Probleme ridicate de planurile de reorganizare multiple

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. ^[1]Elemente introductive^[2]

Conceptual, arhitectura juridică sub care este construit un plan de restructurare^[3], lato sensu, se structurează pe două nivele: cel contractual, în care oferta de restructurare tinde să întâlnească acceptul titularilor creanțelor pe care debitorul dorește să le restructureze, și cel judiciar, în care, având în vedere întrunirea pragurilor de materialitate legale, intervine „impunerea” (confirmarea) judecătorului‑sindic.

Necesitatea stratificării acestor două nivele, contractual și judiciar, derivă din evoluția și tendințele conceptului de restructurare^[4], demonstrând faptul că originea contractuală a acordului de voințe este, în actuala concepție, insuficientă, prin faptul că intervenția instanței de judecată devine necesară, prin efectul de cram‑down (ro: impunere).

Cu alte cuvinte, planul de restructurare începe prin a constitui o ofertă de a contracta, primește în parcursul judiciar acceptarea necesară din partea unei majorități‑prag și a majorității categoriilor (claselor) de creditori, dar, unanimitatea nefiind în niciun caz una dintre realitățile acestor proceduri de restructurare, judecătorul‑sindic urmează a confirma planul, printr‑o hotărâre judecătorească executorie.

Traversând tărâmul contractual, dar situându‑se totuși în afara acestuia, procedura de reorganizare judiciară se constru­iește prin instrumentul juridic al unei majorități și al unor clase de creditori considerate relevante.

Ce se întâmplă însă în situația în care, într‑o procedură de observație, având formulate intenții de reorganizare din partea mai multor subiecte deținând vocație în acest sens, se depun două planuri de reorganizare?

Care este tratamentul juridic adecvat al procedurii de publicitate, convocare, votare și cum poate fi selectat acel plan de reorganizare care urmează a fi confirmat de către judecătorul‑sindic, ținând cont de faptul că poate fi confirmat unul singur?

Cu alte cuvinte, dacă discutăm despre planuri de reorganizare multiple, avem în vedere (i) ele­men­tele de specificitate pe care procedura de publicitate, convocare și vot le impune, în raport de generalitatea procedurii de insolvență, precum și (ii) reperele în analiză care conduc, în final, la ceea ce putem numi „singularitatea” unui plan confir­mabil de către judecătorul‑sindic.

2. Sediul materiei

Pentru a fi aprobat, un plan de reorganizare necesită, în temeiul dispozițiilor art. 139 alin. (1) lit. A, B sau C din Legea nr. 85/2014^[5], aprobarea unei majorități de cel puțin 30% din totalul masei credale, precum și a majorității claselor formate în procedură:

„A. în cazul în care sunt 5 categorii, planul se consideră acceptat dacă cel puțin 3 dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți, dintre cele prevăzute la art. 138 alin. (3), acceptă planul cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;

B. în cazul în care sunt trei categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care cel puțin două categorii votează planul, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;

C. în cazul în care sunt două sau patru categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care este votat de cel puțin jumătate din numărul de categorii, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul.”

Putem denumi aceste condiții drept „condițiile de mate­rialitate” ale unui plan de reorganizare.

În privința cerinței „aprobării” planului, aceleași dispoziții mai sus citate utilizează, diferențiat, verbele „acceptă” (lit. A), „votează” (lit. B), respectiv „este votat” (lit. C).

Situația atipică a planurilor de reorganizare multiple este reglementată prin dispozițiile art. 138 alin. (6), care stabilește regula unicității adunării creditorilor în care se va derula întreaga procedură de vot, precum și de cele ale art. 139 alin. (3) și alin. (4), care reglementează unicitatea planului de reorganizare confirmabil, precum și, pe cale de consecință, excluderea unei proceduri de confirmare multiplă.

Astfel, dispozițiile legale mai sus citate prevăd următoarele:

„Art. 138 alin. (6): «Dacă au fost propuse mai multe planuri de reorganizare, atunci votarea acestora se va face în aceeași ședință a adunării creditorilor, în ordinea decisă prin votul creditorilor.»

Art. 139 alin. (3) și (4): «Doar un singur plan de reorga­nizare va fi confirmat»; «Confirmarea unui plan de reorganizare împiedică confirmarea oricărui alt plan»”.

Dispozițiile art. 139 alin. (1) lit. E materializează conținutul unei prezumții de vot pozitiv în privința planului de reorganizare: „vor fi considerate creanțe nedefavorizate și vor fi considerate că au acceptat planul creanțele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în confor­mitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezultă.”

Odată depus planul de reorganizare, devine activă obligația de a publica un anunț prin care să se comunice anumite elemente considerate esențiale/critice în procedură.

Astfel, dispozițiile art. 137 alin. (1) stabilesc că: „Administratorul judiciar va publica în termen de 5 zile de la depunerea planului un anunț referitor la acesta în BPI, cu indicarea celui care l‑a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum și a faptului că este permisă votarea prin corespondență.”

Prin raportare la masa credală, procentul nece­sar pentru considerarea unui plan de reorganizare ca fiind confirmabil (30%) este același cu cel aferent quorum‑ului unei adunări de creditori ordinare în procedura de insolvență.

Însă, în privința unei astfel de adunări ordinare, regimul juridic al convocatorului care o precede este stabilit prin dispozițiile art. 48 alin. (1): „Convo­carea creditorilor se realizează prin publicare în BPI cu cel puțin 5 zile anterior ținerii ședinței și trebuie să cuprindă ordinea de zi a acesteia. Convocatorul se depune la BPI cu 3 zile înaintea datei la care trebuie efectuată publicarea.”

Relevantă în cadrul analizei de față este și prezumția de cunoaștere a datei și a conținutului planului/lor de reorganizare, stabilită prin dispozițiile art. 137 alin. (4): „Din momentul publicării, toate părțile interesate vor fi socotite că au cunoștință de plan și de data de exprimare a votului. În toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.”

 3. Studiu de caz

În cadrul procedurii de insolvență a debitorului au fost depuse două planuri de reorganizare, primul aparținând administra­torului special („Planul A”), iar al doilea aparținând unui creditor C („Planul B”).

Cronologic, planul de reorganizare propus de către administratorul special a fost înregistrat primul, la data de 14.01.2021. Corelativ, la data de 15.01.2021, practicianul în insolvență a publicat în BPI un anunț privind depunerea acestui plan de reorganizare, menționând posibilitatea transmiterii planului, la solicitarea creditorilor interesați.

La data de 18.01.2021 a fost publicat în BPI convocatorul adunării de creditori pentru data de 11.02.2021, ora 9:00, cu mențiunea ordinii de zi având ca unic punct votarea planului de reorganizare al administratorului special. De asemenea, se reiterează disponibilitatea transmiterii planului, la solicitarea persoanelor interesate.

A doua zi, la data de 19.01.2021, a fost publicat în BPI cel de‑al doilea anunț, privind depunerea planului de reorganizare al creditorului C, menționându‑se că: (i) votarea acestuia se va face în cadrul adunării creditorilor deja convocată prin convocatorul anterior publicat, menționându‑se, din nou, data și ora votării, precum și (ii) disponibilitatea transmiterii planului, la solicitarea persoanelor interesate.

Ambele planuri de reorganizare au fost depuse în termenul legal la tribunal, astfel încât tardivitatea acestora nu formează un aspect litigios.

Toate actele procedurale publicate în BPI, în raport de procedura de aprobare a planurilor de reorganizare, au menționat, în mod expres, faptul că, pe fondul condițiilor pandemice, sistemul de vot va fi asigurat doar prin comunicarea voturilor la distanță.

În privința structurii voturilor, în procedură au fost conturate patru categorii (clase) de creanțe, și anume: (i) categoria creditorilor garantați; (ii) categoria creditorilor salariali; (iii) categoria creditorilor bugetari și (iv) categoria creditorilor chirografari. Ponderea creanțelor garantate, salariale și bugetare este una redusă, raportat la totalul masei credale.

În cadrul adunării creditorilor din data de 11.02.2021, ora 9:00, s‑a considerat că ordinea de zi a ședinței este următoarea: (i) votarea planului de reorganizare depus de către administra­torul special („Planul A”) și (ii) votarea planului de reorganizare depus de către creditorul C („Planul B”).

După verificarea quorum‑ului de prezență, practicianul în insolvență a constatat că, în cadrul voturilor exprimate, creditorii salariali și un creditor chirografar, deținând împreună un procent de 26,88% din totalul masei credale, au votat în privința stabilirii ordinii votării planurilor, și anume ordinea în care acestea au fost depuse la tribunal. Ceilalți creditori nu au formulat niciun vot în privința acestei ordini de supunere la vot a celor două planuri.

Raportat la voturile exprimate în privința planului de reorganizare al administratorului special („Planul A”):

(i) categoria creanțelor garantate a aprobat acest plan, cu un procent de 100% din categorie;

(ii) categoria creanțelor salariale a aprobat acest plan, cu un procent de 100% din categorie;

(iii) categoria creanțelor bugetare a aprobat acest plan, cu un procent de 100% din categorie;

Categoria creanțelor bugetare a fost considerată drept o categorie nedefavorizată, fiind prevăzută plata acestor creanțe în termen de 30 de zile de la confirmarea planului de reorganizare.

(iv) categoria creanțelor chirografare nu a aprobat acest plan, votând în sensul aprobării planului un procent de 34,48%, în sensul respingerii planului un procent de 48,34%, restul creditorilor neexprimând un vot.

 Raportat la voturile exprimate în privința planului de reorganizare al creditorului C („Planul B”):

(i)categoria creanțelor garantate nu a aprobat acest plan, cu un procent de 100% din categorie;

(ii) categoria creanțelor salariale nu a aprobat acest plan, cu un procent de 100% din categorie;

Categoria creanțelor salariale a fost considerată drept o categorie nedefavorizată, fiind prevăzută plata acestor creanțe în termen de 30 de zile de la confirmarea planului de reorganizare.

(iii) categoria creanțelor bugetare nu a aprobat acest plan, cu un procent de 100% din categorie;

(iv) categoria creanțelor chirografare nu a aprobat acest plan, votând în sensul neaprobării planului un procent de 48,34%, în sensul aprobării planului un procent de 46,51%, restul creditorilor neexprimând un vot.

Raportat la structura voturilor astfel exprimate, concluzia practicianului în insolvență a fost în sensul în care planul de reorganizare al administratorului special („Planul A”) a fost aprobat cu trei dintre cele patru categorii disponibile, iar planul de reorganizare al creditorului C („Planul B”) a fost respins de toate cele patru categorii disponibile.

4. Soluția instanței de fond

Învestit cu o contestație din partea unui creditor care a aprobat Planul B, judecătorul‑sindic a anulat hotărârea adunării creditorilor, din data de 11.02.2021, de aprobare a planului de reorganizare al administratorului special („Planul A”), respectiv de respingere a planului de reorganizare al creditorului C („Planul B”), reținând, în esență, incidența următoarelor vicii de legalitate:

a) având în vedere faptul că anunțul privind depunerea celui de-al doilea plan de reorganizare, aparținând creditorului C, a fost publicat în BPI ulterior publicării convocatorului pentru adunarea creditorilor, practicianul în insolvență trebuia să publice un nou convocator, prin care să completeze ordinea de zi, cu votarea și a celui de al doilea plan. În opinia instanței de fond, reglementarea distinctă a legii în privința anunțului referitor la depunerea unui plan de reorganizare, în raport de cea privind convocatorul adunării creditorilor, justifică un astfel de tratament, singurul care este de natură a conferi transparență procedurii și previzibilitate în privința ordinii de zi;

b) ordinea de zi a adunării creditorilor a avut două puncte: primul, votarea planului de reorganizare al administratorului special; al doilea, votarea planului de reorganizare al creditorului C. Or, în condițiile în care completarea ordinii de zi cu un nou punct, cu respectarea dispozițiilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, ar fi impus unanimitatea prezenței creditorilor și acceptarea de către aceștia a unei astfel de măsuri, rezultă că în mod nelegal a fost inclus în ordinea de zi un punct neanunțat prin convocator;

c) în cadrul planului de reorganizare propus de către creditorul C, categoria creditorilor salariali urma a fi achitată în termen de 30 de zile de la confirmare, situație în care, prin aplicarea dispozițiilor art. 139 alin. (1) lit. E din Legea 85/2014, trebuia considerat că această din urmă categorie a aprobat planul.