Aspecte practice privind înlocuirea practicianului în insolvenţă

21 dec. 2022
2.567 views
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

A. Aspecte practice

1. Poate creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor să decidă desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar în orice moment al procedurii?

Poziția unui creditor deținând peste 50% din totalul masei credale este mai puternică decât a unui creditor obișnuit, în cadrul unei proceduri de insolvență. Se pune întrebarea care sunt totuși limitele sub care exercitarea acestui drept în desemnarea practicianului în insolvență poate fi realizată în cadrul procedurii.

Creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate decide, fără consultarea adunării credito­rilor, desemnarea unui administrator/lichidator judiciar, până la momentul în care adunarea creditorilor confirmă administratorul/lichidatorul provizoriu, desemnat de judecătorul sindic.

Soluția reiese cu evidență din faptul că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 prevede posibilitatea creditorului care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor de a decide, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori de a confirma admi­nistratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu.

Or, după desemnarea de către adunarea creditorilor a unui alt administrator/lichidator judiciar, în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu, sau după confirmarea de către adunare a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, suntem în prezența unui administrator/lichi­datorul judiciar definitiv.

Ulterior acestui moment, în orice stadiu al procedurii, administratorul/lichidatorul judiciar poate fi înlocuit doar de judecătorul‑sindic, fie pentru motive temeinice [art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014], fie la cererea acestuia pentru motive bine justificate [art. 57 alin. (5) din Legea nr. 85/2014].

Niciun text nu prevede o atribuție similară, având ca titular pe creditorul majoritar, care să îi confere dreptul de a înlocui administratorul/lichidatorul judiciar definitiv, în orice stadiu al procedurii.

Rezultă din interpretarea sistematică a textelor că alin. (2) și (3) au în vedere administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, în vreme ce alin. (4), care succede acestora în ordine logică, se referă la un moment ulterior, respectiv la admi­nistratorul/lichi­datorul judiciar definitiv. Din aceeași interpretare sistematică rezultă că alin. (3) nu instituie o derogare de la regula înlocuirii motivate a administratorului/lichidatorului judiciar de către judecătorul‑sindic, ci este o regulă «în oglindă» față de alin. (2) (consecință logică a regulii majorității, care rămâne respectată în ambele alineate), care conferă creditorului majoritar aceleași drepturi ca și adunării creditorilor, dar nu mai mult decât acesteia, adică desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judi­ciar provizoriu sau confirmarea administrato­rului/lichi­datorului judiciar provizoriu.[1]

2. Voința discreționară a creditorului majoritar nu este un motiv temeinic de înlocuire a administratorului judiciar după ce acesta fusese confirmat în adunarea creditorilor.

Voința discreționară a creditorilor ce dețin majoritatea ori a creditorului majoritar se poate manifesta numai până la momentul confirmării practicianului provizoriu desemnat de judecătorul‑sindic ori până la desemnarea unui alt practician în insolvență, în prima adunare a creditorilor. Nevoia de stabilitate a practicianului de insolvență în cadrul procedurii a determinat legiuitorul să prevadă, la art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, că, deși în orice stadiu al procedurii, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, judecătorul‑sindic îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, această măsură se poate dispune în cursul procedurii numai pentru „motive temeinice”.

Aceste „motive temeinice” trebuie să fie altele decât voința discreționară a creditorilor ce dețin majoritatea creanțelor din procedură ori a creditorului majoritar, altminteri textul de lege ar fi inutil reglementat.

Imperativul adoptării unei poziții de neutralitate și imparțialitate de către practicianul de insolvență, care poate veni în coliziune la un moment dat cu interesele patrimoniale ale creditorilor sau ale creditorului majoritar, a determinat legiui­torul să adopte acest art. 57 alin. (4) și să împiedice creditorii/credi­torul majoritar să obțină înlocuirea practi­cianului de insolvență oricând în cursul procedurii, prin simpla manifestare discreționară de voință.

Prin urmare, după confirmarea, la debutul procedurii, a unui practician în insolvență, în funcția de lichidator sau admi­nistrator judiciar, înlocuirea ulterioară a acestuia, în cursul procedurii, se poate dispune numai de către judecătorul‑sindic, din oficiu sau la cererea creditorilor/creditorului majoritar, dar numai pentru motive temeinice concrete, ce țin de buna desfășurare a procedurii insolvenței, altele decât voința discreționară a creditorilor.[2]

Într‑o situație de speță, prin sentința civilă nr. 146 din 17 septembrie 2020, s‑a luat act de decizia creditorului majoritar bugetar, consemnată în adresa nr. 1612/03.03.2020 și publicată în BPI, s‑a dispus numirea în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a practicianului în insolvență L.G., s‑a dispus încetarea atribuțiilor administratorului judiciar desemnat, C.I., și predarea gestiunii către noul administrator judiciar.

Împotriva sentinței a declarat apel fostul practician, prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de înlocuire, raportat la încheierea de ședință din data de 20.02.2020, prin care s‑a luat act de confirmarea ca lichidator judiciar definitiv a apelantului confirmat prin hotărârea Adunării Generale a Creditorilor debitorului publicat în BPI, necontestată și anterioară deciziei creditorului majoritar.

În ceea ce privește decizia creditorului majo­ritar, prevăzută de dispozițiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prin care acesta poate să confirme lichidatorul judiciar provizoriu desemnat de judecătorul‑sindic sau să desemneze un alt lichidator judiciar, astfel cum se poate observa din cuprinsul textului de lege, apelantul a susținut că un creditor majoritar poate emite această decizie anterior primei ședințe a adunării creditorilor sau în situația în care în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor nu s‑a luat o hotărâre cu privire la confirmarea/desemnarea lichidatorului judiciar, dar creditorul majoritar bugetar nu a indicat niciun motiv temeinic pentru înlocuirea lichidatorului judiciar, motivarea fiind doar procedura de selecție organizată de ANAF, iar această hotărâre a creditorului majoritar apare a fi cu atât mai mult nelegală, cu cât, anterior cu aproximativ o lună, același creditor a confirmat lichidatorul judiciar provizoriu, C.I., stabilindu‑i și retribuția.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

De asemenea, a susținut că nu poate fi primită nici motivarea instanței de fond prin care creditorul ANAF „nu ar fi un simplu creditor majoritar, ci unicul creditor, se consideră că acesta este un motiv temeinic de înlocuire a lichidatorului judiciar, fiind vorba de o unică voință în acest sens și neprejudiciind niciun alt creditor”.

Curtea a apreciat că apelul este fondat, soluția judecătorului‑sindic fiind consecința unei greșite interpretări și aplicări a legii.

Cu titlu preliminar, Curtea a constatat irelevantă în economia procesului împrejurarea că apelantul a renunțat la judecată în dosarul asociat, având ca obiect contestarea deciziei creditorului bugetar de nominalizare a unui alt practician în insolvență, dosar finalizat cu sentința civilă nr. 93/JS/25.06.2020. Apelantul, în calitatea sa de practician în insolvență, nu poate împiedica creditorul bugetar să organizeze o procedură proprie de desemnare în procedura insolvenței a unui anumit practician. Pe de altă parte, simpla emitere a unei decizii de nominalizare a unui practician în insolvență de către creditorul bugetar nu poate fi impusă judecătorului‑sindic decât dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, litigiul de față supune analizei chestiunea de drept privind modul în care poate fi un practician în insolvență înlocuit în cadrul procedurii insolvenței, la solicitarea majorității creditorilor sau a creditorului majoritar.

Din lectura art. 57 alin. (1)‑(4) din Legea nr. 85/2014, se desprind următoarele reguli:

‑ creditorii nu sunt obligați să confirme practicianul în insolvență desemnat provizoriu de către judecătorul‑sindic în calitate de administrator/lichidator judiciar, la solicitarea debi­toarei sau a creditorului declanșator al procedurii. Dimpotrivă, legea le recunoaște posibilitatea desemnării unui alt practician în insolvență, impunând doar condiția ca în favoarea acestuia alt practician să voteze creditori ale căror creanțe însumate să reprezinte mai mult de 50% din masa credală. Aceeași opțiune o are și creditorul majoritar care poate, prin decizia sa unilaterală, dată fiind poziția sa majoritară în procedură, să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui anumit practician în insolvență în procedură, în calitate de administrator sau lichidator judiciar.

‑ dreptul creditorilor deținând mai mult de 50% din masa credală sau al creditorului majoritar având o creanță mai mare de 50% din masa credală de a desemna/confirma în debutul procedurii insolvenței un anumit practician în insolvență este un drept discreționar a cărui exercitare este limitată doar de imperativul alegerii unui practician care nu se află într‑o stare de incompatibilitate. De altfel, judecătorul‑sindic sesizat cu hotărârea majorității creditorilor sau cu decizia unilaterală a creditorului majoritar, pentru confirmarea noului practician desemnat de aceștia, nu va verifica decât aspecte formale, ce țin de legala existență și funcționare a respectivului practician în insolvență, lipsa unei hotărâri de suspendare a acestuia din funcție, absența unor cauze de incompatibilitate etc.

‑ voința discreționară a creditorilor ce dețin majoritatea ori a creditorului majoritar se poate manifesta numai până la momentul confirmării practicianului provizoriu desemnat de judecătorul‑sindic ori până la desemnarea unui alt practician în insolvență în prima adunare a creditorilor.

Nevoia de stabilitate a practicianului în insolvență în cadrul procedurii a determinat legiuitorul să prevadă, la art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, că, deși în orice stadiu al procedurii, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, judecătorul‑sindic îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, această măsură se poate dispune în cursul procedurii numai pentru motive temeinice. Este cât se poate de evident că aceste motive temeinice trebuie să fie altele decât voința discreționară a creditorilor ce dețin majoritatea creanțelor din procedură ori a creditorului majoritar, altminteri textul de lege ar fi inutil reglementat. Imperativul adoptării unei poziții de neutralitate și imparțialitate de către practicianul în insolvență, care poate veni în coliziune la un moment dat cu interesele patrimoniale ale creditorilor sau ale creditorului majoritar, a determinat legiuitorul să adopte acest art. 57 alin. (4) din lege și să împiedice creditorii/creditorul majoritar să obțină înlocuirea practicianului în insolvență oricând în cursul procedurii, prin simpla manifestare discreționară de voință.

Prin urmare, după confirmarea la debutul procedurii a unui practician în insolvență, în funcția de lichidator sau administrator judiciar, înlocuirea ulterioară a acestuia, în cursul procedurii, se poate dispune numai de către judecătorul‑sindic, din oficiu sau la cererea creditorilor/creditorului majoritar, dar numai pentru motive temeinice concrete ce țin de buna desfășurare a procedurii insolvenței, altele decât voința discreționară a creditorilor.

Date fiind aceste considerente desprinse din reglementarea art. 57 din Legea nr. 85/2014, Curtea a constatat că, prin cererea adresată judecătorului‑sindic de către creditorul bugetar, nu a fost indicat niciun motiv temeinic care ar impune înlocuirea practicianului în insolvență, anterior confirmat inclusiv prin votul aceluiași creditor bugetar. Singurul argument invocat a fost finalizarea procedurii proprii de desemnare a unui practician în insolvență și nominalizarea concretă a unui alt practician decât cel inițial, confirmat de creditori. În plus, contrar interpretării corecte a dispozițiilor art. 57 alin. (1)‑(4) din Legea nr. 85/2014, judecătorul‑sindic a apreciat că voința discreționară a creditorului bugetar reprezintă un motiv temeinic, dacă acesta este creditor majoritar în procedură, concluzia primei instanțe fiind în vădită disonanță cu concluziile ce se desprind din analiza dispo­zițiilor legale mai sus analizate.

Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, constatând că nu a fost indicat și nici analizat vreun motiv temeinic care să justifice, în acord cu exigențele art. 57 alin. (4) din Legea
nr. 85/2014, înlocuirea practicianului în insolvență inițial confirmat de către creditori, prin hotărârea adoptată în adunarea acestora, Curtea a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de înlocuire a practicianului în insolvență.


* Articolul este extras din Revista Phoenix nr. 79-80/2022 (ianuarie-iunie 2022).

[1] Această opinie a fost îmbrățișată și de către formatorii I.N.M., pe fondul întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale), din cadrul curților de apel, în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței, Sinaia, Hotel Rina, 13-14 iunie 2016, pp. 9-10.

[2] C. Ap. Timișoara, secția a II-a civilă, dec. civ. nr. 582/A/8 decembrie 2020, comentariul domnului judecător dr. Ștefan Ioan Lucaciuc.

Aspecte practice privind înlocuirea practicianului în insolvență was last modified: august 6th, 2023 by Anca Buta

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Anca Buta

Anca Buta

Este judecător la Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă.
A mai scris: