Profesia de avocat în anul centenarului Marii Uniri, între prezent și viitor

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

În plus, în prezent este tot mai pregnantă asocierea avocatului cu un „om de acțiune”, căruia îi place să înfrunte chiar și cele mai temute instituții de forță ale statului.

De aici, în general, un sentiment de respect pentru practicanții acestei profesii.

Încă se mai confruntă avocații și Barourile cu „avocații amatori/prietenii atotștiutori”, care oferă sfaturi pe teme juridice în cercurile lor sociale fără a avea pregătirea necesară ori fără a respecta legea prin „arogarea” și adjudecarea fără drept a titlului profesional de avocat! Printr-o procedură simplă, orice absolvent de Drept putea/(poate?) să se înscrie într-un Barou creat cu încălcarea legii, ceea ce a dus la o infuzie de avocați falși pe piață. Din neștiință, multe persoane au apelat la acest gen de avocați. Respectivii purtători de robă nu au temei legal privind dreptul de reprezentare. „Asanarea” acestei situații prin „procuri notariale”, uneori recomandate chiar de funcționari publici – obligați legal să nu accepte o reprezentare falsă prin săvârșirea unei infracțiuni – a provocat și provoacă mult consum de resurse datorită unei toleranțe lipsită de orice suport legal! Complicitatea suspectă a autorităților ori proveniența celor în discuție chiar din rândul celor chemați să respecte legea a bulversat profesia!

Adesea, în percepția publică a profesiei de avocat se evidențiază veritabile „clișee” a căror ascundere sub preș este riscantă:

– Avocatul este „scump” sau, adesea, „prea scump”!

– Alegerea avocatului implică anumite riscuri, clientul nefiind în măsură să evalueze ex-ante pregătirea, competențele specialistului la care apelează și șansele de succes!

– Avocatul „îți ia banii și dacă pierzi și dacă câștigi”, interesul său fiind cel de a încasa onorariul, indiferent dacă satisface sau nu scopul clientului!

– Avocatul poate fi duplicitar, cunoscând infinit mai multe amănunte, jurisprudența și legislație și având – posibil – unele interese ascunse;

– Avocatul poate fi oricând suspectat că are un „blat” cu partea adversă!

În spațiul media, avocații au fost vizibili în ultimii ani pe o zonă care din punct de vedere comunicațional a fost percepută ca o zonă de apărare a diferitor persoane publice cu probleme penale în cadrul luptei anti-corupție. Sunt și avocați prezenți în zone cu elemente de can–can în cadrul diferitor scandaluri/dispute cu consecințe legale ce au implicat persoane din lumea mondenă. Așa cum este de așteptat ambele zone au contribuit la sedimentarea unor percepții negative la adresa profesiei, prima prin punerea sub semnul întrebării a moralității avocaților („ar apăra pe oricine și ar spune orice pentru bani”!), a doua, pe o „aducere a profesiei” într-o zonă a derizoriului și de divertisment. Mediatizarea cu concursul avocaților a unor cazuri juridice cu profil ridicat de impact a condus la interpretarea că sprijinul avocaților este apanajul celor cu mulți bani și a creat o barieră mentală privind accesibilitatea serviciilor acestora. Adesea, mediatizarea unor tranzacții controversate (moșteniri, retrocedări etc.), a prilejuit, uneori, perceperea avocaților implicați drept „rechini” fără scrupule în dobândirea de foloase.

În mediul on-line, în rețele de socializare în care avocații sunt implicați, avocații sunt comparați mai ales cu vulpea și pisica, principalele calități asociate cu aceștia fiind viclenia, inteligența, puterea și șiretenia. Sunt asocieri mai ales apreciative, dar care au în spate și o puternică percepție negativă.

Cei care au apelat la un avocat și sunt nemulțumiți reclamă, mai ales, „neasumarea răspunderii” sau „neoferirea de informații suficiente”.

Pentru marea majoritate a oamenilor, care nu interacționează profesional cu avocați pe baza unei practici cât de cât constante, accepțiunea asupra profesiei și serviciilor furnizate de avocat este una simplă, care nu acoperă decât unele servicii puse la dispoziție de avocați: „apărător”, astfel cum este numit permanent de instanțe, consultant înaintea încheierii unor acte juridice importante etc. Mai rar este solicitat avocatul în administrarea bunurilor, protecția proprietății, în rezolvarea problemelor de ocrotire părintească, unde concurența cu ONG-urile este acerbă!

Piața serviciilor profesionale avocațiale a evoluat în ritmul schimbărilor normative și a practicii europene și globale.

Serviciile asigurate de avocați au devenit din ce în ce mai complexe. Ele s-au adaptat la noile realități de reglementare din diferite domenii de activitate din România și la orientarea, din ce în ce mai pregnantă la nivel normativ în spațiul Uniunii Europene, pentru consacrarea, extinderea, protecția și respectarea drepturilor indivizilor.

Este de actualitate rolul Barourilor în influențarea gradului de educație a publicului în sensul înțelegerii rolului și, în final, a utilității avocatului! Acest efort de educare a publicului ar trebui să constituie o prioritate în agenda profesiei!

Reputația profesiei, orizontul de percepții privind zona de servicii profesionale ale avocatului și competențele sale, rolul social și caracterul moral al avocaților, trebuie să constituie liantul unei interacțiuni constante a avocaților cu comunităților locale.

În prezent, percepțiile asupra profesiei de avocat se dezvoltă mai ales pe baza informațiilor care parvin prin diferite forme de comunicare mediată – familie, prieteni, membrii ai comunității în diferite interacțiuni – și, cel mai frecvent, prin intermediul mass-media. Peste 65% din prestațiile profesionale sunt asigurate de avocați pe baza unor recomandări.

Avocații au reușit să apere unitatea profesiei, să-și păstreze independența, onoarea și probitatea chiar și în anii grei ai comunismului, ghidându-se după principiile tradiționale.

Am ferma convingere că numai respectul față de aceste principii va permite rezistența profesiei și în fața marilor provocări, fără precedent, și a schimbărilor disruptive care au loc în ultimii ani și care prefigurează schimbări radicale pentru viitor.

În ultima decadă însă, putem spune, fără să greșim, că au avut loc mai multe schimbări de paradigmă în privința evoluției profesiei de avocat. Globalizarea și tehnologia au făcut ca schimbările de mentalitate să fie mult mai rapide și mai profunde decât la generațiile anterioare, pentru care respectarea tradiției era sacră. De aceea, trebuie să ne punem întrebarea ce ne dorim în continuare, în funcție de contextul actual și de perspectivă. Nu putem veni cu clișee de genul „pe vremea noastră era mai bine”!

Ne confruntăm cu noii factori care generează tendințele în profesie.

Pentru a pune avocatura pe un trend ascendent, trebuie să avem în vedere, prioritar, ce își doresc generațiile mai tinere, care formează marea tabără a avocaților. Dar și ce putem face pentru continuitatea profesiei, care se confruntă cu amenințări fără precedent, la nivel global.

Oricât de tradiționaliști ar fi unii dintre noi – și profesiile juridice sunt recunoscute ca având această caracteristică – trebuie să acceptăm schimbările și să vedem ce putem face pentru a ne adapta.

Citeam recent într-un articol privind forța de muncă „multigenerațională” că, pentru prima oară în istorie, patru generații foarte diferite de avocați activează în același timp în avocatură : Tradiționaliștii sau „Generația tăcută” (născuți între 1928 și 1845), Baby Boomers (născuți între 1946 și 1964), Generația X (născuți între 1965 și 1980) și Generația Y sau Millennials (născuți între 1981 și 1996).

Dacă ne uităm la structura pe vârste a avocaților români, cea mai mare parte, peste 50%, o reprezintă avocații între 23 și 37 de ani. Sunt 11.439 de avocați în această categorie de vârstă.

După aceasta, vin cei din Generația X, cei între 38 și 53 de ani, în număr de 5.197. E drept, însă și normal, că această generație aduce în profesie veniturile cele mai mari!

Accesul la tehnologie joacă un rol important în delimitarea acestor generații și formarea mentalităților acestora. Diferența de mentalitate între generații este foarte mare, astfel încât trebuie să știm ce își dorește fiecare generație și să găsim liantul comun care să ducă la dezvoltarea profesiei.

Vine în forță și Generația Z sau „Post-Millennials”, născută după 1997, care e cea mai adaptată schimbărilor tehnologice, care au început deja să transforme în mod fundamental sistemele de justiție în general, nu numai avocatura. Ei nu au nicio experiență a unei lumi fără tehnologie, sunt „nativi tehnologic”. Inteligența artificială, tabletele, instantaneitatea comunicării și accesul nelimitat la informații sunt atu-urile lor în această eră a tehnologiei. Cu siguranță, aceste obiceiuri comportamentale vor schimba justiția și avocatura. O schimbă deja! Vor urma rapid și alte generații, ale căror caracteristici sunt din ce în ce mai greu de anticipat, dar decalajele de mentalitate se vor adânci. Fiecare generație are propriile sale valori și dorințe.

Este normal să existe diferențe de idei și conflicte, chiar dacă nu știm să le gestionăm corect, cu argumentul logic, și nu cu atacuri la persoană sau cu dispreț față de mentalități cu care nu ne simțim compatibili!

O întrebare firească pe care ar trebui să ne-o punem cu toții este: care sunt constantele care unesc aceste generații, cu mentalități atât de diferite, pentru a ajuta profesia să se dezvolte și în viitor, în beneficiul tuturor avocaților, fie că unii sunt mai tradiționaliști, fie că fac parte din noile generații?

Personal, cred că tot principiile fundamentale constituie acest liant între generații, că acestea nu împiedică inovația ci, dimpotrivă, îi pot asigura realizarea, păstrând forța și unitatea profesiei.

Dar, avem nevoie de studii specializate cu sociologi și juriști apți să înțeleagă toate aceste generații și să identifice obiectivele comune care ar putea genera schimbarea dorită de breaslă. UNBR are pe agenda un astfel de studiu („Avocatura 2025”)! Din păcate, sunt foarte greu de găsit specialiștii care ar putea realiza un asemenea studiu, în România.

Există numeroși factori care afectează evoluția profesiei de avocat.

În ultimul deceniu, o serie de factori externi au influențat dramatic evoluția avocaturii române, obișnuită, în cea mai mare parte, să stea la adăpost, între granițele țării. Criza economică mondială declanșată în 2008, impactul legislației europene după 2007, modificarea Codurilor și nu în ultimul rând concurența globală au necesitat un efort uriaș de adaptare pentru avocatul român, obligat să se confrunte într-un interval de timp foarte scurt cu situații complet noi.

De asemenea, se observă foarte clar anumite trenduri mondiale de ștergere a granițelor între profesii și creșterea concurenței la frontierele cu alte profesii.

Noi nu putem evita aceste tendințe încurajate și de legislația europeană și implicit de cea națională. Însă, putem să câștigăm prin pregătire profesională, din care rezultă performanțe ridicate.

Majoritatea studiilor europene referitoare la viitorul avocaturii subliniază că societățile de avocatură trebuie să facă față concurenței cu non-avocații, care câștigă tot mai mult teren. Iată ce spune un studiu german privind Piața de servicii juridice în anul 2030: „Cabinetele individuale se află în fața unei presiuni competitive suplimentare din partea numărului crescând al furnizorilor non-avocați care au câștigat acces limitat la domeniul serviciilor juridice extra-judiciare ca urmare a adoptării Legii germane privind serviciile juridice”.

Deci, pregătirea profesională e de bază pentru a rezista acestei concurențe. Dacă venim să ne plângem la UNBR că nu știu ce profesie a mai „mușcat” din aria de practică a avocaților, trebuie să înțelegem că UNBR nu se poate opune unui trend global! Profesionalismul este singura metodă de a face față acestei concurențe!

Apoi, tehnologia, care a avansat extrem de rapid, inclusiv în domeniul juridic, a reprezentat și continuă să reprezinte o provocare serioasă pentru mulți avocați. Platformele online de soluționare a conflictelor există deja și la noi și ar putea fi o oportunitate pentru cei cu competențe tehnologice. Uberizarea avocaturii este un fenomen care se resimte foarte puternic în alte țări europene și constă în utilizarea noilor tehnologii pentru a pune în contact direct avocații și clienții lor. Exact cum sunt serviciile Uber pentru taximetre! Sunt pe cale să se răspândească și la noi.

Așadar, cu siguranță urmează foarte curând și alte confruntări cu inteligența artificială, care ne aduce tehnologii ce intră în concurență directă cu avocații. Știm că există deja avocați roboți capabili să dea rezultate de o acuratețe mai mare decât a oamenilor. De ce ar fi nevoie de zeci de avocați într-o firmă, să caute precedente, când robotul o poate face în câteva secunde?

Există deja tehnologia bazelor de date furnizate în sistem „bloc”, despre care unii specialiști consideră că ar putea elimina intermediarii cum ar fi avocații, brokerii sau bancherii. Poate sună exagerat, însă avocații din țările mai avansate fac pregătiri serioase pentru a lucra cu această tehnologie.

Ar trebui să ne gândim și noi să adăugăm cursuri de formare profesională în domeniul noilor tehnologii cu impact asupra avocaturii.

Altă provocare care se resimte în ultimii ani în România o reprezintă cererile de servicii integrate, realizate prin inter-profesionalitate, dar care amenință principiile fundamentale ale profesiei, în special în privința secretului profesional.

Trebuie să ne punem întrebarea: cum se poate dezvolta colaborarea inter-profesională între avocați și alte profesii juridice, astfel încât independența și secretul profesional al avocatului să nu aibă de suferit? Pentru că acest aspect a dat naștere la foarte multe controverse în țările care au legiferat inter-profesionalitatea prin intermediul unor firme care reunesc avocați, contabili și alți specialiști în măsură să răspundă unei cereri de servicii integrate. De acord, este nevoie de așa ceva, însă problema se pune în privința secretului profesional, a limitelor de răspundere a avocatului pentru că nu toate profesiile implicate au aceleași obligații legale și aceeași protecție, în acest sens. Cum delimitezi sfatul avocațial de cel contabil într-o astfel de situație? Cine și cum răspunde juridic în acest caz?

Nu sunt lucruri simple, nu pot fi rezolvate fără o schimbare de paradigmă care, în mod clar, influențează percepția asupra profesiei de avocat.

Am expus aceste aspecte pentru a sublinia ideea că acum trebuie să ne concentrăm eforturile în direcția gestionării unor schimbări iminente.

Una dintre soluții ar fi să adăugăm noi cursuri la pregătirea profesională, care să reflecte noile nevoi ale avocatului contemporan, pentru a putea face față noilor tipuri de concurență.

Toate aceste aspecte impun redefinirea relației noastre cu celelalte profesii juridice sau non-juridice și a imaginii avocatului român, care să se remarce prin înalt profesionalism și deontologie ireproșabilă.

Cred că numai așa vom putea face față concurenței care vine din toate părțile și va face profesia atractivă și aspirațională pentru generațiile următoare.

Cred că rigoarea examenului de admitere este esențială pentru prestigiul profesiei, întrucât în jurul lui se face multă publicitate și oamenii află că în profesie intră numai cei cu competențe deosebite. Însă, problema la care trebuie să dăm un răspuns este dacă sunt aceste competențe sunt suficiente pentru a stimula inovația în avocatură și pentru a răspunde cerințelor actuale și ale zilei de mâine. Avem din ce în ce mai puțini stagiari și asta se va reflecta în evoluția profesiei și inclusiv în sistemul de pensii. Ce putem face pentru a primi mai mulți stagiari competenți?

Apar modele alternative de furnizare a serviciilor juridice, iar clienții pot solicita asistență juridică din partea unui număr din ce în ce mai mare de profesioniști non-avocați direct sau prin diferite site-uri de consultanță juridică online. Aceste opțiuni se vor dezvolta cu sau fără voia noastră, deoarece permit cetățenilor să obțină informații juridice la costuri reduse și chiar gratuite și au în plus rapiditatea răspunsurilor juridice.

Tehnologia securizată bazată pe web permite avocaților să lucreze de oriunde. Ne putem aștepta, cu siguranță, la proliferarea birourilor virtuale de avocatură în viitorul apropiat, cu atât mai mult că acestea rezolvă probleme spinoase, cum ar fi cel al costurilor pe care le implică un sediu tradițional, dar permit și o flexibilitate a programului de lucru și ameliorarea echilibrului între muncă și viață.

Tehnologiile aduc și multe posibilități de câștig pentru avocați, dar pentru aceasta trebuie să știm să le utilizăm în favoarea noastră. Altfel, ne pot scoate din joc. De aceea, este prioritar să începem pregătirea profesională și în acest domeniu.

Globalizarea avocaturii a marcat puternic în ultimii ani evoluția profesiei. Societățile de avocatură din țară se extind dincolo de frontiere, colaborează cu avocați străini și formează fuziuni, eliminând granițele tradiționale asupra domeniului geografic al practicii legale. Deși globalizarea nu este nouă, aceasta capătă impuls datorită creșterii internetului, automatizării proceselor legale, dezvoltării securității datelor și instrumentelor tehnologice emergente. Este clar că globalizarea va continua să transforme peisajul industriei juridice în următorii ani.

Trebuie să ne gândim: va fi avocatura viitorului un hibrid profesional? Suntem pregătiți să devenim altceva decât am fost în ultimul secol ? Cabinetele/societățile de avocatură vor crea parteneriate multidisciplinare (care permit non-avocaților să devină asociați) sau cabinetele/societățile de avocatură vor angaja non-avocați în organizații multidisciplinare care furnizează servicii pentru clienți (managerii de proiect, tehnicieni legali etc.)?

În plus, trebuie să răspundem la întrebarea dacă societățile de avocați și cabinetele de avocați ar trebui controlate în continuare în totalitate de avocați, în mare parte de avocați, în mică parte, de avocați, având în vedere nevoile de finanțare ale profesiei? Selecția profesională ar trebui modificată sau menținută?

Sunt câteva din întrebările care, în viitor, au nevoie de răspunsuri bazate pe clarviziune și dedicație, în condițiile în care credem că barourile joacă și vor juca un rol vital în garantarea independenței, a integrității avocaților și a calității serviciilor lor, inclusiv în pregătirea avocaților pentru schimbare, iar orice modificare instituțională trebuie să treacă printr-un „test de proporționalitate”, consacrat de Directiva (UE) 2018/958 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 privind efectuarea unui test de proporționalitate înainte de adoptarea unor noi reglementări referitoare la profesii.