Probleme ridicate de planurile de reorganizare multiple

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

5. Soluția instanței de apel

Opinia majoritară a fost în sensul respingerii apelului, argumentele esențiale fiind următoarele:

a) Este corect a susține faptul că adunarea creditorilor care are ca obiect aprobarea unui plan de reorganizare are un caracter special, în raport de alte adunări de creditori care pot fi convocate în procedura insolvenței. Însă acest caracter se reflectă în două aspecte incidente prezentei cauze: (i) modul de stabilire a datei la care va avea loc ședința în care planul de reorganizare va fi votat și (ii) modul de aducere la cunoștința participanților a acestei date. În acest context, într‑adevăr, dispozițiile art. 137 alin. (1) pot fi interpretate și aplicate în sensul în care anunțul privind depunerea planului de reorganizare este similar unui convocator, suplinind acest act procedural. Însă, în cazul de față, anunțul privind depunerea planului de reorganizare al debitorului nu a inclus și data la care urma a avea loc adunarea creditorilor având ca ordine de zi votarea acestuia;

b) În ipoteza singularității unui plan de reorganizare, ca element‑premisă al „anunțului privind depunerea planului”, în varianta standard a legii, niciun dubiu nu poate apărea, astfel încât acest anunț ar cuprinde toate datele necesare, ținând loc de convocator. Însă situația planurilor multiple este una complexă, dispozițiile normative incidente, care pot construi un instrument aplicabil dezlegării acestei probleme, fiind doar cele ale art. 138 alin. (6). Tocmai de aceea, în cazul apariției unui al doilea plan de reorganizare, este necesar ca practicianul în insolvență să întreprindă măsuri suplimentare, de natură a asigura previzibilitatea justă a procedurii de insolvență, respectiv organizarea votării planurilor de reorganizare în cadrul unei ședințe unice, în ordinea decisă, în prealabil, de creditori;

c) Atât timp cât legea admite faptul că este posibilă votarea mai multor planuri de reorganizare, atunci nici posibilitatea aprobării ambelor planuri nu poate fi exclusă, iar dispoziția privind votarea planurilor în cadrul aceleiași ședințe a adunării creditorilor este imperativă. Rezultă astfel că este obligatorie mențiunea, ca punct distinct asupra căruia creditorii să‑și exprime voturile, a ordinii în care planurile urmează a fi votate;

d) Practicianul în insolvență însuși a stabilit o practică în privința primului plan de reorganizare, dar pe care nu a aplicat‑o, consecvent, și în privința celui de‑al doilea plan. Astfel, pentru primul plan de reorganizare, a fost publicat, distinct, anunțul care semnalează depunerea planului de reorganizare, având drept titular administratorul special, iar ulterior a fost publicat convocatorul aferent adunării creditorilor, cu acest obiect. Cu toate acestea, pentru cel de‑al doilea plan, nu a fost publicat decât un anunț, care nu poate fi considerat similar unui convocator ori că ar putea ține locul acestuia. Creditorii au fost, astfel, induși în eroare, aceasta fiind și o posibilă explicație a indeciziei unui procent care putea fi semnificativ în cadrul categoriei creditorilor chirografari, creditori deținând o pondere majoritară în masa credală. De asemenea, aceeași explicație poate fi acordată și în privința numărului redus de creditori, un creditor chirografar și creditorii salariali, care au exprimat un vot în privința ordinii de vot a celor două planuri de reorganizare. O astfel de măsură nu concordă, în consecință, cu standardele de transparență și previzibilitate în procedură, fiind de natură a crea confuzie, afectând procesul decizional;

e) În strânsă relaționare cu aptitudinea de a crea confuzie a modului în care a fost realizată procedura de publicitate a planurilor și de convocare a adunării creditorilor în cadrul căreia acestea urmau a fi supuse la vot, ca atare în legătură cu posibilitatea teoretică de aprobare a planului de reorganizare al creditorului C, prezumția de aprobare a planului pentru ipoteza prevăzută de art. 139 alin. (1) lit. E din Legea nr. 85/2014 este o prezumție absolută. În această interpretare a legii, categoria creanțelor salariale este considerată că a aprobat ambele planuri de reorganizare, atât pe cel al administratorului special, prin valorizarea votului pozitiv expres, cât și pe cel al creditorului C, prin valorizarea prezumției absolute de vot pozitiv. Astfel, întrucât textul de lege al art. 139 alin. (1) lit. E din Legea 85/2014 nu distinge între situațiile în care titularii acestor creanțe își exercită sau nu dreptul de vot și nici între cele în care se exprimă un vot poztiv sau negativ, în acord cu regula de interpretare „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă” , trebuie considerat că prezumția operează în oricare dintre aceste cazuri, deci inclusiv dacă titularul creanței nedefavorizate a votat negativ în privința planului care îi conferă acest beneficiu;

f) Caracterul acestei prezumții se coroborează cu faptul că analiza concretă a procentului care a aprobat planul de reorganizare propus de creditorul C (48,34%) relevă o susținere extrem de apropiată de pragul majorității necesare, lipsind practic un procent infim, de doar 1,66%, ceea ce poate reflecta diferența de 5% a creanțelor pentru care titularii nu au exprimat un vot în ședința adunării creditorilor. Or, pentru acest procent care nu a exprimat un vot, în categoria majoritară (în total, masă credală) a creditorilor chirografari, nu se poate specula în ce sens ar fi votat, adică în favoarea planului propus de creditorul C sau de către administratorul special, după cum nici „tăcerea” acestor creditori nu ar putea fi interpretată în sensul unei simple pasivități, asumate în considerarea anunțurilor publicate de practicianul în insolvență;

g) Rezultă că nu poate fi exclusă posibilitatea ca planul de reorganizare al credito­rului C să fie aprobat de către două dintre cele patru categorii de creanță, astfel încât trebuie să primeze interesul legitim al asigurării condițiilor de transparență în procesul de votare a celor două planuri, precum și de acordare a unui tratament egal participanților îndreptăți la propunerea unui plan de reorganizare.

Opinia minoritară a fost în sensul admiterii apelului, argumentele esențiale fiind următoarele:

Dispozițiile cuprinse în art. 137 sunt norme speciale, în raport de cele generale, cuprinse în art. 48^[6], iar din analiza acestora, coroborat cu art. 136, care aduce un plus de claritate^[7], s‑a considerat că:

1. În ceea ce privește publicarea anunțului referitor la propunerea planului în BPI, alin. (1) al art. 137 prevede că administratorul judiciar va publica în termen de 5 zile de la depunerea planului un anunț referitor la acesta în BPI, cu indicarea celui care l‑a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum și a faptului că este admisibilă votarea prin corespondență^[8].

2. Scopul acestui anunț este acela de a asigura publicitatea și opozabilitatea depunerii planului față de terții interesați^[9].

3. Ședința adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorganizare se va ține în termen de 20‑30 de zile de la publicarea anunțului, cu mențiunea că planul de reorganizare și anexele acestuia se vor comunica în format electronic, scanat, prin grija administratorului judiciar, prin e‑mail sau prin postare pe site‑ul acestuia.

Textele alineatelor de mai sus nu pot fi valorificate separat de cel al alin. (4) al art. 137, care cuprinde prezumția că orice persoană interesată a luat la cunoștință de conținutul planului. Din momentul publicării, toate părțile interesate vor fi socotite că au cunoștință de plan și de data de exprimare a votului. În toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.

Astfel, chiar dacă anunțul privește un plan sau mai multe ori dacă acestea s‑au publicat separat, obligativitatea publicării unui convocator este înlăturată chiar de dispoziția legii, tocmai pentru considerentele expuse mai sus, respectiv a includerii în anunț a aspectelor considerate relevante, adică: faptul depunerii planului, al persoanei care l‑a depus, al datei la care se votează și al posibilității votării prin corespondență.

4. De asemenea, legea prezumă faptul că, odată publicat anunțul, oricare și toate persoanele interesate au luat cunoștință de conținutul planului și de data de exprimare a votului.

În analiza aspectelor cauzei, nu doar că s‑a considerat că dispoziția legală de la alin. (1) al art. 137 este lipsită de eficiență, dar și că prezumția de la alin. (4) nu se aplică. Or, deși este permisă proba împotriva unei prezumții legale relative, cum este și cea de față, niciuna dintre părțile interesate nu a susținut că, deși publicat anunțul, acesta omitea aspectele privind data la care se votează sau conținutul planului. Asupra datei, ambele anunțuri au stipulat, fără echivoc, acest aspect. Asupra cuprinsului planului sau al planurilor, chiar legea statuează că acestea, fiind depuse și comunicate [art. 137 alin. (4), alin. (2) și art. 136], sunt prezumate a fi cunoscute^[10].

Sintetizând cele de mai sus, a fost reținută obligativitatea de a se proceda la:

a) publicarea anunțului în BPI;

b) care se face în termen de 5 zile de la depunerea planului;

c) acesta indică: persoana care l‑a propus, data la care se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, permisiunea votării prin corespondență;

d) ședința adunării creditorilor se va ține în termen de 20‑30 de zile de la publicarea anunțului;

e) planul de reorganizare, inclusiv anexele, se va transmite persoanelor prevăzute la art. 136 prin e‑mail sau prin postare pe site‑ul practicianului;

f) din momentul publicării, toate părțile interesate vor fi socotite că au cunoștință de plan și de data de exprimare a votului;

g) debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.