Aspecte practice privind înlocuirea practicianului în insolvenţă

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

3. Provizoratul încetează atunci când creditorul unic desemnează un alt practician decât cel inițial, cu ocazia votului dat în prima adunare a creditorilor. Criticile din apel, întemeiate pe dispoziții interne ale modului de organizare a selecției practicienilor agreați, nu sunt de natură să înlăture aplicarea unor norme legale imperative. Pe de altă parte, modul de învestire a primei instanțe ar fi putut fi apreciat ca neconform normelor de procedură, însă, cum în apel nu au existat critici sub acest aspect, instanța nu le poate reține din oficiu^[3].

Prin sentința civilă nr. 455 din 22 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost admisă contestația formulată de creditoarea bugetară împotriva procesului‑verbal al adunării creditorilor din data de 06.01.2021, publicat în BPI, cu consecința anulării hotărârii și a respectivului proces‑verbal, fiind obligat, totodată, administratorul judiciar să consemneze în procesul‑verbal și să ia act de poziția creditorului majoritar cu privire la confirmarea administratorului judiciar.

Tribunalul a reținut că împotriva debitoarei a fost deschisă procedura de insolvență, fiind numit un administrator judiciar provizoriu care, în exercitarea atribuțiilor ce‑i reveneau, a întocmit tabelul preliminar al creanțelor, ca urmare a depunerii declarațiilor de creanțe de către creditorii notificați și, ulterior, a convocat creditorii pentru prezentarea situației debitoarei, confirmarea administratorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia.

În ședința adunării creditorilor din data de 06.01.2021, creditoarea bugetară nu a confirmat administratorul judiciar numit provizoriu, solicitând confirmarea altuia, însă admi­nistratorul judiciar provizoriu a menționat în cuprinsul procesului‑verbal al ședinței că se prorogă discutarea confirmării sau infirmării administratorului judiciar, întrucât, prin poziția exprimată, creditorul bugetar nu menționează decizia de selecție a practicianului în insolvență propus și care au fost motivele pentru care nu s‑a făcut aplicarea art. 8 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Ordinul nr. 1443/29.05.2019, întrucât debitoarea nu are venituri sau bunuri urmăribile.

Instanța a reținut, în raport de art. 48 pct. 7 din Legea nr. 85/2014, votul creditoarei împotriva acestei hotărâri de prorogare a confirmării practicianului și art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, față de care a constatat că, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu‑i și onorariul, condiție îndeplinită de creditor, care a trimis un vot online, în sensul că a luat act de situația debitoarei, nu se impune formarea comitetului creditorilor, nu a confirmat administratorul judiciar provizoriu și a propus un altul. Deci, votul singurului creditor în procedură este direct, concis și neechivoc și ar fi trebuit să fie consemnat în acest fel în procesul‑verbal al ședinței adunării creditorilor, concluzionând că administratorul judiciar provizoriu nu poate, cu de la sine putere, să proroge un punct de pe ordinea de zi, atât timp cât singurul creditor și‑a manifestat intenția de numire a altui administrator judiciar și a solicitat expres consemnarea acestui vot în procesul‑verbal.

Împotriva sentinței judecătorului‑sindic a declarat apel practicianul inițial, cu scopul schimbării soluției, raportat la faptul că creditorul bugetar este singurul creditor care are un act normativ ce reglementează o procedură de selecție a practicienilor în insolvență în vederea desemnării în dosarele de insolvență, acesta fiind obligat, în primul rând, să se conformeze acestor dispoziții legale (OPANAF nr. 1443/2010) în cazul desemnării/confirmării sau înlocuirii unui practician în insolvență într‑un dosar pe care nu l‑a respectat.

Procedura s‑a deschis la cererea creditoarei unice, anterior efectuării selecției, dar propunerea de desemnare a unui practician provizoriu în insolvență, dintre cei aflați în evidența practicienilor în insolvență înregistrați la UNPIR, trebuia făcută anterior datei deschiderii procedurii, pentru că altfel nu se mai justifică desemnarea unui administrator judiciar provizoriu, apelanta fiind deja desemnată provizoriu de instanță, fiind oricum vorba despre numirea unui administrator judiciar provizoriu, până la prima adunare generală, și că organul fiscal trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. 1443 din 29 mai 2010 privind procedurile de agreare și selecție a practicienilor în insolvență de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru că debitoarea nu are venituri sau bunuri urmăribile conform Codului de procedură fiscală, a fost declarată insolvabilă, fără bunuri urmăribile, la data de 25.05.2016, fiind incidente dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. c) din Ordinul nr. 1443 din 29 mai 2019: „(2) Prin excepție de la alin. (1), organul fiscal nu va mai solicita efectuarea procedurii de selecție prevăzute de prezentul ordin în cazul (…):
c) debitorilor care, la data deschiderii procedurii, nu au venituri sau bunuri urmăribile conform Codului de procedură fiscală, indiferent dacă organul fiscal competent a finalizat sau nu procedura de declarare a insolvabilității.”

Totuși, instanța de apel a respins calea de atac.

Prealabil analizei susținerilor apelantei, Curtea a observat că, în raport de criticile din apel și de dispozițiile art. 478 C. pr. civ., calea de atac ar fi putut fi admisă dacă criticile hotărârii ar fi privit, în principal, cererile din acțiune, modul de învestire a instanței de fond și limitele acesteia.

Astfel, creditoarea solicită, prin contestația îndreptată împotriva procesului‑verbal al adunării creditorilor din data de 06.01.2021, ca judecătorul‑sindic să pună în vedere administratorului judiciar provizoriu să își motiveze decizia și să îi arate temeiul juridic prin care votul creditorilor trebuie explicat, după ce a constatat că practicianul ar fi denaturat votul creditoarei, concluzionând că instanța trebuie să dispună administratorului judiciar modificarea procesului‑verbal în sensul votului trimis de creditoare.

Or, sub sancțiunea cuprinsă în art. 196 C. pr. civ., sesizarea instanței, printr‑o cerere de chemare în judecată, se face în raport de exigențele dispozițiilor art. 194 C. pr. civ., care impun elementele ce trebuie cuprinse în cererea de chemare în judecată.

Suplimentar, din cuprinsul cererii informe depuse de creditorul bugetar, se desprinde faptul că acesta se îndreaptă împotriva procesului‑verbal al ședinței, iar nu al hotărârii, deși nu primul produce efectele juridice, iar obiectul învestirii instanței constă în cererea ca judecătorul‑sindic să pună în vedere administratorului judiciar provizoriu să își motiveze decizia și să îi arate temeiul juridic prin care votul creditorilor trebuie explicat, după ce a constatat că practicianul ar fi denaturat votul creditoarei, concluzionând că instanța trebuie să dispună administratorului judiciar modificarea procesului verbal în sensul votului trimis de creditoare.

Or, în raport de textul de mai sus și de dispozițiile cuprinse în Legea insolvenței, cererile astfel formulate nu puteau fi primite fără a se solicita reclamantului, contestator în speță, să îndeplinească, din punct de vedere procedural, cerințele legale.

În ipoteza în care se trecea peste neregularitățile menționate, ca urmare a calificării acțiunii, aceasta trebuia pusă în discuția părților și apoi dezlegată pricina.

Însă niciunul dintre aceste aspecte nu a făcut obiect al criticilor formulate în apel, astfel că, față de prevederile art. 477 C. pr. civ., Curtea va avea în vedere numai susținerile formulate de apelant.

Astfel, în mod legal, judecătorul‑sindic a constatat că, în raport de prevederile art. 48 pct. 7 din Legea nr. 85/2014, hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de către judecătorul‑sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul‑verbal.

Din înscrisurile de la dosar a rezultat cu claritate faptul că intimatul, creditorul care deține 100% din creanțe, a votat împotriva acestei hotărâri de prorogare a confirmării practi­cianului în insolvență, arătând, de asemenea, că nu confirmă administratorul judiciar provizoriu și solicită desemnarea unui alt practician.

Or, instanța de fond nu putea decât să facă aplicarea prevederilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în care se stabilește că, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu‑i și onorariul.

Această condiție este verificată în cauză în ceea ce privește creditorul bugetar care, pentru ședința adunării creditorilor din data de 06.01.2021, a și trimis o adresă în care arată expres faptul că a luat act de situația debitoarei, nu se impune formarea comitetului creditorilor, nu confirmă administratorul judiciar provizoriu și propune, ca administrator judiciar, un alt practician.

Or, în această împrejurare, dispoziția legii era clară și fără posibilitatea de a se deroga de la norma cuprinsă în art. 57 alin. (2) mai sus reluat, motiv pentru care tribunalul a și arătat că votul singurului creditor în procedură este direct, concis și neechivoc și că ar fi trebuit să fie consemnat în acest fel în procesul‑verbal al ședinței adunării creditorilor, iar administratorul judiciar provizoriu nu poate să proroge un punct de pe ordinea de zi atât timp cât singurul creditor și‑a manifestat intenția de numire a altui administrator judiciar și a solicitat expres consemnarea acestui vot în procesul‑verbal.

Dar, deși se susține în apel că organul fiscal trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. 1443 din 29 mai 2010 privind procedurile de agreare și selecție a practicienilor în insolvență de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, nu se poate permite instanței de judecată să treacă peste obligativitatea aplicării prevederilor legii. Aceasta deoarece între aplica­bilitatea unei norme legale, de la care nu se poate deroga, coroborată cu manifestarea expresă de voință a creditoarei în sensul prevederii, față de cea a unui ordin intern al unei agenții, cu putere de reglementare inferioară și limitată, este evidentă legalitatea soluției pronunțate, în sensul impunerii respectării primeia.

4. În ipoteza înlocuirii din oficiu a lichidatorului, voința creditorului majoritar nu poate avea efecte în orice moment al procedurii câtă vreme nu este vorba despre un practician numit provizoriu.

Într‑o cauză s‑a respins recursul creditorului bugetar prin care se solicita casarea sentinței civile nr. 509/29.04 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, și, ca urmare a înlocuirii din oficiu a practicianului în insolvență anterior, să fie desemnat cel agreat de recurent.

Contestatorul a apreciat că, fiind creditorul majoritar, voința sa, concretizată în decizia internă, este cea care conduce la alegerea lichidatorului, iar nu cea a judecătorului‑sindic.

Prima instanță a arătat că, față de stadiul procedurii, decizia internă a creditorului bugetar nu poate produce efecte în cauză, având în vedere că judecătorul‑sindic a dispus, printr‑o hotărâre anterioară, nerecurată (s.c. nr. 1123/10.12.2020), înlocuirea, din oficiu, a fostului lichidator judiciar.

Această desemnare este definitivă, nefiind în situația prevăzută de art. 19 alin. (2¹) din Legea nr. 85/2006, care vorbește despre posibilitatea creditorului majoritar de a decide desemnarea/confirmarea unui administrator/lichidator judiciar în locul celui desemnat provizoriu. Deși speța se raportează la legea veche, ipoteza este pe deplin aplicabilă și în cazul Legii nr. 85/2014.

5. Problema înlocuirii practicianului în insolvență sub aspectul motivelor temeinice

 Jurisprudența a dezlegat mai multe ipoteze sub care poate deveni incidentă această instituție, astfel:

‑ S‑a considerat că apelanta nu a dovedit că, deși au existat situații în care se impunea întrunirea comitetului creditorului, omisiunea administratorului judiciar de a solicita acest lucru a atras efecte negative. Iar, potrivit art. 51 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, „Comitetul creditorilor se întrunește ori de câte ori este necesar, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, după caz, ori la cererea oricărui membru al comitetului creditorilor”.

Textul sus citat relevă că oricare membru al comitetului creditorilor are calitatea de a cere întrunirea acestuia, deci, nu numai administratorul judiciar, în plus, nu s‑a probat nici că au existat astfel de situații.

Într‑o altă speță, creditoarea a susținut că soluționarea greoaie a contestațiilor la tabelul preliminar nu poate constitui un motiv credibil de apărare atât timp cât Legea nr. 85/2014 conține reglementări privind înscrierea provi­zorie a creanțelor până la soluționarea con­testa­țiilor, de care administratorul judiciar nu a făcut uz.

Astfel, a menționat că neluarea măsurilor legale pentru desfășurarea întregii proceduri într‑o perioadă rezonabilă de timp constituie un alt motiv temeinic care să justifice înlocuirea, administratorul judiciar nerespectând termenul imperativ prevăzut de lege pentru desfășurarea perioadei de observație.

‑ Sub un alt aspect, s‑a ridicat problema dacă, în ceea ce privește înlocuirea practicianului în insolvență, creditorul majoritar are opțiunea de a decide în afara cadrului adunării creditorilor și în lipsa unor motive întemeiate. În această privință, este de observat că legea nu recunoaște această posibilitate după confirmarea practicianului, potrivit
art. 57 alin. (2) din actul normativ, și, procedând în această manieră, creditorul SC B. SA a adoptat o decizie lovită de nulitate, în sensul inadmisibilității actului întocmit sub forma unei „decizii”.

‑ Legiuitorul a pus la dispoziția oricăror persoane interesate posibilitatea contestării măsurilor luate de către practicianul în insolvență în cadrul procedurii [art. 59 alin. (5) din Legea
nr. 85/2014] și, totodată, a fost conferită legitimitatea procesuală titularilor de creanțe îndreptățiți să participe la procedură, ca, în urma adoptării unei hotărâri în adunarea creditorilor în acest sens, care trebuie luată cu votul a mai mult de 50% din totalul respectivelor creanțe, să poată solicita judecătorului‑sindic înlocuirea practicianului desemnat pentru motive temeinice
[art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014].

Ca atare, s‑a arătat că este exclusă posibilitatea ca un creditor, printr‑o manifestare a propriei voințe, și nu a aceleia colective, adoptată în adunarea creditorilor, să poată solicita judecătorul‑sindic să se sesizeze din oficiu pentru înlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, confirmat în procedură conform legii, modalitatea de a se cere autosesizarea adăugând în mod nepermis la lege.

De asemenea, s‑a considerat că, având în vedere caracterul colectiv, concursual și egalitar al procedurii, legiuitorul a înțeles ca anumite acțiuni să se exercite individual de către creditori, iar altele să fie exercitate prin organele lor colective, adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor. Aceasta se explică prin aceea că atunci când urmează a fi adoptate măsuri care privesc interesul comun al creditorilor, adoptarea acestora să se realizeze în condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de lege, situații în care se conferă calitate procesuală activă adunării creditorilor sau comitetului creditorilor, iar nu creditorilor acționând individual, care nu se pot subroga, printr‑un act unilateral de voință, în rolul organelor colective și nu se pot substitui voinței acestora.

Or, aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul, în cazul cererii de înlocuire a administratorului judiciar, a înțeles să confere calitate procesuală activă comitetului creditorilor, iar nu creditorilor acționând în mod individual.

Creditorul nu se poate substitui, printr‑un act unilateral, voinței comune a creditorilor, exprimată prin organele colegiale, pentru a formula o cerere de înlocuire a admi­nistratorului judiciar, în acest context fraudarea legii fiind evidentă, în condițiile în care creditorii au sesizat individual instanța cu o cerere de înlocuire a practicianului.

De altfel, și jurisprudența a statuat că un singur creditor nu se legitimează să formuleze în nume propriu o astfel de cerere, care, astfel, în fapt, este inadmisibilă.

O astfel de cerere poate fi primită prin însușirea ei de către judecător, care se sesizează din oficiu și dispune, în consecință, înlocuirea administratorului judiciar.

Având în vedere că judecătorul‑sindic nu a înțeles să se autosesizeze și să dispună astfel înlocuirea administratorului judiciar, se apreciază că acesta nu este ținut să‑și motiveze poziția și nici să argumenteze de ce nu și‑a însușit susținerile creditorului.

Într‑adevăr, cererea formulară de creditorul B. nu are ca obiect înlocuirea administratorului, ci doar autosesizarea judecătorului‑sindic în acest sens, neputând fi calificate drept „cereri de natură judiciară aferente procedurii”, în sensul art. 11 din Lege, cereri pe care judecătorul‑sindic să fie ținut a le analiza pe fond și a se pronunța asupra lor.

Față de caracterul concursual al procedurii insolvenței, Legea nr. 85/2006 nu permite decât în anumite situații speciale și strict reglementate ca cererile legate de procedură și care îi interesează în mod direct pe creditori să fie formulate de aceștia în mod individual, în general, drepturile creditorilor fiind exercitate cu titlu colectiv și organizat în adunarea creditorilor sau, după caz, în comitetul creditorilor. Prin urmare, creditorul B. nu poate formula în mod individual o cerere legată de înlocuirea administratorului judiciar, deoarece o astfel de acțiune aparține, în situația în care judecătorul‑sindic nu se sesizează din oficiu, exclusiv comitetului creditorilor.

Cu alte cuvinte, creditorii nu pot obține schimbarea practicianului în insolvență decât în condițiile prevăzute în mod restrictiv de art. 22 alin. (2) din Lege, orice acțiune exercitată în mod individual în acest scop nefiind permisă de lege^[4].

Aspecte practice privind înlocuirea practicianului în insolvență was last modified: august 6th, 2023 by Anca Buta