Gheorghe Florea: Se simte un pozitivism judiciar al justiției constituționale, care nu poate fi altfel decât percepută ca un activism judiciar pronunțat; un activism judiciar pronunțat, care nu poate fi, niciodată, despărțit de dimensiunea politică a activității desfășurate de către justiția constituțională.

Gheorghe Florea: Domnilor președinți, domnilor magistrați, domnilor colegi, stimați participanți. Felicit Uniunea Juriștilor din România pentru conservatorismul de care dă dovadă în ceea ce privește păstrarea tradițiilor, privind sărbătorirea printr-o activitate special organizată a Zilei Justiției și, mai ales, pentru perseverența de a prilejui nu numai mesaje ale celor care sunt actori direct implicați în activitatea de justiție, cât și ale profesiilor care sunt indispensabile realizării justiției, dar și realizării securității juridice și a securității judiciare într-un stat de drept ce se dorește a fi tot mai mult înscăunat.

Vă felicit pe toți cei care reprezentați pe cei cărora vă rog să le transmiteți, din partea corpului de avocați, încrederea că sărbătorirea Zilei Justiției, într-un context în care justiția este lovită aproape zilnic, din toate direcțiile, și din perspective diferite, este ocazia care demonstrează ceea ce nu mai trebuia demonstrat, și anume că în România ultimilor ani Ziua Justiției este aproape zilnică. Pentru că funcționarea justiției este cea care asigură, spre deosebire de alte instituții ale statului, o încredere în ceea ce înseamnă stabilitate și predictibilitate cu privire la aplicarea normelor de drept.

Mesajul pe care l-am transmis din partea corpului de avocați tuturor celor care lucrează în justiție – magistrați, grefieri, personal de specialitate și personal auxiliar –, inclusiv profesiilor conexe – avocați, notari publici, executori judecătorești, experți, traducători, interpreți –, a fost acela că, în realitate, este nevoie mai mult decât oricând de profesionalism, devotament și încredere că ceea ce înseamnă conștiință juridică creată într-un spațiu cultural cu tradiții va învinge.

Corpul de avocați răzbește greu, în condițiile în care, după ce a trecut o perioadă de timp relativă cu privire la aplicarea aproape concomitentă a aproape tuturor celor patru coduri – o parte dintre ele nu sunt aplicate nici acum, iar împrejurarea că împotriva aplicării lor corecte și complete se ridică chiar cei care ar trebui să le aplice este un lucru pe care istoria îl va  verifica în timp – face ca în realitate opera de constituționalizare a sistemului normativ din România să înceapă să fie desăvârșită.

Avocații nu sunt speriați. Numai cu privire la legea privind profesia de avocat, până în prezent, s-au exercitat peste 125 de controale pe calea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate, fiind legea care a fost atacată, din această perspectivă, cel mai mult, e adevărat, după Legea nr. 10/2001.

Este adevărat că, dincolo de mesajele pe care le putem transmite, invitația la demersul științific cu o temă dată ne determină să apreciem că, în realitate, nu este nimic neconstructiv ca demersul de constituționalizare normativă a codurilor să fie și progresiv din punct de vedere numeric, dar și profund, pentru că este cu atât mai bine dacă încercăm să construim adaptându-ne, decât să perseverăm în aplicarea unor norme declarate neconstituționale după ce o perioadă lungă de timp, spune Curtea Constituțională, ar trebui să se procedeze la verificarea realizării unei practici cvasi-unanime într-un anume sens care ar determina neconstituționalitatea textului legal controlat, perspectivă care dă posibilitatea ca, în funcție de data la care se face injoncțiunea jurisdicției constituționale, același text de lege să se aplice diferit, în situații cvasi-identice, ca și când timpul are acest merit, de a ne da posibilitatea ca constituționalizarea să intervină distinct de rolul pe care, în procesul legislativ, această constituționalizare ar fi trebuit să fie făcută corect.

Noi, avocații, sperăm că Consiliul Legislativ își va face datoria, totuși, și că reglementarea cu privire la atribuțiile acestuia va fi readusă în patrimoniul și în matricea tradițiilor culturale ale dreptului românesc, în așa fel încât, dincolo de atribuțiile care țin de sistematizare și coerență a unui sistem legislativ, activitatea propriu-zisă, de sprijin în ceea ce privește avizarea legislației să fie una dintre acelea care să nu pună practicianul în situația extrem de delicată de a determina extrem de greu legea aplicabilă, în condițiile și mai ales în condițiile în care, între data la care se dă comunicatul cu privire la o decizie a Curții neconstituțională, de declarare a propoziției normative drept neconstituțională sau a unei părți dintr-o propoziție normativă, sportul sintagmelor declarate neconstituționale fiind la el acasă în ultimul timp, să identifice care este legislația care se aplică efectiv, justiția neavând timp să aștepte, decât cu frica și reținerea specifice celui care are conștiință, publicarea motivării deciziei, la un interval de timp destul de mare între data comunicatului și data publicării, efectul celor 45 de zile prevăzute de dispoziția constituțională cu privire la poziția actorilor care au drept de inițiativă legislativă și apoi evitarea operării într-un vid legislativ, care se creează, cât am vrea noi să scriem, teoretic, că nu se creează, câtă vreme dintr-un sistem normativ conceput într-un anumit mod o porțiune este eliminată, din considerente pe care le clarificăm, le înțelegem, uneori putem să le înțelegem, alteori nu le putem înțelege, dar în legătură cu care ne place să afirmăm că realizăm un echilibru între nevoia de constituționalizare și activitatea care ține de aplicarea corectă a legii.

Ce spun avocații – pentru că nu este cazul să spunem, extrem de festivist, atunci când abordăm un astfel de subiect, că stau lucrurile, cu privire la acest fenomen? Se simte un pozitivism judiciar al justiției constituționale, care nu poate fi altfel decât percepută ca un activism judiciar pronunțat; un activism judiciar pronunțat, care nu poate fi, niciodată, despărțit de dimensiunea politică a activității desfășurate de către justiția constituțională. Evident că această aparență de activism judiciar creează probleme, pentru că, în realitate, naște incertitudini, iar predictibilitatea de care anterior vorbea vicepreședintele CSM, și de care avem nevoie fiecare dintre noi, atunci când discutăm despre securitatea juridică a sfatului pe care îl dăm sau securitatea judiciară, a hotărârii care finalizează un litigiu, sunt valori fundamentale, în raport de care avem cu toții obligația nu numai să le păzim, dar să și contribuim să le realizăm.

Cum? Spunea dl profesor Duțu, întorcându-ne la ceea ce înseamnă cultura profesionalismului deopotrivă asigurat unor generații pe orizontală de juriști. Prin formări profesionale comune, în care conlucrarea să aibă la bază cultura juridică de bază, în raport de care cultura profesională se dezvoltă ulterior. Am spus noi, în mesajul pe care l-am adresat în numele corpului avocaților cu ocazia Zilei Justiției, că este nevoie de această conlucrare mai ales în condițiile în care, la limita dintre drept și politică, în condițiile în care se recepționează mesajele de care vorbea dl procuror general, fiecare dintre juriștii adevărați au sensibilități, care țin de împrejurarea că se constată, pe zi ce trece, sacrificarea constantelor dreptului, în condițiile în care mijloacele tehnice de realizare ale acestuia sunt regretate, iacătă, de actori implicați în procesul legislativ la momentul la care problemele legate de constituționalitate puteau să fie rezolvate.

Iată gânduri pe care avocații le transmit cu ocazia Zilei Justiției anului 2017, în condițiile în care avem o singură preocupare, și anume aceea că nu avem niciodată noi, avocații, dreptul să considerăm că oamenii pot fi instrumente de ocazie, potrivit destinului evoluției normativismului din România, în condițiile în care legile sunt făcute pentru ei, sunt aplicate pentru ei și, în realitate, aplicarea lor implică destine omenești ce țin fie de impactul acestei progresive constituționalizări normative, fie de durata prelungită în timp, pentru recodificare și rescriere, a textelor normative care sunt suferinde de constituționalitate, pentru că în permanență noi trebuie să asistăm la ceea ce în spațiul public percepem, că propunerile trebuie interpretate, discutate, reconsiderate, reapreciate, rearmonizate și, oricum, în dialog, de regulă, tehnicienii dreptului sunt dintre aceia care nu au ultimul cuvânt, cum e și normal într-un stat de drept, dar care trebuie să aibă instrumentul pe care îl așteaptă și pe care și-l închipuie că poate fi realizat odată, câtă vreme eforturile sunt făcute cu bună-credință de către toți cei care contribuie la realizarea binelui public prin justiție.

Vă doresc să aveți forță să perseverați, să organizați activități potrivite, pentru ca Ziua Justiției, instituită printr-o hotărâre de guvern în România, să fie cu adevărat sărbătorită la momentul potrivit de toți cei care trebuie să o sărbătorească, conform tradițiilor. Vă doresc multă putere și sănătate și să avem șansa să ne revedem în condițiile în care, în anul viitor, marcăm alt moment, așa cum spunea dl procuror general, cu privire la modul în care viața juridică este implicată în evoluția societății românești. Vă mulțumesc.