Examinarea cauzei doar sub aspectul sesizării organelor penale ca urmare a reţinerii existenţei indiciilor privind săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, fără analizarea conflictului de interese în materie administrativă. Respingerea recursului formulat ca fiind lipsit de interes

• Legea nr. 161/2003: art. 76 alin. (1)
• Legea nr. 393/2004: art. 74
• Legea nr. 393/2004: art. 75 lit. a)
• Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016.

Prin sentința civilă nr. 413 din 14 decembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 5227 din 31 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ atacat a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 413 din 14 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând, în esență, că în mod greșit judecătorul fondului a examinat cauza doar sub aspectul sesizării organelor penale ca urmare a reținerii existenței indiciilor privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, apreciind că raportul de evaluare este exclusiv un act de sesizare a organelor de urmărire penală, fără să analizeze conflictul de interese în materie administrativă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016*.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1769 din 24 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate prin întâmpinari și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la recursul principal formulat de recurenta pârâtă Agenția Naționala de Integritate, instanța de control reține că, aceasta a înțeles să critice sentința instanței de fond prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. – când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, recurenta a susținut următoarele:

„contrar celor reținute de instanță, raportul de evaluare a fost întocmit ca urmare a încălcării legislației privind conflictul de interese în materie administrativă în sensul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, respectiv art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004”.

Susținerile recurentei pârâte sunt nefondate.

În concluziile Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 din data de 27.05.2016, dosar fond, recurenta pârâtă ANI a reținut că „au fost identificate elemente privind existența unui conflict de interese în materie administrativă în sensul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, respectiv art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, întrucât acesta, în exercitarea funcției, a semnat un număr de 2 (două) ordine de plată în beneficiul societăților B. S.R.L. și C. S.R.L., prin care s-a produs un folos material pentru sine și soție în valoare totală de 4.648,74 RON”.

Împotriva Raportului de evaluare întocmit de ANI, intimatul-reclamant a înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj o contestație prin care a solicitat anularea Raportului pe motiv de netemeinicie și nelegalitate.

Prin sentința civilă nr. 146/2020, pronunțată în al doilea ciclu procesual, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de intimatul reclamant și a dispus anularea parțială a Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 întocmit de recurenta-pârâtă ANI, în ceea ce privește constatarea conflictului de interese.

Împotriva acestei sentințe, recurenta-pârâtă ANI a formulat recurs, prin care, critică raționamentul instanței de fond cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, la data de 02.07.2012, intimatul-redamant a fost ales în funcția de primar al Orașului Vișeul de Sus, județul Maramureș.

La data de 28.09.2012, recurenta-pârâtă ANI a demarat procedura de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese de către intimatul reclamant.

Procedura de evaluare a regimului juridic al conflictelor de interese în ceea ce-l privește pe intimatul reclamant a făcut obiectul lucrării nr. 42575/S/II/28.09.2012 finalizată cu Raportul de evaluare nr. x/27.05.2016.

Contrar susținerilor recurentei, și în acord cu judecătorul fondului, Înalta Cure reține că, în prezenta speță, raporturile contractuale între primărie și societățile în cauză au fost derulate înainte ca intimatul reclamant A. să devină primar, respectiv, de către predecesorul său în această funcție, E.. Fostul primar E. a îndeplinit toată procedura legată de încheierea și derularea contractelor în cauză, prin lansarea comenzii, livrarea mărfii, emiterea avizelor și acceptarea facturilor. Astfel, s-a născut dreptul legal al societăților în cauză de a încasa prețul pentru bunurile livrate.

Pe cale de consecință, la acest punct al derulării contractelor, reiese că, intimatul-reclamant Coman nu avea un drept de opțiune în a semna sau nu ordinele de plată, pentru că prin refuzul efectuării plăților s-ar fi încălcat dreptul legal al societăților în cauză de a primi plata, iar instituția publică ar fi fost expusă plății de penalități, cheltuieli de judecată sau de executare.

Așadar, nu poate exista conflict de interese dacă legea îi impune intimatului-reclamant, în calitatea sa de primar, să aibă o anumită conduită.

Referitor la susținerea recurentei-pârâte ANI, conform căreia în prezenta speță sunt incidente dispozițiile art. 76 din Legea 161/2003, Înalta Curte reține că, aceasta este netemeinică.

Art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003 interzice primarului să emită un act administrativ, să încheie un act juridic și să emită o dispoziție, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale de gradul I.

Or, intimatului reclamant i se impută că a semnat două ordine de plată către societățile B. S.R.L., unde este asociat, și C. S.R.L., unde soția sa este asociat.

Din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale sus amintite, reiese că, scopul legiuitorului a fost acela de a preîntâmpina existența conflictului de interese prin încheierea/emiterea unor acte juridice/administrative/dispoziții în timpul mandatului alesului local, pentru a se asigura transparența în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, astfel că, textul de lege nu vizează situația, cum este în speță, a îndeplinirii unei obligații -de plată- pentru o prestație ce decurge dintr-un raport juridic necontestat, încheiat anterior mandatului intimatului reclamant.

Așadar, semnarea ordinelor de plată – adică unul din elementele conflictului de interese – nu se încadrează în niciuna dintre cele 3 ipoteze vizate de textul legal care definește această abatere administrativă, acesta făcând referire în mod expres la „emiterea unui act administrativ, încheierea un act juridic sau emiterea unei dispoziție”.

Față de cele mai sus reținute, reise că, intimatul-reclamant A. nu a emis un act administrativ, nu a încheiat un act juridic și nu a emis o dispoziție.

Referitor la susținerea recurentei-pârâte ANI, conform căreia în prezenta speță au fost incidente dispozițiile art. 75 din Legea 393/2004, Înalta Curte reține că este netemeinică.

Astfel, potrivit art. 74 din Legea 393/2004 – „(1) Aleșii locali sunt obligați să își facă publice interesele personale printr-o declarație pe propria răspundere, depusă în dublu exemplar la secretarul comunei, orașului, municipiului, sectorului municipiului București, respectiv la secretarul general al județului sau al municipiului București, după caz. (2) Un exemplar al declarației privind interesele personale se păstrează de către secretar într-un dosar special, denumit registru de interese. (3) Al doilea exemplar al declarației de interese se transmite la secretarul general al prefecturii, care le va păstra într-un dosar special, denumit registru general de interese. (4) Modelul declarației se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administrației și internelor, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.

Potrivit art. 75 din Legea 393/2004 – „Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri; d) o altă autoritate din care fac parte; e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; f) o asociație sau fundație din care fac parte”.

În raport de textele de lege sus enunțate, Înalta Curte constată că, dispozițiile art. 75 lit. a) din Legea 393/2004, în forma în vigoare la data întocmirii Raportului de evaluare, 27.05.2016, se referă la registrul de interese, o altă instituție care nu are incidență în cauză, dat fiind că intimatului reclamant nu i se impută că ar fi încălcat normele referitoare la registrul de interese. Normele în cauză reglementează o procedură prin care aleșii locali, la începutul mandatului, depun o declarație scrisă privind interesele personale.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Cu privire la recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și împotriva sentinței nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepția nulității în promovarea recursului, invocată prin întâmpinare de intimata pârâtă ANI este fondată în ceea ce privește recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj.

Astfel, se reține că cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în ceea ce privește încheierea recurată, nu au fost dezvoltate argumente de ordin critic, ce tind a demonstra o interpretare eronată a dispozițiilor legale, care să se încadreze în aceste prevederi.

În ceea ce privește recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, Înalta Curte reține că, în raport de soluția dată recursului principal, recursul incident este lipsit de interes, întrucât, prin recursul principal s-au soluționat aspecte de nelegalitate a sentinței recurate vizând fondul Raportului de evaluare contestat, iar prin recursul incident au fost invocate de către recurentul reclamant, critici referitoare la repunerea în discuție a motivelor de nelegalitate care nu au fost soluționate de instanța de fond.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul principal formulat de pârâta Agenția Naționala de Integritate.

Va constata nulitatea recursului incident formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Va respinge recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Sursa informației: www.scj.ro.