Sistemul electoral în România postcomunistă

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Deși circa 80% dintre alegătorii care au participat la vot au susținut propunerea președintelui Băsescu, rezultatul referendumului nu a putut fi validat din cauza prezen­ței mici la vot (doar 26,5% dintre alegători)^[35]. Cu toate acestea, referen­du­mul s-a constituit într-un avertisment pentru adversarii președintelui Băsescu, care au realizat faptul că menținerea neschimbată a sistemului proporțional pe liste îi deza­van­taja în competiția politică cu partizanii acestuia. De aceea, după negocieri între partidele care susțineau guvernul, în principal între PNL și PSD, s-a ajuns la o soluție hibridă, care îmbina can­di­daturile uninominale cu un mod esențialmente proporțional de atribuire a mandatelor, sistem care s-a aplicat la alegerile din 2008 și 2012, în 2016 revenindu-se la votul pe liste de partid, motivat și de faptul că, în 2012, prin aplicarea acestui sistem mixt de vot, în care sunt votate persoane, dar se păstrează și sistemul reprezentării proporționale a partidelor politice în Legislativ, numărul parlamentarilor a cunoscut o creștere spectaculoasă, de la 471, în 2008, la 588, în 2012, rezultat direct al faptului că una dintre formațiunile politice (Uniunea Social-Liberală) a obținut un scor electoral de mai mult de 50% dintre voturile acordate.

10. Concluzii

De-a lungul ultimilor 28 de ani de democrație constituțională în România, putem constata o fluctuație destul de mare a legislației electorale. Spre exemplu, pentru alegerea Președintelui României au fost adoptate 2 legi: una în anul 1992, modificată de cinci ori, în special prin ordonanțe de urgență în anii electorali, și alta în anul 2004, modificată și ea de șapte ori, tot prin ordonanțe de urgență cu precădere și în ani electorali.

În ceea ce privește alegerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat, s-au adoptat 4 legi în anii electorali, iar acestea au fost modificate de fiecare dată, tot în anii electorali, și cu precădere prin ordonanțe de urgență. Uneori, aceste modificări prin ordonanțe de urgență au avut loc la doar câteva luni după adoptarea legii electorale de către Parlament, ceea ce demonstrează faptul că Parlamentul a adoptat astfel de legi fără o atentă analiză, din moment ce ale au avut nevoie de corecturi făcute prin ordonanțe de urgență.

Nici în privința legislației privind alegerile locale lucrurile nu stau diferit, ținând cont de faptul că legislația electorală în această materie a fost modificată destul de des și, în mod special, prin ordonanțe de urgență, în ani electorali.

Toate aceste situații au constituit un factor de incertitudine juridică și o cauză a deficiențelor acestei legislații, constatate cu prilejul aplicării sale.

Curtea Constituțională, chemată să se pronunțe asupra constituționalității normelor juridice electorale, a instituit o jurisprudență care mai degrabă a încurajat această practică a modificării legilor prin ordonanțe de urgență, ea nesancționând modificarea legislației prin astfel de proceduri, deși tot ea consideră că un stat democratic înseamnă legi stabile adoptate în Parlament. „Caracterul democratic al unui stat (…) nu poate fi conceput fără o legislație electorală care să permită, în mod efectiv, exprimarea voinței reale a cetățenilor de a-și alege organele reprezentative, prin alegeri libere, periodice și corecte. Un sistem electoral democratic și stabil, inspirat din această voință reală a celor care, potrivit art. 2 din Constituție, sunt deținătorii suveranității naționale, este de natură să determine o percepție și o atitudine civică corespunzătoare a cetățenilor și, totodată, poate impune o con­duită adecvată competitorilor electorali. (…) Aceste considerente recomandă ca regle­men­tările în materie electorală să fie dezbătute în Parlament, iar nu adoptate pe calea unei proceduri cu caracter de excepție, prin care Parlamentul este ocolit, dar obligat la un vot tacit asupra unui conținut normativ aflat la aprecierea aproape exclusivă a Guvernului”^[36].

De-a lungul timpului, instabilitatea legislativă în materie electorală, determinată de modificarea acestei legislații, cu precădere în anii electorali „s-a relevat a fi nu doar un factor de incertitudine juridică, ci și o cauză a deficiențelor acestei legislații, constatate cu prilejul aplicării sale”^[37].

Tot prin jurisprudența sa, Curtea Constituțională a încurajat modificarea legislației electorale deficitare, imperfecte, însă nu în anii electorali. Un caz concret îl reprezintă legislația electorală adoptată în anul 2008 asupra căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat stabilind că „actuala reglementare a sistemului electoral românesc prezintă o serie de imperfecțiuni și, ca atare, se impune o reconsiderare a acesteia din perspectiva alegerilor parlamentare din anul 2012, care să asigure, sub toate aspectele, organizarea și desfășurarea unor alegeri democratice în România. În această privință, (…) trebuie, în primul rând, să se pornească de la realitățile economice, politice și sociale ale țării, de la rolul partidelor politice în procesul electoral, de la necesitatea raționalizării Parlamentului și, în final, să fie reglementat un tip de scrutin corespunzător concluziilor desprinse și care să aibă corespondent în tipurile de scrutin care se regăsesc în majoritatea statelor euro­pene. (…) Rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie 2008 au arătat că mecanismul utilizat pentru atribuirea mandatelor a avut drept consecință rezultate neconforme celor specifice unui tip de scrutin majoritar uninominal, rezultate determinate de calculele matematice reglementate de regulile procedurii electorale ale scrutinului uninominal prevăzut de Legea nr. 35/2008. Așa se face că desemnarea unor parlamentari s-a realizat pe baza unor calcule, fără ca o asemenea desemnare să rezulte din alegeri, în urma ex­pri­mării prin vot a opțiunilor politice. În cadrul preocupărilor de revizuire a legislației electorale, o atenție sporită trebuie acordată posibilității cetățenilor români cu drept de vot care domiciliază în străinătate, și nu numai acestora, de a-și exercita dreptul de vot, în cadrul unei proceduri speciale, inclusiv prin votul electronic, care să se desfășoare în corelare cu orele oficiale ale României între care se desfășoară procesul de votare”^[38].

Din păcate, considerentele Curții Constituționale nu au fost luate în seamă de către legiuitor, acesta păstrându-și obiceiul de a modifica legile tot în anii electorali și pe calea ordonanțelor de urgență.

 Ce-i de făcut într-o astfel de situație^[39]? O legislație electorală stabilă și predictibilă este în măsură să asigure condițiile propice pentru alegeri corecte. Tocmai de aceea, considerăm că este nevoie de:

Stabilitate legislativă

Stabilitatea legislativă consolidează alegerile democratice, pentru că numai o legis­la­ție stabilă poate asigura alegătorului cunoașterea din timp a regulilor juridice în funcție de care își exprimă opțiunea în cadrul diferitelor tipuri de scrutin.

Adoptarea unor norme de drept clare

Orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie sufi­cient de precis și clar pentru a putea fi aplicat^[40]. Prevederile legale trebuie să stabilească distinct, precis, explicit și cu claritate obligațiile și drepturile alegătorilor. Numai așa, legile clare și predictibile vor putea evita manipularea alegătorului.

Coerență a legislației

O legislație electorală coerentă creează, la rândul ei, o jurisprudență coerentă care disciplinează partidele și instituțiile statului. Această coerență este dată și de o schim­ba­re mai rară a diferitelor tipuri de sisteme electorale. Trebuie evitate situațiile schimbării de la un ciclu electoral la altul a diferitelor sisteme electorale și a modurilor de scrutin.

Transparență în adoptarea normelor de drept

Evitarea modificării legislației electorale prin ordonanțe de urgență și adoptarea acestor modificări prin legi cu suficient de mult timp înainte de alegeri reprezintă o necesitate. Legile dezbătute în Parlament asigură un grad sporit de transparență și ajută la consolidarea Parlamentului și a partidelor politice.