Discursul domnului Marian Enache cu ocazia Zilei Justiției 2023

Stimate domnule Președinte al Uniunii Juriștilor, Ioan CHELARU,

Onorată conducere a Uniunii Juriștilor,

Doamnelor și domnilor profesori și profesioniști ai dreptului,

Distinși colegi și prieteni,

Vreau să încep prin a-i mulțumi domnului profesor Ioan CHELARU, președintele Uniunii Juriștilor, și conducerii Uniunii pentru onoarea pe care mi-au făcut-o de a participa la această reuniune specială care celebrează ZIUA JUSTIȚIEI din România.

Cu acest prilej, vă rog să îmi permiteți să felicit conducerea Uniunii Juriștilor pentru organizarea acestei acțiuni, cât și, în general, pentru dezvoltarea și afirmarea acestei instituții în planul vieții publice și științifice, reușind într-un timp relativ scurt să transforme această entitate într-un veritabil forum al comunității juriștilor din România. Este cunoscut aportul și dăruirea managerială și profesională a domnului președinte Ioan CHELARU și a conducerii Uniunii, care au creat un profil de prestigiu acestei instituții reprezentative și profesionale, reunind exponenții profesiilor juridice și oferindu-le un spațiu publicistic de exprimare și manifestare în abordarea unor teme de interes științific.

Totodată, doresc să îmi exprim satisfacția de a fi împreună cu dumneavoastră, astăzi, de ZIUA JUSTIȚIEI și de a avea posibilitatea unui schimb de opinii și de încredere într-un cadru colegial și profesional atât de select.

Inspirându-mă din tema generoasă pe care o propune Uniunea Juriștilor, am optat pentru câteva considerații privind Noua eră a dreptului contemporan – digitalizarea, inteligența artificială și dimensiunea umană în procesul digitalizării și implementării inteligenței artificiale. Această temă complexă și de actualitate a făcut obiectul unor analize/ reflecții și cercetări aprofundate la nivel doctrinar și instituțional, fiind o chestiune de interes pentru societatea umană în general și pentru noi, juriștii, în mod special.

Opțiunea pentru această temă a fost determinată de faptul că această problematică va deveni din ce în ce mai prezentă în preocupările și activitățile noastre pentru toate categoriile de profesii juridice.

Sigur că nu îmi propun să pun în discuție lucruri absolut noi în acest domeniu, ci voi încerca doar să prezint o sumară evoluție a acestui fenomen și posibilele sale efecte, unele deja obiectivate, altele aflate în devenire.

Noua eră a dreptului contemporan – digitalizarea, inteligența artificială și dimensiunea umană în procesul digitalizării și implementării inteligenței artificiale

I. Introducere

Dreptul, de-a lungul secolelor, s-a adaptat și chiar a catalizat schimbările sociale, politice, economice și tehnologice. Astăzi, sub impactul digitalizării și al progresului exponențial al tehnologiei, precum inteligența artificială și securitatea cibernetică, se conturează o nouă eră a dreptului, astfel că devine actuală, credem, dezbaterea a două aspecte: în primul rând, cum afectează aceste schimbări substanța dreptului și, în al doilea rând, impactul lor asupra profesiilor juridice.

În timp ce legislațiile naționale și internaționale continuă să se adapteze la aceste noi circumstanțe, apare cu necesitate întrebarea dacă tradiționalele noastre concepte juridice sunt suficient de flexibile pentru a face față noii lumi digitale. Printr-o decizie recentă din anul 2022, Curtea Supremă din Statele Unite ale Americii a subliniat importanța interpretării legii în contextul tehnologic actual. Curtea a afirmat că interpretarea legislației trebuie să țină seama de inovațiile tehnologice, mai degrabă, decât de restricționarea acesteia la înțelegerea tehnică existentă la momentul adoptării legii. Această decizie are vocația de a deschide o nouă eră de adaptabilitate a dreptului, care, în esență, recunoaște necesitatea corelării continue a legii la inovațiile tehnologice.

Noile tehnologii au și un impact direct asupra modului în care profesiile juridice sunt exercitate. În ultimii ani, automatizarea proceselor juridice cu ajutorul inteligenței artificiale a devenit o realitate obiectivă. Acest fapt, incontestabil, ridică întrebări despre viitorul profesiilor juridice și despre modul în care această categorie de profesioniști trebuie să se raporteze la aceste schimbări.

La prima vedere, acest lucru ar putea părea alarmant pentru profesioniștii în drept, deoarece automatizarea poate conduce la reducerea rolului uman în procesele juridice. Totuși, este esențial să ne amintim că aceste tehnologii, cel puțin la nivelul actual de dezvoltare a lor, nu elimină necesitatea juriștilor, ci mai degrabă le transformă rolul. În contextul acestei transformări, adaptabilitatea și învățarea continuă sunt de o importanță fundamentală. Juriștii vor trebui să își dezvolte noi competențe pentru a lucra împreună cu inteligența artificială și pentru a înțelege impactul său asupra legii și a jurisprudenței.

Alte provocări cu care se confruntă profesioniștii dreptului în era digitală sunt legate de protecția datelor și securitatea cibernetică. Dreptul la viața privată, garantat de Constituția României la art. 26, este pus sub presiune de dezvoltările tehnologice rapide. Juriștii trebuie să fie pregătiți să protejeze și să apere acest drept în fața provocărilor cibernetice.

II. O nouă generație de drepturi fundamentale

Evoluțiile tehnologice contemporane generează constituționalizarea unor noi fenomene, relații și procese prin crearea de noi drepturi, de generația a patra, privite în oglindă cu restrângerea exercițiului lor pentru diverse rațiuni, precum sănătatea publică, securitatea națională sau apărarea națională.

În fața dezvoltării fără precedent a noilor tehnologii ale informației și comunicării, este iminentă apariția celei de-a patra generații de drepturi, care ar include dreptul la protecția datelor personale și dreptul la protecția vieții private în spațiul cibernetic sau dreptul la utilizarea inteligenței artificiale etc., această nouă generație de drepturi fiind deja consacrată în constituțiile unor state (India, Brazilia). Emergența noilor tehnologii a impus reglementarea lor și la nivelul legislației României. În acest context, Curtea Constituțională a fost chemată să se pronunțe cu privire la constituționalitatea unor concepte noi, precum „dreptul de a fi uitat” (Decizia nr. 440 din 8 iulie 2014), inteligență și securitate cibernetică (Decizia nr. 70 din 28 februarie 2023) sau migrarea și interconectarea datelor în cloudul guvernamental și protecția datelor cu caracter personal în sistemul de cloud computing (Decizia nr. 335 din 14 iunie 2023).

În acest context, trebuie subliniat faptul că utilizarea acestor tehnologii nu poate fi lăsată în afara cadrului de reglementare a dreptului, astfel că această nouă categorie de drepturi trebuie să fie una normativizată și supusă unor limitări predeterminate. De asemenea, pentru a se evita generarea unui risc sistemic cu privire la drepturile și libertățile fundamentale sau la securitatea națională, legiuitorul are competența ca, în situații excepționale, să facă aplicarea art. 53 din Constituție în sensul realizării unui control al accesului și utilizării acestor tehnologii. Recent, legiuitorul a modificat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență în sensul introducerii atacurilor cibernetice complexe, de natură să afecteze infrastructurile critice de interes național, drept cauză pentru instituirea stării de urgență, respectiv de asediu. Astfel, un domeniu care până nu demult era utilizat în mod liber și nereglementat, fiind parțial incriminat doar prin norme de drept penal, a devenit cauză de instituire a unor situații excepționale, cu valențe constituționale.

Este foarte important să reamintim faptul că nu orice măsură sau instituție juridică ce privește noile tehnologii presupune restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți fundamentale, aspect reținut și în jurisprudența recentă a Curții Constituționale (Decizia nr. 70 din 28 februarie 2023, paragraful 147). O asemenea abordare se încadrează în filosofia reglementării noilor tehnologii în scopul protejării unor drepturi fundamentale preexistente, al recunoașterii noilor relații sociale, iar restrângerea exercițiului acestora se poate realiza doar pentru protejarea unor drepturi egale sau mai importante decât cele al căror exercițiu se restrânge, în paradigma principiului proporționalității.

Importanța tratării, din perspectivă constituțională, a extinderii în continuare a noilor tehnologii, deci, implicit, crearea unor drepturi subiective corelative acestora, determină modificări consistente în planul relațiilor sociale. Se impune ca aceste relații sociale, pe de o parte, să fie reglementate de norma juridică, și, pe de altă parte, să fie evaluate din perspectiva impactului lor asupra altor drepturi și îndatoriri fundamentale preexistente.