția publică din România pare să fie făcută ca să bifeze lucruri, nu ca să rezolve lucruri. Am văzut foarte mulți funcționari care bifează. „Am făcut astăzi de la 1-10. Și ce s-a rezolvat? Păi, nu s-a rezolvat nimic, dar am făcut, adică am avut activitate, raport activitate”. Eu cred că, sigur ca și această lege, cu puțin idealism, nu o să putem noi înlătura formele fără fond, dar măcar să ne propunem și, așa cum spunea dl Primar, să ajutați la restructurarea companiilor, dar poate ajutăm și la starea companiei care se numește România.

Să aveți succes!