Procedura insolvenței interferează foarte mult cu materia economică

Nicolae Cîrstea: Suntem împreună, la INM, cu ocazia Conferinței Naționale de Insolvență din 29 martie 2019, cu dna Andreea Deli-Diaconescu. Dna Deli-Diaconescu, o surpriză plăcută pentru colegii dumneavoastră – lansarea unei cărți interesante, care pleacă de la teza dumneavoastră de doctorat: „Probleme de compatibilitate între procedurile insolvenței și Codul de procedură civilă”.

 Andreea Deli-Diaconescu: Am încercat această lucrare pentru faptul că, din experiența practică, mi-am dat seama că foarte multe din problemele de insolvență interferează cu problemele de procedură civilă. Tot așa, din analiza cazurilor practice, a rezultat faptul că multe din elementele stabile ale procedurii civile se comportă altfel în materia insolvenței; în sensul că soluția se poate da numai în momentul în care se analizează caracterul special al normei insolvenței, față de procedura civilă, care constituie în sine materia generală a dreptului civil. În orice caz, sunt foarte multe situații, derivate din practică, în care, pentru a putea să selectezi dacă norma procedurii civile este sau nu este compatibilă, ai nevoie de anumite criterii. În esență, lucrarea mea încearcă să inducă (anumite) criterii, ca un fel de prag de stabilitate, în ideea de a depista dacă aceste criterii pot fi utile în această ecuație dificilă, pentru a răspunde la întrebarea: O normă a procedurii civile ajută sau nu ajută insolvența? Sau, și mai exact: dacă insolvența simte nevoia aplicării unei norme din procedura civilă, ajută, tocmai în ideea de a stabili că scopul insolvenței în sine, cu toate principiile ei, trebuie respectat. Sunt foarte multe chestiuni care abordează practic diverse situații în care există în concurs procedura civilă cu Legea insolvenței, iar în ipoteza respectivă soluția – uneori creativă, trebuie să recunosc – se reglează pe aceste criterii. Sunt câteva criterii pe care am încercat să le dezvolt, multe dintre ele plecând de la principiile și teoria generală a dreptului, în ideea de a le aduce în problematica concretă și în a le utiliza pentru această depistare a soluției de compatibilitate.

 Nicolae Cîrstea: Ați putea spune două-trei dintre cele mai interesante concluzii pe care le-ați tras în urma acestei analize de câțiva ani pe care ați realizat-o cu ocazia scrierii tezei de doctorat?

 Andreea Deli-Diaconescu: Cred că cea mai importantă soluție pe care am încercat să o demonstrez este faptul că a aplica strict Legea insolvenței, fără a te plia pe procedura civilă, poate da naștere la soluții hibride; iar a doua chestiune pe care aș vrea să o subliniez este faptul că din toată analiza a rezultat faptul că procedura insolvenței interferează foarte mult cu materia economică. Ca să poți să identifici soluția de compatibilitate, trebuie să înțelegi că insolvența este o lege care se bazează pe elemente economice, iar acest criteriu de identificare a necesității economice în a menține insolvența în limitele ei firești, conform scopului, este, din punctul meu de vedere, cel mai important criteriu. Deci, criteriul de cauzalitate al naturii economice a problemei trebuie cumva să prevaleze. Insolvența nu este o materie statică; insolvența în sine evoluează; insolvența creează problemă de la problemă. Or, în momentul în care trebuie să înțelegi că insolvența în sine se mulează pe mediul economic, pentru că mediul economic, de fapt, creează problemele și trebuie să se conformeze pe soluțiile economice – cred că acesta (criteriul de cauzalitate) este, de fapt, cel mai important criteriu pe care am încercat să-l promovez.

 Nicolae Cîrstea: Sunteți și practician în insolvență, iar în acest an, 2019, se aniversează 20 de ani de profesie de practician în insolvență. Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, reperele cele mai importante ale profesiei în acești ani sau în anii de când sunteți dumneavoastră practician în insolvență?

 Andreea Deli-Diaconescu: Reperele acestei profesii, de practician în insolvență, țin foarte mult de ideea de a păstra o verticalitate; ideea de a încerca să responsabilizezi în sine aplicarea acestei profesii; și, mai mult decât atât, ceea ce contează foarte mult este că profesia de practician în insolvență, așa cum este reglementată la ora actuală, are nevoie într-adevăr de această pregătire profesională și mai ales de a fi la curent cu anumite evoluții, inclusiv la nivel internațional, inclusiv cu cele la nivel legislativ. Cea mai mare provocare a profesiei de practician în insolvență este a face față la modificările legislative care apar și, mai ales, faptul că în insolvență se interferează cu foarte multe alte legislații. A fi practician în insolvență înseamnă, inevitabil, să te lovești de altă legislație. A putea să aplici profesia de practician în insolvență este să faci, de fapt, un fel de analiză a tuturor celorlalte domenii care interferează în insolvență, cum sunt: dreptul muncii, dreptul fiscal, achizițiile publice – și multe alte legi, tocmai în ideea de a putea să îți exerciți profesia, în ideea de a duce, într-adevăr, Legea insolvenței în scopul ei firesc.

 Nicolae Cîrstea: Care ar fi, din punctul dumneavoastră de vedere, calitățile pe care ar trebui să le aibă un bun practician în insolvență?

 Andreea Deli-Diaconescu: Pentru a fi un bun practician în insolvență, trebuie într-adevăr să simți și să aplici necesitățile economice ale procedurii. De foarte multe ori, a aplica o normă poate părea simplu. Dar acea normă trebuie s-o aplici uitându-te în stânga și în dreapta, tocmai în ideea de a putea să îți impui sau să încerci să convingi că soluția pe care o găsești e soluție constructivă. Soluțiile prea teoretice conduc la probleme în aplicarea profesiei de practician. Ne luptăm cu foarte multe legislații paralele. Aceste legislații paralele, de foarte multe ori determină probleme, problemele sunt complexe, iar în insolvență întotdeauna trebuie găsite soluții. Nu este materia în care să spui că nu există sau nu pot să aplic. Trebuie să aplici astfel încât insolvența în sine să ajungă la scopul ei. Pentru că, altfel, înseamnă că scopul insolvenței este încălcat.

 Nicolae Cîrstea: Ce înseamnă pentru dumneavoastră a fi practician în insolvență?

 Andreea Deli-Diaconescu: A fi practician în insolvență înseamnă să-ți exerciți atribuțiile cu verticalitate, cu obiectivitate. În mod cert, trebuie să admitem faptul că, a fi practician în insolvență, de foarte multe ori ești pus în ideea în care trebuie să compatibilizezi interesele creditorului cu cele ale debitorului, iar acest echilibru de foarte multe ori este greu de menținut. Dacă într-un proces civil există un reclamant și un pârât, iar soluția care se dă în mod cert îl va nemulțumi pe unul sau pe altul, în insolvență, rolul creator al procedurii insolvenței este să găsească o soluție care să nu fie supusă, practic, luptei inerente, în insolvență, între creditor și debitor. Soluția trebuie să fie constructivă la nivelul procedurii.

 Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc foarte mult.

 Andreea Deli-Diaconescu: Cu foarte multă plăcere și mulțumesc din suflet Universului Juridic pentru inițiativa pe care o are, pentru tot sprijinul pe care ni-l oferă constant, în seminariile și conferințele noastre și pentru faptul că sunteți lângă noi.

 Nicolae Cîrstea: Vă mulțumim și noi.