Revendicare și despăgubiri pentru lipsa de folosință privind un teren aparținând domeniului public. Conflict între titlul recunoscut pe cale administrativă și regimul juridic al proprietății publice

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 21 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin administrator Academia Română, solicitând instanţei să dispună pronunţarea unei hotărâri prin care să oblige pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 112 mp situat în Bucureşti, Calea 13 septembrie sector 5 (fosta Ecoului nr. 55, sector 5); obligarea pârâtului la rectificarea cărţii funciare pentru suprafaţa de 112 mp, obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru ultimii trei ani şi până la încetarea tulburării posesiei, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În data de 28 iunie 2018, reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului pârâtului Statul Român asupra terenului în suprafaţă de 112 mp, situat în Bucureşti, Calea 13 septembrie Sector 5 (fostă str. x, sector 5), ce a făcut obiectul Dispoziţiei de restituire în natură emise de Primarul municipiului Bucureşti .

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 563, art. 905 – 907 şi art. 1357 din C. civ., precum şi pe dispoziţiile Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiile art. 204, 205 C. proc. civ. pentru cererea completatoare.

Prin sentinţa civilă nr. 4938 din data de 07 august 2018, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată la data de 03 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2018.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1520 din 4 iunie 2024)

Probarea, de către reclamanţi, a condiţiei existenţei faptei ilicite a pârâtelor, prin răsturnarea prezumţiei de bună-credinţă şi dovedirea lipsei de profesionalism. Respingerea recursurilor declarate ca fiind nefondate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 31 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pe pârâtele F. S.R.L. şi G., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate caracterul ilicit al faptei săvârşite de pârâte, prin editarea şi publicarea, în ediţia scrisă din 22 ianuarie 2016 a cotidianului naţional „Libertatea” şi postarea pe site-ul oficial, www.x.ro, a articolului intitulat „Exclusiv. Experiment şocant făcut de părinţii H.. Au dormit dezbrăcaţi pe zăpadă ca să vadă cum a murit fiica lor”; să oblige pârâta F. S.R.L. să retragă articolul menţionat de pe pagina on-line; să interzică pârâtei F. S.R.L., pentru viitor, publicarea acestui articol sau a altora similare; să oblige pârâtele să îşi prezinte scuzele faţă de reclamanţi, pe care să le publice în aceleaşi condiţii şi acelaşi format ca articolul invocat; să oblige pârâtele să publice, pe propria cheltuială, hotărârea de condamnare într-un ziar de largă circulaţie; să oblige pârâtele la plata, în solidar, către reclamanţi, a sumei de 50.000 Euro, reprezentând daune morale; să oblige pârâtele la plata, în solidar, către reclamanţi, a cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 976 din 25 mai 2023)

Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Situaţia în care între cei doi există un raport de subordonare în baza căruia prepusul săvârşeşte o faptă ilicită în exercitarea atribuţiilor încredinţate de comitent

Prin acţiunea civilă înregistrată la 22 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor la plata sumei de 500.000 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R, din ziua plăţii, inclusiv dobânda legală aferentă, calculată de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea efectivă, cu titlu de daune morale. A mai solicitat obligarea la plata de daune materiale al căror cuantum îl va indica după administrarea probei cu expertiza de specialitate în domeniul contabilitate, care va stabili diferenţele de venit ale reclamantului după rănirea prin împuşcare.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 953 din 5 mai 2022)

Motiv de recurs privind situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii. Critici nefondate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 30 ianuarie 2020, reclamantul Centrul Român pentru Asigurarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – CREDIDAM a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L.:

– la plata triplului remuneraţiei sumei de 6.464 RON, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual începând cu data de 01.02.2017 până la data de 31.08.2019;

– la plata triplului sumei de 4301,90 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 1, calculate la remuneraţia fără TVA până la data de 27.01.2020, recuperarea integrală a remuneraţiei datorate, pentru sumele de la punctul 1 at acţiunii;

– să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1.166, art. 1.349 şi următoarele C. civ., pe Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare pentru perioada dedusă judecăţii), precum şi Deciziile nr. 10/2016, nr. 120/2016 şi nr. 60/2019, emise de ORDA.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 916 din 3 mai 2022)

Inexistența dovezii săvârşirii de către pârâtă a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu. Respingerea recursului ca fiind nefondat

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta UCMR-ADA-Asociaţia pentru drepturi de autor a compozitorilor, împotriva deciziei nr. 993A din 2 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă avocat A. care depune împuternicire avocaţială pentru recurenta-reclamantă UCMR-ADA-Asociaţia pentru drepturi de autor a compozitorilor şi avocat B. pentru intimata-pârâtă C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent face referatul cauzei, învederând că recursul a fost admis în principiu prin încheierea din 19 octombrie 2021, fiind fixat termen de judecată pentru soluţionare pe fond a acestuia în şedinţa publică de astăzi, cu citarea părţilor.

Reţinând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Înalta Curte constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În susţinerea motivelor de recurs, avocat A. apreciază că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea art. 13 lit. f), a) art. 130 alin. (1) lit. a) şi a) art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. În acest sens, consideră că instanţa de apel a pus semnul echivalenţei între remuneraţii şi despăgubirile prevăzute de art. 139, în condiţiile în care acestea au izvor şi natură distinctă, iar faptul că acestea se stabilesc ca fiind triplul sumelor datorate nu înseamnă că sunt tot una cu remuneraţiile.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 105 din 25 ianuarie 2022)

Acord de difuzare în regim de librărie muzicală a muzicii ambientale furnizate. Scutire de la plata remuneraţiei datorate titularilor de drepturi pentru comunicarea publică a fonogramelor şi a operelor audio vizuale. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 04.11.2019, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata: remuneraţiei unice echitabile, inclusiv TVA-ul aferent, reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora în spaţiile deţinute de pârâtă cu orice titlu, începând cu ianuarie 2018 – la zi (data efectuării raportului de expertiza sau depunerii calculului în instanţa); reclamanta a estimat că remuneraţia datorată de pârâtă pentru perioada 01.01.2018-30.09.2019 este în cuantum de 2.038,5 RON (la care se adaugă TVA);

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 968 din 10 mai 2022)

Soluţionarea excepţiei referitoare la calitatea procesuală pasivă a celui căruia i se opune prescripţia achizitivă. Admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, la data de 27.10.2015, sub nr. x/2015, competenţa fiind definitiv stabilită, prin regulatorul de competenţă nr. 12F/02.02.2017, pronunţat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, unde pricina a fost înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul secţiei a III-a Civilă, reclamanta A. a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâţii B. şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, că a dobândit, prin joncţiunea posesiilor, prin efectul prescripţiei achizitive, dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 260 m.p. situat în Bucureşti, Drumul Podul Lacului (fosta Intrarea Drumul Gării) nr. 19, şi prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate şi asupra construcţiei edificate pe teren, fără autorizaţie de construire (în regim propriu).

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 822 din 12 aprilie 2022)

Reevaluarea naturii contractului juridic intervenit între părţile contractante. Admiterea recursului declarat, casarea cauzei şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi curte de apel

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul de Administraţie al R.A. Aeroportul Iaşi, R.A. Aeroportul Iaşi şi Consiliul Judeţean Iaşi, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 45/24.06.2019 a R.A. Aeroportul Iaşi privind revocarea contractului de mandat nr. x/14.05.2018, iar cu caracter subsidiar obligarea R.A. Aeroportul Iaşi la plata de daune-interese, potrivit art. 18 alin. (3) din contractul de mandat nr. x/14.05.2018 coroborat cu art. 2032 alin. (1) teza I C. civ. şi art. 30 alin. (8) din O.U.G. nr. 109/2011. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.

Pârâtul Consiliul Judeţean Iaşi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Pârâta R.A. Aeroportul Iaşi a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive faţă de primul capăt de cerere. Totodată, a mai invocat şi excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată.

Pârâta a invocat şi excepţia inadmisibilităţii capătului 2 de cerere.

Pârâtul Consiliul de Administraţie al R.A. Aeroportul Iaşi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.03.2020, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Iaşi, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Consiliul de Administraţie al R.A. Aeroportul Iaşi şi R.A. Aeroportul Iaşi, a respins excepţia prematurităţii formulării cererii, invocată de pârâta R.A. Aeroportul Iaşi, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind capătul întâi de cerere, invocată de pârâtul Consiliul de Administraţie al R.A. Aeroportul Iaşi şi a calificat excepţiile inadmisibilităţii cererii, invocate de pârâţii Consiliul de Administraţie al R.A. Aeroportul Iaşi şi R.A. Aeroportul Iaşi, ca fiind apărări de fond, ce vor fi analizate ca atare ulterior.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 904 din 5 aprilie 2022)

Întreruperea prescripţiei extinctive privind dreptul la acţiune pentru repararea daunelor materiale şi/sau morale cauzate prin deces sau vătămare corporală. Excepţia prescripţiei dreptului material. Admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimitere cauzei spre rejudecare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 26 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, obligarea acestora la plata sumei de 1.000.000 de euro şi a dobânzii legale, începând cu data introducerii acţiunii, până la achitarea efectivă, sumă ce reprezintă contravaloarea prejudiciului creat şi priveşte plata unor daune morale în cuantum de 800.000 euro, având în vedere prejudiciul moral imens ce i s-a produs, ţinând cont de intensitatea suferinţelor fizice şi psihice, aflându-se în imposibilitatea de a se angaja vreodată, întrucât a suferit un prejudiciu estetic grav şi permanent şi suma de 200.000 euro (indexată şi actualizată conform legii), despăgubiri civile pentru repararea prejudiciului material ce i s-a provocat, constând în veniturile şi beneficiile de care a fost lipsit din 1989 – până la data introducerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 341 din 21 februarie 2022)

Recurs formulat în vederea recunoaştereii unui drept de superficie în favoarea recurentului-pârât. Recurs nefondat

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii E., F. şi G., s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa: 1. să dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanţii de rând 1, A. şi B., cu pârâtul de rând 1, E., la data de 20.08.2007, certificat sub nr. x/20.08.2007 de avocat H., privitor la apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, ce face parte din corpul de clădire edificat pe terenul înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top. x şi y, în baza autorizaţiei de construire nr. x/22.11.2005, urmând să fie obligat pârâtul E. la restituirea sumei de 62.500 euro achitate în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare menţionat; 2. să oblige pârâtul de rând 1, E., la plata către reclamanţii de rând 1, A. şi B., a sumei de 120.000 euro cu titlu de daune interese; 3. să constate rezoluţiunea de drept a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate de reclamanţii de rând 2, C. şi D., cu pârâtul de rând 1, E., la data de 11.10.2007, autentificată sub nr. x/11.10.2007 de notarul public I. din Cluj-Napoca, privitoare la apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, ce face parte din corpul de clădire edificat pe terenul înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top. x şi y, în baza autorizaţiei de construire nr. x/22.11.2005, în temeiul pactului comisoriu expres de gradul IV stipulat în promisiunea de vânzare-cumpărare, şi să oblige pârâtul E. la restituirea sumei de 65.000 euro achitate în temeiul acestei promisiuni; 4. să oblige pârâtul de rând 1, E., la plata către reclamanţii de rând 2, C. şi D., a sumei de 130.000 euro cu titlu de daune interese; 5. să dispună instituirea unui drept de retenţie asupra apartamentului nr. x cu locul de parcare aferent în favoarea reclamanţilor de rând 1, A. şi B., şi, respectiv, asupra apartamentului nr. x cu locul de parcare aferent în favoarea reclamanţilor de rând 2, C. şi D., ambele apartamente fiind situate în Cluj-Napoca, şi făcând parte din corpul de clădire edificat pe terenul înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top. x şi y, până la plata integrală a debitului în sumă 182.500 euro, şi respectiv, de 195.000 euro; 6. în principal, să oblige pârâţii de rând 2, F. şi G., să achite pârâtului de rând 1, E., suma de 100.000 euro, cu titlu de despăgubire prevăzută de art. 494 din vechiul C. civ., ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra apartamentului nr. x situat în Cluj-Napoca, ce face parte din corpul de clădire edificat pe terenul înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top. x şi y, şi, respectiv suma de 100.000 euro, cu acelaşi titlu, ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra apartamentului nr. x situat la aceeaşi adresă; 7. în subsidiar, să constate dreptul de superficie al pârâtului de rând 1, E., asupra terenului înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top x, în suprafaţă de 1.300 mp, proprietatea pârâţilor de rând 2, F. şi G., pentru apartamentele nr. x şi nr. 2, cu locurile de parcare aferente, situate în Cluj-Napoca, ce fac parte din corpul de clădire edificat pe terenul înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top. x şi y, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 326 din 10 februarie 2022)

Obligativitatea motivării hotărârii instanțelor judecătorești. Condiţie a procesului echitabil. Examinarea susţinerilor părţilor în mod real şi efectiv de instanţă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, la data de 21.09.2011, sub nr. x/2011, reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Bacău a chemat în judecată pe pârâţii A., B., C. Violeta şi C. Sergiu, solicitând instanţei desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.05.2011 şi restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că s-a început executarea silită împotriva pârâtului A., în baza Deciziei de impunere nr. x/10.12.2012, pentru suma de 2.462.729 RON, reprezentând TVA, dobânzi şi penalităţi, cu termen scadent la 5.02.2011, înfiinţându-se popriri şi făcându-se demersuri pentru identificarea bunurilor imobile. Prin adresa nr. x/22.03.2011, reclamanta a înaintat către AFP Mangalia actele de executare silită, pentru a se institui sechestru asigurător asupra imobilului Hotel Sibiu, aflat în proprietatea debitorului, iar prin adresa nr. x/26.07.2011, AFP Mangalia a restituit dosarul de executare, pe motiv că imobilul sechestrat a fost înstrăinat către pârâţii C. Violeta şi C. Sergiu.

Reclamanta a menţionat că nulitatea absolută a acestui contract de vânzare-cumpărare este determinată de prejudiciul creat bugetului general consolidat, prin înstrăinarea bunului imobil, iar interesul său în desfiinţarea contractului este major, întrucât obligaţiile fiscale ale debitorului urmărit pot fi achitate din preţul obţinut în urma unei vânzări silite a bunului ce face obiectul contractului; astfel, reclamanta a arătat că există raport de cauzalitate între prejudiciul creat şi înstrăinarea cu rea-credinţă a bunului imobil în cauză.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 948, art. 949, art. 953-961, art. 974 şi art. 1021 C. civ., art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 31/1954, art. 112 C. proc. civ. şi O.G. nr. 92/2003.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2483 din 17 noiembrie 2021)

Critici privind depăşirea, de către organul de inspecţie fiscală, a termenului de 45 de zile prevăzut pentru soluţionarea cererii de decont cu opţiunea de rambursare a TVA

Prin acţiunea înregistrată la data de 23 iulie 2013 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu:

– în principal, să se constate nulitatea: (i) Raportului de Inspecţie Fiscală x/11.10.2012, pentru soluţionarea decontului cu suma negativă de taxă pe valoare adăugată cu opţiune de rambursare încheiat pentru A.; (ii) Deciziei de impunere 12876/11.10.2012 pentru soluţionarea la persoane fizice a deconturilor cu suma negativă de taxă pe valoare adăugată cu opţiune de rambursare, (iii) Deciziei nr. 270/15.01.2013 privind soluţionarea contestaţiei formulate de A.;

– în subsidiar, să se dispună anularea actelor administrativ – fiscale atacate, cu consecinţa înlăturării obligaţiei de plată a sumelor indicate în cuprinsul acestor acte, suma reprezentând plata: taxei pe valoarea adăugată: 1.471.568 RON; majorări/dobânzi TVA: 487.585 RON; penalităţi TVA: 189.972 RON.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 560 din 14 februarie 2018)

Producerea riscului asigurat prin poliţa RCA. Deschiderea dosarului de daună

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, sub nr. x/2018, la data de 16 aprilie 2018, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu societatea E. S.A., au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 550.000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii), reprezentând despăgubiri morale datorate urmare a decesului numitei F., în accidentul din 15 septembrie 2017; obligarea pârâtei la plata unei prestaţii periodice în suma de 700 euro/lună pentru reclamantul minor A.; obligarea pârâtei la plata sumei de 45.000 RON, reprezentând cheltuielile efectuate de reclamantul D. în urma decesului lui F.; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 1357, 1381, 1385, 1386, 1390, 1391 pct. 2, 2199 şi 2208 C. civ., art. 10, 11 pct. 1 şi 2, 21, 22 şi 23 pct. 1 şi 5 din Legea nr. 132/2017.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1197 din 27 mai 2021)

Solicitare privind obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului cauzat prin formularea abuzivă a unor acţiuni în faţa instanţelor de judecată. Anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, anularea tuturor actelor de executare şi a executării silite însăşi

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 5 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 2.071.065,36 RON, echivalentul în RON a sumei de 455.700 euro, la cursul BNR de la data introducerii acţiunii, reprezentând repararea prejudiciului cauzat de pârâţi, conform art. 1349 C. civ., cu cheltuieli de judecată.

La data de 09.11.2017, reclamanta a depus cerere de completare a acţiunii introductive şi de precizare a temeiurilor de fapt şi de drept. A arătat că înţelege să formuleze un capăt subsidiar de cerere, prin care, în ipoteza respingerii petitului principal de acţiune, pârâţii să fie obligaţi la plata daunelor interese pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, constând în suma de 535.770,85 RON, reprezentând prejudiciu urmare neîncasării şi neutilizării până la 12.07.2007 a preţului prevăzut în antecontractul nr. x/12.07.2007, dobânda penalizatoare prevăzută de art. 3 din O.G. nr. 13/2011, aplicabilă şi la determinarea despăgubirilor pentru prejudiciul constând în imposibilitatea utilizării preţului contractual, conform art. 1381 alin. (3) C. civ., calculată pentru intervalul 12.07.2007-07.05.2014.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 937 din 15 aprilie 2021)

Suspendarea soluţionării contestaţiei administrativ fiscale. Soluţionarea sesizării penale formulate de către organul de inspecţie fiscală

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, la data de 02.03.2015, reclamanta S.C. A. SA-societate în insolvenţă, prin administrator special B. şi administrator judiciar F., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, anularea Deciziei nr. 247/25.08.2014 privind suspendarea soluţionării contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/24.04.2011 şi obligarea pârâtei la reluarea procedurii administrative şi soluţionarea în fond a contestaţiei.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 249 din 29 ianuarie 2018)

Obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice. Contestaţie administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere

La data de 13.06.2014 pe rolul Curţii de Apel Braşov s-a înregistrat cererea prin care reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov să se anuleze Raportul de inspecţie fiscală nr. x/31.01.2014, Decizia de Impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţie fiscală pentru persoane juridice x/31.012014, precum şi Decizia nr. 753/10.07.2014 (prin precizarea de acţiune ulterioară) prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere. Totodată s-a solicitat să se constate că reclamanta are dreptul la rambursarea întregii sume de 3.916.681 RON reprezentând cota de T.V.A. aferentă perioadei august 2010 – aprilie 2013.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 983 din 8 martie 2018)

Incompatibilitatea calității de funcţionar public. Deţinerea şi desfăşurarea altor activităţi în cadrul instituţiei publice

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18.12.2015, reclamanta A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/26.11.2015 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Prin sentinţa civilă nr. 3955/15.06.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1722 din 25 martie 2020)

Cerere de recurs privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâtul Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, A. şi B. a solicitat anularea Ordonanţei nr. 1/05.05.2016 emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind averea pârâtei A..

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1620 din 12 martie 2020)