Incompatibilitatea calității de funcţionar public. Deţinerea şi desfăşurarea altor activităţi în cadrul instituţiei publice

• Legea nr. 161/2003: art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)
• Legea nr. 161/2003: art. 95 alin. (2)
• Legea nr. 161/2003: art. 96 alin. (3)
• Legea nr. 554/2004: art. 20
• NCPC: art. 488 pct. 8
• NCPC: art. 496

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.12.2015, reclamanta A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/26.11.2015 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința civilă nr. 3955/15.06.2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1722 din 25 martie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare nr. x/26.11.2015, Agenția Națională de Integritate a constatat că reclamanta A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând interdicția impusă prin art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, întrucât în perioada 01.05.2010 – 01.01.2014, respectiv 01.07.2014 – prezent, a deținut simultan atât calitatea de funcționar public în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, cât și funcția de Director financiar – contabil al Spitalului de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia”.

Astfel, s-a reținut că prin Decizia nr. 738/16.10.2009, reclamanta a fost numită în funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad superior, treapta 3, în cadrul Direcției de Relații cu Furnizorii – Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, iar prin Decizia nr. 192/22.12.2009 s-a hotărât ca reclamanta să exercite cu caracter temporar funcția publică de conducere de Șef birou – Biroul decontare farmacii, Direcția Relații cu Furnizorii.

Prin Ordinul nr. 1050/30.04.2010, Ministrul Sănătății a dispus numirea doamnei A. în funcția de director financiar contabil interimar al Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia” pentru perioadă de trei luni, începând cu data de 01.05.2010.

Prin ordinele nr. 929/06.08.2010 și nr. 231/21.02.2011 emise de Primarul General al Municipiului București, reclamanta a fost numită succesiv (pentru perioada de maxim 6 luni) în funcția arătată anterior, menținându-se starea de interimat până la data de 08.07.2011 când reclamanta în urma câștigării concursului, a fost numită prin Decizia nr. 140/08.07.2011 în funcția de Director financiar contabil al Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia” pentru o perioadă de 3 ani.

Ca urmare a emiterii Ordinului nr. 1050/30.04.2010 de numire în funcția publică de director financiar contabil interimar al Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia”, Directorul General al Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a dispus prin Decizia nr. 75/05.05.2010 suspendarea reclamantei din funcția publică de execuție pe care o avea în cadrul C.A.S.M.B.

Ulterior, corelativ numirii succesive a reclamantei în funcția de menținerii director financiar contabil interimar, starea de suspendare a fost prelungită prin deciziile nr. 126/06.08.2010, nr. 24/07.02.2011 și nr. 106/05.08.2011, începând cu data de 04.08.2010, respectiv 07.02.2011 și data de 07.08.2011.

La data de 15.01.2014, ca urmare a încetării perioadei de suspendare a raportului de serviciu, reclamanta și-a reluat activitatea la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.

La 23.06.2014, reclamanta a încheiat cu Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia” Contractul de administrare nr. x/23.06.2014, astfel că, începând cu data de 01.07.2014, reclamanta a devenit din nou membru al Comitetului Director, în calitate de Director financiar contabil.

Raportat la această situație de fapt, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, care reglementează, în Cap. III, Secțiunea a 5-a, incompatibilitățile privind funcționarii publici, „Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică”, iar art. 94 alin. (2) lit. a) prevede că „Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice”.

Contrar celor invocate de recurentă, instanța de control judiciar constată că art. 94 din Legea nr. 161/2003 nu instituie două condiții cumulative, respectiv deținerea unei alte funcții și desfășurarea altor activități, ci reglementează ipoteze distincte în care se poate manifesta incompatibilitatea, fiecare dintre acestea fiind suficientă pentru a se constata încălcarea legii.

Reclamanta a deținut în perioada 01.05.2010 – 01.01.2014, respectiv 01.07.2014 – prezent, simultan atât calitatea de funcționar public în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, cât și funcția de Director financiar – contabil al Spitalului de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia”.

Funcția de director financiar contabil la de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia”, unitate de stat din sistemul de sănătate publică, este o funcție în cadrul unei instituții publice, astfel cum este menționată de dispozițiile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, „Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcționarului public, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1) și la art. 94 alin. (1), pe o perioadă cuprinsă între o lună și 3 ani”, însă, conform art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, „Pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent funcției publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condițiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză”.

În cauză, Înalta Curte reține că, deși raportul de serviciu al reclamantei în funcția publică a fost suspendat, acesta nu a încetat. Pe cale de consecință, în lipsa unor dispoziții exprese, suspendarea raportului de serviciu nu înlătură incidența dispozițiilor legale care reglementează incompatibilitățile funcției publice.

Pe perioada suspendării, postul aferent funcției publice este rezervat, se suspendă îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin respectivului funcționar public, precum și drepturile salariale aferente respectivei funcții publice, raportul de serviciu nu poate înceta și nu poate fi modificat decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză,.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu condiționează starea de incompatibilitate de exercitarea efectivă a funcției publice sau de încasarea drepturilor salariale aferente. În situația în care legiuitorul ar fi înțeles să condiționeze starea de incompatibilitate de exercitarea efectivă a funcției publice, ori de remunerație, ar fi prevăzut astfel în cuprinsul art. 94 din Legea nr. 161/2003.

Regimul incompatibilităților este aplicabil funcționarului public inclusiv pe perioada suspendării din funcția publică, suspendarea raportului de serviciu nu echivalează cu pierderea/încetarea calității de funcționar public și de titular al funcției publice, pe care acesta o deține în continuare, inclusiv pe perioada suspendării.

În concluzie, în cauză sunt îndeplinite condițiile stării de incompatibilitate în persoana reclamantei, conform art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, și atragerii răspunderii administrative sub acest aspect, astfel că raportul de evaluare care consacră o atare stare de fapt și de drept este legal întocmit și emis, iar hotărârea instanței de fond care-l validează este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.