Discursul domnului Marian Enache din deschiderea Adunării Solemne – „Centenarul Constituției României Întregite (1923 – 2023)”
Doamnelor și Domnilor,
Stimați invitați,
Deschidem Sesiunea solemnă a celebrării Centenarului Constituției României din 1923 prin intonarea Imnului Național al României, care este interpretat de artiști ai Operei Naționale Române din București.
Excelența Voastră, Domnule Președinte al României KLAUS-WERNER IOHANNIS,
Preafericirea Voastră Părinte Patriarh Daniel,
Doamnă Președintă a Senatului, Alina Gorghiu,
Domnule Președinte al Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu,
Domnule Prim-ministru Nicolae Ciucă,
Doamnă Președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Corina Corbu,
Preasfinția Voastră Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București,
Distinși reprezentanți ai religiilor romano-catolică și musulmană,
Domnule Președinte al Curții de Justiție a Uniunii Europene, Koen Laenarts
Doamnă Președintă a Comisiei de la Veneția, Claire Bazy Malaurie ,
Doamnă Președintă a Curții Constituționale din Republica Moldova și președintă a Conferinței Curților Constituționale Europene, Domnica Manole,
Domnule Președinte al Asociației Curților Constituționale Francofone Mamadou Camara și Doamnă Secretar General al Asociației Caroline Pétillon,
Domnule Profesor Rainer Arnold de la Universitatea din Regensburg, Germania,
Distinse Doamne și Domni președinți ai Curților Constituționale și judecători ai Curților Constituționale prietene din Europa,
Onorați invitați, reprezentanți ai instituțiilor statului român și distinse personalități ale vieții publice, academice, profesori și profesioniști ai dreptului, reprezentanți ai mass-media și din alte domenii de activitate,
Excelențele Voastre, reprezentanți ai misiunilor diplomatice acreditate la București,
Dragi colegi,
Doresc să vă adresez, în nume personal și în numele judecătorilor Curții Constituționale a României, un salut cordial, urarea de bun venit, însoțite de sincere mulțumiri pentru onoranta prezență a Excelențelor Voastre la aniversarea Centenarului Constituției din 1923, manifestare care, pentru noi, toți românii, este un moment istoric și reprezintă o veritabilă sărbătoare a Constituției și a constituționalismului românesc, privite atât din perspectiva evoluției, cât și a contemporaneității.
Curtea Constituțională a României a hotărât în mod unanim, în plenul său, să declare anul 2023 anul Centenarului Constituției din 1923, care să debuteze cu un moment festiv și oficial, cu lansarea unei emisiuni filatelice, urmate pe parcursul întregului an de acțiuni cu un conținut profesional-științific, dezbateri, comunicări, vernisarea de expoziții în scopul sublinierii însemnătății eminente a Constituției din 1923. Astăzi, în cadrul acestei manifestări aniversare, împreună deschidem Anul Centenarului Constituției din 1923.
Este o bucurie pentru noi toți să fim împreună la această Adunare Solemnă și să avem posibilitatea să împărtășim într-un mediu atât de select, național și deopotrivă european, idei și semnificații exprimate în alocuțiuni și mesaje aniversare, dedicate evocării rolului și valorii Constituției din 1923 pentru istoria politică a României, a cărei dezvoltare statală s-a realizat în contextul proceselor istorice europene desfășurate în perioada formării și cristalizării națiunilor.
De ce un moment aniversar pentru Centenarul Constituției din 1923, pentru ce ne-am propus să celebrăm acest moment ca pe un eveniment special al constituționalismului românesc? Pentru că Documentul Constituției din 1923, în succesiunea Constituției din 1866, a pus bazele României întregite. Prin scopul și conținutul acestei Constituții, românii și-au văzut împlinite aspirațiile de a fi Uniți și a trăi într-o Românie unitară și suverană.
Constituția din 1923, pe care o celebrăm astăzi, reprezintă, în esență, un Document constituțional întemeietor al României și al identității sale politice între alte națiuni ale acelui timp istoric. Actul Unirii și întregirii României din 1918 a fost un Act istoric de excepțională importanță politică și constituțională, iar în percepția tuturor românilor, a fost un act de dreptate istorică. Această înfăptuire crucială a Actului Unirii din 1918 a fost consfințită în Constituția din 1923.
În același Act fundamental au fost consacrate la rang constituțional: limba română, ca limbă oficială a statului român, introducerea controlului judecătoresc de constituționalitate a legilor, România fiind unul dintre puținele state din Europa care implementa acest tip de control ce prefigura exigențele actuale ale statului de drept și ale democrației constituționale; înființarea contenciosului administrativ, principiul separației puterilor, au fost recunoscute drepturile civile pentru femei și s-au garantat libertatea presei, a întrunirilor, drepturile, libertățile și egalitatea în fața legii inclusiv a minorităților naționale, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau religie; Biserica creștină și greco-catolică au fost recunoscute ca biserici românești.
Într-o accepțiune generală, Constituția din 1923 a fost considerată una dintre Constituțiile-reper ale României, care a receptat în momentul realizării ei ideile liberalismului constituțional european, pe care le-a integrat necesităților istorice ale dezvoltării societății românești, fiind, astfel, un Document juridic de valoare națională.
Constituția din 1923 reprezintă o valoare imaterială a tradiției și a culturii noastre constituționale pe care trebuie să o prețuim și să o cinstim așa cum se cuvine, deoarece aceasta exprimă un moment esențial al formării statalității și identității poporului român în devenirea sa istorică, precum și o mărturie vie a civilizației sale politico-constituționale.
Aducem astăzi, un Omagiu la 100 de ani, înaintașilor noștri statorniciți în cronica luminoasă a trecutului pentru contribuția lor la edificarea monumentului Constituției din 1923.
Constituția din 1866, precum și Constituția din 1923 au fost valorificate ca izvoare directe și în redactarea Constituției din 1991.
Procesul de elaborare al acestei Constituții a fost inspirat din tradițiile constituționalismului românesc și ancorat în cuceririle și progresele democrației constituționale europene. Constituțiile ante- și interbelice românești au fost surse autentice pentru Constituantul din 1991, care s-a raportat, în același timp, și la modelele constituționale cele mai avansate existente în acel moment în Europa. Toate acestea sunt o dovadă peremptorie a faptului că România face parte din spațiul constituțional european, având un rol important în structurarea peisajului cultural, politic și geostrategic al Europei și prin statutul său de membru al structurilor euroatlantice.
Așadar, putem imagina un arc peste timp între constituțiile istorice democratice ale României și Constituția actuală a țării. Putem afirma, totodată, și existența interacțiunilor dintre Constituția actuală a României și constituționalismul european, care se prezintă ca o mișcare vie, inovatoare și integratoare a dreptului Uniunii Europene și a universalismului drepturilor omului, precum și a standardelor jurisprudențiale dezvoltate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru Curtea Constituțională, rememorarea tradițiilor constituționalismului românesc devine o datorie de conștiință în fața generațiilor prezente și viitoare. Cunoașterea istoriei constituționalismului românesc ca, de altfel, și a actualității acestuia sunt necesare pentru a forma în conștiința tinerilor apartenența lor la o națiune care și-a modelat istoricește idealurile și valorile în matricea dreptului și culturii juridice europene.
Orice Constituție, ca Pact social suprem și ordonator al sistemului socio-politic, trebuie să realizeze atât echilibrul, proporționalitatea dintre autoritatea de stat și libertatea ca valoare universală inerentă condiției umane, a statutului legal și constituțional al fiecărui cetățean, cât și limitarea puterii statului în raporturile cu cetățenii săi. Forța Constituțiilor rezidă în menținerea păcii sociale prin instituirea ordinii constituționale, fundament al sistemului juridic și al regimului democratic al unei țări.
Cu toții avem conștiința faptului că o Constituție aparține unei comunități politice și, în primul rând, cetățenilor liberi și egali în drepturi. De aceea, fiecare cetățean are îndatorirea moral-politică și juridică a respectării Constituției ca manifestare suverană a titularului puterii politice, lege a întregii Cetăți, care asigură temelia armoniei sociale, unitatea politică și coeziunea societății noastre.
Acesta este și sentimentul predominant al cetățenilor români, atunci când se referă la relația lor cu Legea fundamentală. Pentru aceștia, Constituția reprezintă un „scut” de apărare a drepturilor și libertăților, o garanție a valorii demnității lor.
Voi încheia intervenția prin a cita un spirit de largă inspirație europeană VICTOR HUGO, care încă din secolul al XIX-lea spunea că: „va veni o zi în care toate națiunile continentului, fără a-și pierde calitatea lor de entități distincte și glorioasa lor individualitate, vor face tot posibilul să se grupeze într-o unitate superioară, constituind fraternitatea europeană”.
Vă mulțumesc!