Discursul domnului Marian Enache cu ocazia Zilei Justiției 2023

III. Securitatea cibernetică în România

În România, domeniul securității cibernetice a cunoscut un proces sinuos, făcând obiectul mai multor proiecte de lege și obiecții de neconstituționalitate admise de Curtea Constituțională a României. În prezent, regimul juridic general al securității cibernetice în România este reglementat de Legea nr. 58/2023. Conceptul de securitate cibernetică se fundamentează pe următorii piloni:

1. Securitatea națională a României;

2. Apărarea națională a României;

3. Asigurarea rezilienței naționale a statului român: prevenție, răspuns, restabilire, capacitate de funcționare a statului, protecția societății;

4. Respectarea directivei europene din domeniu;

5. Prevenirea și combaterea pericolelor la adresa securității cibernetice în sectorul public și privat: actori statali și nonstatali ostili, criminalitate, conflicte și crize.

Curtea Constituțională a stabilit în jurisprudența sa că securitatea și apărarea cibernetică sunt părți componente ale securității și apărării naționale și au ca finalitate însăși protejarea securității naționale și apărarea națională în spațiul cibernetic (Decizia nr. 70 din 28 februarie 2023, paragraful 41).

Profesiile juridice au conștientizat nevoia creării unui cadru adecvat asigurării securității cibernetice pentru platformele profesionale digitale care aveau menirea să faciliteze exercitarea activității lor, contactul direct între profesioniștii dreptului și cetățeni, precum și integrarea serviciilor juridice tradiționale în spațiul digital național și demersurile guvernamentale de creare a interoperabilității. Astfel, raportat la specificitatea profesiei, securitatea cibernetică nu are doar menirea de a preveni și de a combate atacul, ci și de a asigura confidențialitatea și secretul profesional în relația cu justițiabilii.

În contextul pandemiei de COVID-19, multe jurisdicții din întreaga lume au adoptat proceduri de judecată online și, chiar dacă pandemia s-a încheiat, unele dintre aceste practici continuă să fie utilizate, datorită avantajelor pe care le oferă în ceea ce privește eficiența și accesibilitatea. În Statele Unite ale Americii, Curtea Supremă a permis audieri prin teleconferință pentru prima dată în istoria sa în timpul pandemiei. În Australia, curțile federale au permis audierile de la distanță pentru majoritatea cazurilor, inclusiv cele penale, iar în Regatul Unit a fost implementat un sistem de judecată on-line care permite audierile video pentru o serie de cazuri civile, de familie și penale. În România, în sistemul judiciar, ședințele de judecată s-au desfășurat on-line, iar audierile, prin teleconferință. De asemenea, ședințele publice ale Curții Constituționale s-au desfășurat prin participarea on-line a judecătorilor și a fost dezvoltat și implementat dosarul electronic.

IV. Reglementarea inteligenței artificiale în Europa și în România

Inteligența artificială este un domeniu al științei computerelor care se concentrează asupra creării de sisteme capabile să îndeplinească sarcini care necesită în mod normal inteligență umană. Aceste sarcini pot include învățarea, înțelegerea limbajului, percepția vizuală, recunoașterea vorbirii, rezolvarea problemelor și luarea deciziilor. Ceea ce (încă) nu face inteligența artificială este să manifeste voință juridică, respectiv să genereze, să modifice și să stingă raporturi juridice în scopul producerii de efecte juridice.

Din punct de vedere juridic, definirea și înțelegerea inteligenței artificiale reprezintă o provocare. Deși aceasta poate să efectueze sarcini similare cu cele ale oamenilor, ea nu este guvernată de aceleași principii pe care se fondează inteligența umană. De exemplu, un algoritm de inteligență artificială nu are conștiință sau liberă voință și nu experimentează trăirile umane.

Pe de altă parte, în timp ce inteligența umană este în mod inerent autonomă și are capacitatea de a face alegeri morale, inteligența artificială depinde de codurile și instrucțiunile pe care le primește de la creatorii săi. Inteligența artificială acționează conform unui set de reguli prestabilite și, deși poate învăța și se poate adapta la noi situații, nu poate lua deocamdată decizii cu valoare etică independente.

De asemenea, inteligența artificială ridică și probleme legate de drepturile și libertățile fundamentale. De exemplu, utilizarea acesteia în supravegherea persoanei sau în luarea deciziilor judecătorești poate avea implicații asupra dreptului la viață privată sau a dreptului la un proces echitabil, după caz.

Utilizarea inteligenței artificiale în Uniunea Europeană va fi reglementată de un regulament european, primul act normativ privind inteligența artificială din lume. Ca parte a strategiei sale digitale, Uniunea Europeană intenționează să reglementeze inteligența artificială pentru a asigura condiții mai bune pentru dezvoltarea și utilizarea acestei tehnologii inovatoare.

În ceea ce privește reglementarea inteligenței artificiale prin lege, la nivel național, aceasta are drept premisă axiomatică stabilirea regulilor după care se desfășoară limbajul de programare și rezultatele produse de limbajul de programare. Reglementarea nu se referă la conținutul efectiv pe care un limbaj de programare al inteligenței artificiale îl poate produce, ci la limitele în care poate produce conținutul. Evident, aceste limite sunt și trebuie să fie cele constituționale. Cu alte cuvinte, provocarea reglementării este aceea că limbajul de programare trebuie programat să respecte, spre exemplu, dreptul constituțional la viață, integritate fizică și psihică a persoanei (art. 22 din Constituție). De asemenea, acel limbaj ar trebui setat astfel încât să nu ofere, sub nicio formă, soluții pentru afectarea ordinii constituționale. Se va pune, în mod evident, problema excepțiilor de la regulă, or, în acest caz, acestea trebuie să fie riguros precizate și de strictă interpretare și aplicare, să fie utilizate pentru rațiuni precum apărarea securității naționale, a ordinii publice sau apărarea națională (deci tot în scopul apărării ordinii constituționale) ori în scop de educație și cercetare, realizate în mediu controlat. În acest cadru riguros reglementat, persoana va putea lua decizia de a accesa și utiliza inteligența artificială într-un mod asumat și în deplină cunoștință de cauză. În acest context, „etica în inteligența artificială” se definește ca un set de norme constituționale care obligă limbajul de programare să respecte aceleași drepturi și îndatoriri fundamentale pe care și cetățenii statului respectiv sunt obligați, la rândul lor, să le respecte. De asemenea, având în vedere că, în actualul sistem de drept, doar persoana este titulară de drepturi și obligații, și limbajul de inteligență artificială trebuie programat astfel încât conținutul său să nu producă efecte juridice independent de voința unei persoane.

V. Substituirea profesiilor juridice de către inteligența artificială

Inteligența artificială a pătruns în numeroase domenii de activitate, inclusiv în sfera juridică. De la analiza și evaluarea documentelor și cercetarea juridică la predicția rezultatelor proceselor și la automatizarea unor procese rutiniere, inteligența artificială are potențialul de a eficientiza multe dintre aspectele practice ale profesiei juridice. Cu toate acestea, cel puțin la nivelul actual de dezvoltare a inteligenței artificiale, ideea că aceasta ar putea înlocui complet activitatea juriștilor este neîntemeiată, iar acest lucru se datorează mai multor motive de natură etică, tehnică și legală.

Deși inteligența artificială a făcut progrese semnificative, are, repet, cel puțin deocamdată, încă limitări tehnice semnificative. Sistemele de inteligență artificială se bazează pe algoritmi și seturi de date pentru a face predicții sau a efectua sarcini, dar acestea pot fi falacioase sau imprecise. De exemplu, în cazul analizei juridice, un algoritm poate identifica tendințe sau modele în deciziile judiciare anterioare, dar nu poate înțelege nuanțele, excepțiile sau complexitatea contextului juridic în modul în care o face un avocat sau un judecător experimentat.

În același context, există și obstacole legale pentru înlocuirea completă a profesioniștilor dreptului cu inteligența artificială. În multe jurisdicții, profesioniștii din domeniul juridic au obligații legale și deontologice față de justițiabili, inclusiv obligația de confidențialitate și diligență, care nu pot fi îndeplinite, până în acest moment, de un sistem de inteligență artificială. De exemplu, avocații au obligația de a asigura confidențialitatea informațiilor, un aspect pe care un sistem de inteligență artificială nu îl poate garanta în totalitate, date fiind riscurile de securitate cibernetică. De asemenea, în cazul unei erori juridice vădite, în cadrul obligațiilor de mijloace, avocații pot fi ținuți responsabili în mod personal, existând o răspundere profesională intuitu personae, în timp ce în cazul inteligenței artificiale, stabilirea responsabilității poate fi o provocare.

Preocupări pentru reglementarea folosirii inteligenței artificiale în activitatea avocațială le regăsim și în România, fiind promovată în acest sens o inițiativă legislativă referitoare la valorizarea limbajelor  de programare în operațiunile specifice profesiei de avocat.

Așadar, se desprinde concluzia că inteligența artificială are potențialul de a transforma multe aspecte ale profesiei juridice, ajutând la eficientizarea proceselor, îmbunătățirea accesului la justiție și oferirea de noi instrumente și capacități pentru profesioniștii dreptului. Cu toate acestea, inteligența artificială este un instrument, nu un înlocuitor, pentru judecățile de valoare intrinseci discernământului uman și pentru cunoașterea rațională care stau la baza oricărei profesii juridice. Prin urmare, în timp ce inteligența artificială poate ajuta la îmbunătățirea eficienței și a eficacității profesiei juridice, nu poate înlocui – repet iarăși – deocamdată rolul central al umanului în interpretarea legilor, aprecierea drepturilor și libertăților și evaluarea etico-morală.

VI. Concluzii

Din perspectiva dreptului constituțional, evoluția tehnologică și ascensiunea inteligenței artificiale reprezintă atât o oportunitate, cât și o provocare pentru întregul sistem de drept. Este neîndoielnic că tehnologia poate contribui la îmbunătățirea eficienței și la extinderea accesului la serviciile juridice.

În ultimii ani, în România a avut loc o adevărată efervescență de reglementare juridică în domeniul noilor tehnologii, ceea ce a creat noi provocări juridice sub aspectul dreptului constituțional. Este o chestiune de timp și de acceptare ca accesul la noile tehnologii să impună apariția unor noi drepturi și libertăți fundamentale.

Trebuie subliniat, însă, rolul exponențial al Curții Constituționale în această ecuație, care, în calitate de garant al supremației Constituției, are sarcina de a structura și integra relațiile sociale ce apar și se consolidează în jurul ideii de tehnologie într-un cadru jurisprudențial coerent și adaptat realității existente, fără ca acestea să afecteze sau să distorsioneze existența și conținutul celorlalte drepturi și libertăți fundamentale.

În concluzie, impactul tehnologiei asupra profesiilor juridice este complex și multidimensional. Pentru a naviga cu succes în această nouă eră, comunitatea juridică va trebui să manifeste deschidere, receptivitate, să înțeleagă potențialitatea tehnologiei, să opereze cu aceasta și să dobândească noi deprinderi tehnice pentru a servi ideea de justiție și valorile ei esențiale, indispensabile unei societăți umane civilizate, în plină expansiune a evoluției sale, prin dezvoltarea științei și a tehnologiilor revoluționare.

*

În încheiere, adresez justiției românești atât în nume propriu, cât și al colegilor judecători de la Curtea Constituțională, cu prilejul ZILEI acesteia, urarea de „La Mulți Ani”, respectul cuvenit și încrederea meritată din partea noastră, a tuturor, pentru îndeplinirea misiunii sale nobile de a înfăptui exigențele unei justiții pentru toți, fără privilegii și fără discriminări. În același timp, omagiem munca și dăruirea profesioniștilor dreptului în realizarea unei justiții drepte în cadrul democrației constituționale.